Trupa românească Bazooka a captat atenția publicului prin versurile lor pline de inteligență și energia pe care o aduc pe scenă. În interviul de față, vom descoperi povestea lor, de la originile umile și inspirația neașteptată, până la evoluția lor ca artiști versatili și influenți în peisajul muzical românesc. Vom afla cum își percep locul în cultura muzicală, cum jonglează între carierele lor de muzicieni și vlogeri, și ce planuri au pentru viitor.
De ce Bazooka?
BZ: Povestea pe scurt, povestea vieții noastre… Eram patru, de săraci ce eram, mergeam către mare. Cred că eram tineri, poate la șaisprezece ani. Aveam 19 ani, Echo vreo 20, 21, iar numele vine dintr-o misiune din GTA. Da, foarte simplu de dezamăgitor pentru căutătorii de lore, am mai spus asta de câteva ori. Pur și simplu, vorbeam despre o misiune din GTA 3, unde trebuie să folosești o bazookă, și unul dintre noi a zis: „Mă, Bazooka sună fain, nu ți se pare?” Voiam să ne facem o trupă de ceva vreme și Bazooka a căzut așa, nu știu, a venit ca o piesă.
Ok, deci este dezamăgitor, nicio legătură cu sistemul autocratic militar, nu vă plătește guvernul?
BZ: Ba da, ba da, suntem trimiși de Putin aici, suntem trimiși de Joe Biden și de Kim Jong-un, de Xi Jinping. Mai suntem trimiși de dictatorul din El Salvador, în toată lumea, da.
Vorbind cu artiștii care au mai fost aici, azi și ieri, generația mai veche de artiști, muzicieni, cântăreți din România au o părere, nu bună, despre muzica rap. Voi, personal, unde credeți că intră muzica rap în cultura muzicală? Unde e locul ei?
BZ: Nu ne afectează deloc ce părere au aceia care o privesc cu scepticism. Ori nu știu cu ce se mănâncă, ori sunt habarniști, ori sunt altceva. Eu ascult tot felul de genuri, dar în rap mi se pare că este printre singurele genuri unde poți să ascunzi foarte multă inteligență în versuri. Muzica de radio și de rock sună foarte bine, dar nu vezi jocuri de cuvinte, nu vezi metafore așa de bine ascunse cum vezi în rap, mi se pare. Pe lângă mesajul pe care vrea fiecare să-l transmită, îmi place că este un stil foarte permisiv. Te lasă să faci ce vrei.
Și unde credeți că vă integrați voi în muzica rap cu atâtea genuri, subgenuri?
BZ: Noi facem muzică în primul rând, nu ne-am propus să facem rap niciodată. ,,Baba” nu e ceva rap, sunt foarte multe chestii ce le simțim, le facem. E atât de simplu. Ne place muzica în general, dar văd că majoritatea se îndreaptă spre rap, pentru că ne place poate mai mult, dar ne place să ne diversificăm.
Unde vă vedeți în viitor, unde ați vrea să ajungeți?
BZ: Momentan jonglăm și cu YouTube și cu muzica, după cum avem chef. Nu avem un plan sincer.
Bun. Și cum vi s-a părut publicul de la Arad?
BZ: Foarte multă energie. Asta e la noi tot timpul. Nu contează orașul. Am văzut oriunde ne ducem că oamenii sunt la fel de plini de viață.
