ARAD, DRAGOSTEA MEA | REFLECȚII ALE UNUI ARĂDEAN NOSTALGIC (un inedit stil de roman despre viața cotidiană a unui care știe scrie) EMILIAN ELI PINTEA, scrie Adela CRISTEA, colega sa de liceu, „se juca cu întâmplările”. Era nonconformist. Mate-fizicianul devine filo, se înconjoară de cuvinte, iar presa îi întreține setea de a crea o lume a cuvintelor, după proiecte ciudate pentru niște cititori dedați cu evenimente șablonizate, dar normale pentru un virtuos al labirintului. Plăcerea „jocului” de-a vorbele ia chipul cărții, ca formulă a împlinirii, cu întreg fastul eventurilor determinat de un volum de debut. Preferă să profite de scânteierile…