În decembrie ‘84, cu câteva zile înainte de Crăciun, venind acasă de la Radna, unde eram militar, am văzut pe drumul de la gară spre centru, o mulțime de afișe care anunțau un spectacol la Casa de Cultură. La Deva urma să cânte Compact, iar pe afiș, ca trupă de deschidere era Poesis. Trupa clujeană era la primul concert în orașul meu natal, fiind deja difuzată de un an la radio, cu celebra „Fata din vis”, hit care a și dat numele primului album propriu, apărut în ‘85. Fac o paranteză și nu pot să-mi nu-mi reamintesc faptul că la mijlocul anilor ″80, ca licean, când veneam de la școală, dădeam drumul la radio, ascultând „Radioprogramul de la 1 la 3”, o emisiune cu relatări ale reporterilor din țară, inserate cu muzică. Și era muzică! Piese de top internațional, cu trupe celebre ale acelor ani (Abba, Boney M, Bee Gees, Goombay Dance Band, Ginghis Han, BZN, etc), dar tot aici se difuzau formațiile românești Celelalte Cuvinte, Compact, Iris, Progresiv TM, Pro Musica, șamd. Așa că de multe ori, mi-am pus uniforma de școlar pe umeraș în dulap pe „Fata din vis”.
N-am putut să merg în ‘84 la concert. Ajuns acasă, mama a chemat salvarea, că aveam 40 temperatură. M-au internat la „municipal” cu dublă pneumonie. Era iarna aia cumplită ‘84-‘85, cu minus 15 temperatură „călduroasă”, când zile întregi a fost de la minus 20 în sus. Spitalul era la doi pași de Casa de Cultură. Am încercat seara să-mi ciulesc urechile doar-doar aud ceva din concert. Aș! Și mi-a părut rău, iar ziua următoare, când am fost vizitat de prietenii din bloc, care fuseseră la concert, i-am pus să-mi povestească detaliat, cum a decurs concertul.
La scurt timp, din vara următoare, ca student la Timișoara, am găsit discul „Fata din vis”, cred că a fost primul vinil cumpărat la viața mea. Eu am devenit dealtfel un client fidel al magazinului „Muzica” din Timișoara și al librăriei „Eminescu”, fiind cazuri când mi-am dat și ultimii bani din buzunar pe un disc pe care l-am vrut. La început, nu aveam încă pickup, dar aveam discuri. Mai precis, două, cel cu Compact – „Fata din vis” și un album Police – „Synchronicity” cu celebra „Every Breath You Take”. Ei, sâmbete la rând, făceam rost de pickup de prin căminul 15 și ascultam toată noaptea cele două albume. Așa că vă dați seama că la un moment dat le cântam „unu la unu”, și cel cu Paul solist și cel cu Sting, că un pic de voce, aveam.
Sunt amintiri faine, din anii de liceu și studenție. Dar de ce scriu rândurile astea?
Pentru că în viață ai uneori șansa să trăiești un moment ratat. În seara asta, Compact cu Paul Csucsi, cântă în Casa de Cultură din Deva. Și eu voi fi în sală. Pentru că-mi plac, pentru că sunt acasă cu treabă, pentru că-n ‘84 n-am avut șansa să-i văd. Sigur, că-n cei 40 de ani trecuți de atunci, i-am aplaudat „de o sută” de ori. Ultima dată în toamnă, la Arad în parc, la „Noaptea muzeelor”. Paul are aproape 70, dar e strong. Și ce-i șod, e că el s-a căsătorit cu o fostă colegă de liceu, a stat în Deva 14 ani (‘97-2011), chiar la două blocuri de al meu, al mamei, mă rog, că eu m-am făcut arădean din ‘94. Și de multe ori, când veneam acasă, îl vedeam trecând prin curte la bloc, spre casă, cu fetița de mână, sau ne intersectam la ghena de gunoi. Așa că în seara asta, am toate motivele să vă spun și să vă cânt „Îmi amintesc de tine… Compact!”. Da‘ când au trecut patruzeci de ani?
