Liberalii arădeni au început să îşi arate muşchii. Şi pletele. Şi pofta de luptă. Doar că toate aceste aserţiuni sunt oarecum false. În primul rând, că muşchii liberalilor arădeni sunt destul de atrofiaţi. Aş zice fleşcăiţi, dar mi-e că se simt anume persoane de pe acolo, şi fuguţa la clinică, să reparăm. Poftă de luptă au, pare-se, doar pedeliştii mascaţi în orice alt tip de ierbivor, dar cu colţii de lup la vedere. Personal, prefer caprele, dar şi o alpaca, din când în când. Iar pletele, pletele se pierd. De când PNL Arad, acest Samson, încearcă să gonească filistinii cu eterna falcă de măgar (nu e glumă, scrie în Biblie), uriaşul îşi pierde părul. Adică cheleşte. Şi are nevoie de un transplant rapid.
Aproape la asta voiam să ajung. Liberalii, în criză de imagine proaspătă, dar şi de păr mai lung de trei centimetri, aruncă tot ce pot în preludiul acestei bătălii. Şi, prin tot ce pot, înţeleg greşeli tactice majore. Prima ar fi un băiat tânăr, care până nu demult se remarca prin tiradele împotriva lui Falcă, prin cafenelele arădene, tirade turnate direct în gâtul adânc al pseudo socialistelor care aveau răbdarea sau apetenţa bahică de a-l asculta. Dar acest tânăr, pe care nu îl voi numi, pentru că am uitat cum îl cheamă, nu e un băiat rău, şi nici un caz singular. O altă persoană care a văzut raza numită Ghiţă, după ce a stat în întunericul stângii, e o copilă a cărei figură, în stare de repaos, exprimă cel mai bine amintirea unei căprioare în lumina farurilor, cu cinci milisecunde înainte de a fi izbită de o camionetă verde, pe drumul către Beliu. Un al treilea exponent al acestei inflaţii nefericite de feţe noi este un personaj de o ambiguitate egalată doar de necunoaşterea violentă a regulilor luptei politice. Sau a gramaticii. Sau a bunului simţ. Voi dezvălui identitatea acestui personaj comico-malefic, în momentul în care voi considera interesant acest lucru, pentru cineva. Probabil acel moment nu va veni niciodată.
Dar peneleii au şi motive să se bucure. Există, într-adevăr, şi plete adevărate în acest început de campanie. E vorba de Iustin Cionca. Nu am ascuns niciodată faptul că Iustin e un tip plăcut, şi de bun simţ, după părerea mea. Asta nu înseamnă că îi împărtăşesc împărtăşania cu Ghiţă, însă i-o înţeleg. Dar, când să mă bucur, aflu că Andrei Ando e şef de campanie. Mai ales pentru că, acum câteva săptămâni, m-am întâlnit cu Andrei, am rămas aproape mirat.
Totuşi, Ando şef de campanie? E ca şi cum ai avea un nutriţionist obez. Sau un dermatolog cu acnee. Şi, pe lângă asta, Andrei Ando a ajuns să fie un nume destul de vopsit prin Arad. Şi nu e o vopsea parfumată. E căcănie la culoare şi are miros de, aţi ghicit, căcat. Dar de ce? De ce oamenii îl înjură pe Andrei? De ce spun despre el că e o curvă politică, de ce îl urăsc oamenii? Pentru că e ungur? Nu cred. Notaros e muuuuult mai ungur decât el, şi lumea nu îi are treaba. Pentru că e, în fond, un ziarist sportiv? Şi Tolontan e, deci, no way. Să fie pentru faptul că e unul din groparii ziarului Observator Arădean? Nu cred, lumea a uitat, iar noi, foştii tăi colegi, nu îţi purtăm pică. Să fie West TV? Nu cred nici asta, orice om trebuie să mănânce o pâine. Chiar de la Blidar.
Deci, rămân două cauze. Prima poartă numele lui Gheorghe Falcă. Şi e normal. Andrei a devenit proiecţia mediatică a lui Gogu. Şi, cum pe Gogu nu îl prea înjură nimeni, majoriatea considerând că e atotputernic şi atotştiutor şi atotisteric şi ubicuu răzbunător, toate armele s-au întors către cel căruia, în mediile non academice ale presei arădene, i se spune acum umila slugă. Ando e omul pe care îţi face plăcere să îl urăşti, deoarece îl urăşti pe Falcă, dar nu ai coaie să o spui. Plus că nici Andrei nu e absolut nevinovat, o floare primăvăratică, ruptă de vântul aprig de aprilie. Ando s-a curvit, în repetate rânduri, ca şi alţii, dar mult mai vizibil. Plus că suferă vizibil când e scuipat, chiar şi de deochi, nu că ar fi cazul, iar asta produce flegme în cantităţi industriale. E o lume rea şi laşă.
Cea de a doua cauză rămasă e mai simplă. Poate că Andrei e naşpa. Pur şi simplu. E diferit, merge la nutriţionist, merge la sală, are evident mai mulţi bani decât ceilalţi oameni din presă, e pur şi simplu de nesuferit. Asta s-ar putea să fie o mare problemă în campania PDL. Scuze, PNL. Scuze, USL, curvele naibii. Andrei Ando e un miel carnivor ispăşitor.
Iar aceasta, dragii mei, e adevărata semnificaţie a Paştelui.
6 comentarii. Leave new
Ești în continuare bun, Basil dragă!
Imaginea aia cu căprioara în lumina farurilor înainte de impact este absolut genială.
Pe urmă aflu lucruri noi. Cum că aș fi mai ungur ca Andrei Ando. Nu știu, nu mă bag, eu cu chestiile astea sunt mai tradiționalist așa, mai bătrânesc. Sunt dimensiuni fără dimensiune, lucruri abstracte care nu au cantitate doar calitate: ești bun,ori nu ești, tot așa și cu apartenența etnică: ori ești, ori nu ești, a treia posibilitate nu există.
Pe urmă, cred, totuși, că ai ratat imaginea finală: nu e ispășitor, dimpotrivă, noi ispășim faptul că i-am înlesnit ascensiunea.
El este mult mai simplu: o hienă în blană de miel. Eventual!
minunatul articol al opozitiei ;)…demn de tot rahatul…..
este jalnic cum munca unui om poate sa ajunga bataia de joc a unor oameni care nu cunosc bunul simt! rusine pentru articol!
critica e constructiva, recunosc, dar in acest articol este fara masura!
apai nene…tragi din trabucul ala…ca …o….vorba, sa-ti fie de bine!
Tutunul dauneaza grav!!!…..si sanatatii….mintale…