Câteva gânduri la finalul prea multor luni în care am primit zilnic, atât pe persoana fizică cât și pe cea juridică, injurii, denigrări, jigniri, blesteme și amenințări cu „violul/ schingiuirea/ lichidarea/ munca la canal” și alte gânduri „de bine” din partea compatrioților noștri „credincioși/religioși”. Le-am citit ca pe niște ofuri și spam-uri și atât. Nu le-am dat curs decât extrem de puțin, în câteva comentarii pe facebook, în zilele mele mai proaste. Am convingerea că o să mai fie suficiente ocazii când vor mai avea pretexte să-și manifeste frustrările, lipsa de educație și toate celelalte minusuri de caracter. Sper, totuși, până atunci să fi învățat ceva din toată această experiență și să gândească înainte de a scuipa. Personal, am profitat de acest răgaz care a durat cât o viață și să tac. Să observ mai mult, să acord atenție mai mult cauzelor decât efectelor, să înțeleg de ce s-a ajuns la această scindare socială, să evaluez pagubele (relaționale, interumane), să văd dacă se mai poate salva ceva și ce ar trebui să facem fiecare la nivel individual să depășim momentul și, mai mult, să nu mai ajungem niciodată pe marginea acestei prăpastii. Vă las aici nu sfaturi, ci teme de gândire și analiză individuală pentru când veți fi având timp și disponibilitate:
- Cum evoluezi și te dezvolți ca individ/societate: învățând, citind, gândind liber, polemizând, criticând, călătorind.
- Cum plămădești o societate sănătoasă: respectând, ajutând, acceptând, tolerând, dialogând, muncind, interacționând, rezolvând problemele și având credință în Dumnezeu
- Cum pedepsește un cetățean civilizat: votând asumat, neîndoctrinat, neinfluențat și nemanipulat.
Concluziile perioadei despre politicieni și partide
- UDMR – a rămas în picioare, demn, de cuvânt, de încredere
- PNL – șifonat rău, dar a rămas în picioare (chiar dacă-i tremură rău) doar mulțumită lui Ilie Bolojan și lui Cătălin Predoiu care au reușit să ducă la mal corabia plină de apă și de șobolani
- PSD – îngenunchiat, la un pas de disoluție și de a deveni irelevant, exclusiv din cauze interne
- USR – tot în coșul de gunoi al politicii, tot irelevant, chiar dacă momentul l-a lipit de imaginea lui Nicușor Dan care a câștigat alegerile doar pentru ceea ce reprezintă el însuși. Pentru calitățile lui umane și intelectuale și a ceea ce a transmis în perioada dintre cele două tururi ale scrutinului: decență în atitudine și limbaj; apel la unitate; nu a atacat partide, contracandidați sau susținători ai lor; nu a vorbit în lozinci și nu a făcut promisiuni sau predicții fantastice.
Pe larg, concluziile colegului nostru Andrei Fuliaș:
„ Ok, ne-a trecut glonțul pe la ureche… de fapt, pe la ambele urechi, dacă ne uităm și la ceea ce s-a întâmplat în noiembrie. Dar nu s-a terminat!
Concluziile perioadei despre jurnaliști și presă
Poate cel mai mult în această perioadă mi-am focusat de ce-ul spre atitudinea și percepția maselor în relația cu presa din România, pornind de la acele injurii, denigrări, jigniri, blesteme și amenințări cu „violul/ schingiuirea/ lichidarea/ munca la canal” și alte gânduri „de bine” transmise nouă în aceste luni doar pentru că facem parte din această categorie profesională. Pot spune doar că:
- până la un punct, neîncrederea lor în mass-media este justificată și, chiar dacă le dau dreptate, nu înseamnă că trebuie să le fie tolerate manifestările aruncate „la grămadă”, întregii tagme. La fel ca celelalte categorii (medici, profesori, polițiști, magistrați, autorități publice, politicieni etc), are și mass-media uscăturile ei. Și încă ce uscături… perverse, oportuniste, gălăgioase, slab pregătite profesional.
- imaginea presei a fost distrusă, sistematic, doar de cei din interiorul profesiei, de nimeni altcineva. De jurnaliștii de propagandă, de jurnaliștii-trompetă, de cei care nu scriu corect în limba în română, de cei care lansează în eter texte și opinii în scop de manipulare, de cei care își fac treaba de mântuială pentru că sunt simpli angajați ai redacțiilor/trusturilor și gândesc cu capul celor care-i plătesc (în multe cazuri o fac de bună voie, nu li se cere asta), de cei care-și trădează principiile de viață sau profesionale. Ceilalți jurnaliști, care identifică asemenea specimene / uscături în mijlocul lor, au aceleași pârghii să-i sancționeze pe care le au și cititorii/ telespectatorii lor: să nu-i mai urmărească, să nu le mai citească / distribuie toate mizeriile și astfel să-i oblige să ridice ștacheta materialelor de presă. Pentru că și presa, ca să supraviețuiască, livrează ce-i cere piața cititorilor, la nivelul (intelectual și moral) impus de cititori/urmăritori.
- cum cititorii au așteptări de la noi jurnaliștii, și noi avem așteptări de la ei: să citească mai mult decât titlul materialului de presă; să înțeleagă un text; să facă diferența între știre și opinie/editorial; să citească și să distribuie mai mult materialele de la secțiunea de cultură a ziarelor; să argumenteze și să polemizeze civilizat pe tema materialului la care comentează și au altă opinie; să se informeze din mai multe surse; să urmărească un subiect în toate publicațiile unde apare etc.
P.S. Greul abia acum începe. Și îmi doresc să ne ținem bine unii de alții, nu să ne-mpingem în prăpastia în care, din prost noroc, n-am căzut. Să tragem toți la aceeași căruță, fiecare cu expertiza lui, pentru că țara este una singură și țara suntem toți. Până la următorul „război” dintre noi cu noi, vă doresc numai gânduri bune!
Foto: coperta romanului Mitul lui Sisif, Albert Camus
1 comentariu. Leave new
Apreciez materialul ca articol de presă, dar nu sunt de acord cu citatul lui A Fuliaș.
Glonțul nu ne-a trecut pe lângă urechi, ne-am împușcat în ambele picioare. Timpul va arăta asta. Am scisr în mai multe rânduri că eu nu cred în cei doi candidați. M-am uita mai degrabă la ceea ce reprezintă ei. Sau, mai concret pe cine reprezintă.
Pe de o parte un sistem care în decembrie a anulat ILEGAL alegerile pentru că nu le-a fost confortabil un candidat, a acceptat o prelungire de mandat a lui KWJ total în afara Constituției, a fabricat un guvern ilegitim care a organizat un scrutin în care să fie adus un om aidoma ultimilor doi ( Băsescu și KWJ) care să acopere infracțiunile lor și să producă agenda unui stat tot mai lipsit de morală creștină, și a unei alianțe UE, care și-a pierdut total direcția și etica în ultimii 10 ani, și de cealaltă parte,
o nouă construcție care se vrea una a păcii, a suveranității naționale a popoarelor Europei, una a democrației cavsiparticipative și a subsidiarității. Termeni respinși de cei din sistem care au un interes imediat de a-și păstra funcțiile și protecția în fața legilor. Despre asta au fost alegerile din mai. Total furate de acest sistem. Vor spune mulți că nu sunt dovezi. Din fericire acestea există și la timpul lor vor fi scoase și prezentate în fața unei adevărate justiții. Nimic nu este veșnic. Peste un timp toți cei care azi sunt voci favorabile hoților din sistem se vor întoarce și ne vor spune că ei au luptat pentru adevăr. Numai că scrierile în format digital rămân. Mai important este că nu vom muri cu toții și memoriile nu se vor altera. Eu însumi am ascultat pe cei care au supraviețuit primilor ani de comunism . Și de la ei am aflat cum au răsturnat ei alegerile în 1946. Lecție învățată de cei care au scos din pălărie pe Nicușor în 18 mai. Împreună cu mulți care s-ai lăsat și de data asta mințiți. În 1990 dacă spunei ceva rău de Iliescu puteai fi linșat la propriu în stradă. Acum e aproape la fel. Nuami că pe Iliescu îl urăsc și îl condamnă tot ei cei care l-au ales în duminica orbului.