Lonetta Maier este, ar spune mulți, un personaj. Cunoscută în Arad pentru cursurile sale de yoga și personalitatea excentrică, ea rămâne pentru mulți locuitori ai orașului un mister, dar nu pentru că este vreo pustnică care nu interacționează cu lumea.
Acest interviu mi-a arătat că există o înțelepciune profundă în cuvintele ei, una pe care mulți nu vor sau nu au ajuns în punctul necesar ca să o înțeleagă.
După un performance excepțional la „Particles”, un show solo care combină spiritualitatea cu muzica și dansul, Lonetta a acceptat să fie intervievată de mine și m-a dus într-un loc solitar pe malul Mureșului. Acoperiți de copaci și ascunși de restul lumii, am reușit să înțeleg o parte din multitudinea umană.
Ce voiai să exprimi prin ,,Dragoneasa”, pentru că atunci când vine vorba de lucruri abstracte, de dans, de spiritualitate, mesajul este mereu în ochii privitorului. Dar tu, fiind privitorul inițial, ce ai văzut în acest script?
Lonetta Maier: Mesajul acesta a venit la mine acum, poate că șase ani. Trebuie să mă gândesc un pic cum să-ți răspund. Ce am văzut în asta? Este doar un pas mai aproape de ceea ce văd în lume și ceea ce caut în mine. Adică, o formă de exprimare, desigur, exprimare a propriilor mele emoții. Însă, eu spun povești, sunt povestitoare. Acesta e felul în care eu mă exprim în lume. Și pun întrebări. Mereu pun întrebări. Cine sunt eu? Ce este iubirea? Ce este adevărul?
Acum, cred ca au trecut șase ani de atunci, cântând acasă la toba, dansând. Când dansez, e modalitatea mea prin care mă fac disponibilă unei… nu știu cui, nu vreau să pun nume. Dar eu simt că există ceva dincolo de noi, ceva mult, mult mai mare decât noi. Și eu mă fac disponibilă acestei energii, să o numim, acestei conștiințe, acestui absolut, de fapt. Mă fac disponibilă prin dansul meu, prin vocea mea, mă ofer. Mă ofer cu tot ce sunt eu.
Ființă aceasta care face parte din absolut, cum cred că toți facem parte din acest absolut. Și într-o zi, stând acolo, a venit acest script, cum îl numești, a venit această poveste. A venit acest mesaj și am simțit că vine. Am simțit că vine și am fost un pic atentă ca să fiu sigură că îl imortalizez, să zic așa. Nu știu niciodată când vine momentul, când o să prindă formă și o să-l împărtășesc cu lumea, când și cum. Nu m-am gândit la asta, însă toate vin, toate curg într-un mod, pentru mine, într-un mod fluid.
Unii oameni ar zice :,,Oh my God, sunați la spitalul de nebuni”. Dar noi auzim mai mult decât ce auzim cu urechile acestea. De fapt, în antichitate, deja oamenii au descoperit, în urma cercetărilor lor pe corpul uman, că urechea se desparte în minim trei canale. Un canal care are de a face cu informația cotidiană, un canal care are de a face cu informația din care are nevoie să învețe și un canal prin care sufletul își urmează calea. Și acum sunt foarte fericită că această poveste a fost împărtășită și primită și de către alți oameni.
Vorbind de conștiința universală. Cum te descurci cu zgomotul din jurul tău, cu segmentarea oamenilor în diferite triburi, în diferite grupuri? Te inspiră? Când vine vorba de a scrie povești, de a cânta, crezi că toată discordia din jurul nostru este un lucru bun pentru inspirație?
Lonetta Maier: Eu am pornit pe calea aceasta în teatru. Și după câțiva ani de teatru, la sfârșitul ultimei seri a unei piese, o piesă care a fost foarte, foarte grea pentru mine. Dar nici o comoară nu strălucește în lumina soarelui, că toți ar găsi-o.
Așa că, noi ne prezentăm în acest proces și ne facem disponibili pentru că arta este o comunicare cu acest absolut universal. Cred că noi asta căutăm cu arta noastră, nu? Și atunci, în această seară finală a piesei ,,Celine and Julie Go Boating” a fost multă agitație, cu dramă, dincolo de piesă, eu am ales ca în viitor sa creez doar dintr-un spațiu de Iubire, din Spațiul dincolo de conflict.
Cum comunicăm cu acest absolut? Comunicăm noi cu el sau comunică el prin noi?
Tradițiile șamanice spun că una dintre modalități este natura. Absolut. Natura. Eu, înainte să începem astăzi, când am ajuns, bum, a venit un fluture. Și am zis, ok, suntem bine. Și atunci, au fost foarte multe semne, în tot procesul acela greu, despre care îți vorbesc cu Celine and Julie, semne care, pe mine, m-au făcut să înțeleg că eu, în viața mea, pot să mă îndrept și să-mi petrec timp și să-mi consum energie, analizând acest conflict în lume despre care vorbești. Insă am ales să aleg dragostea și să aleg pentru mine, căci pentru mine, singurul lucru care mă conduce este dragostea.
Și da, în acest proces de a ne reconecta cu iubirea aceasta care noi suntem, în acest proces, în lumea asta telurică, manifestată, duală, în care noi existăm, mereu va fi conflict pentru că povestea este susținută de conflict, de antagonism. Dacă nu ar fi antagonism, nu ar mai exista această piesă cosmică care se numește, în Sanskrită, Leela, piesa cosmică, jocul cosmic.
Dar în interior noi putem să fim fără conflict. Fiecare dintre noi, în interiorul nostru, putem să fim fără conflict. Și atunci vocile acestea (exterioare) sunt acolo. Dar cât de puternică este liniștea din interior?
Dacă nu mă înșel, conceptul de Leela apare în Mahabharata și în Bhagavad Gita. Și voiam să te întreb de inspirația indiană pe care o ai în ,,Dragoneasa” dar și în viața de zi cu zi. Văd că ai un mehndi pe palmă, de prosperitate dacă nu mă înșel? Cu intenția asta l-ai desenat?
Lonetta Maier: Sincer? Acesta are, pentru mine, o semnificație personală. Simbolurile, așa cum ai spus când noi am început această conversație, simbolurile au semnificații multiple și este un minunat mitolog, Michael Mead, care spune că nici unul dintre noi nu vom putea să înțelegem toate semnificațiile unei povești, toate semnificațiile unui simbol, căci povestea e un simbol, nu? Și atunci fiecare dintre noi primim părți din asta, fiecare primește ceea ce simbolul (povestea) trezește în el. E un spațiu în care intri și primești.
Eu fac asta pentru că în momentul în care eu mă prezint în acest spațiu și mă ofer ca instrument, ca și canal, astfel mă prepar să primesc, mă fac disponibilă . Noi ne pregătim să intrăm în acest spațiu al vieții dimineață de dimineață. Noi nu ne facem un duș stresat să mergem la muncă. Noi ne facem un duș să ne prezentăm, să ne oferim vieții, să ne purificăm, nu?
Și atunci, când noi celebrăm viața, iubirea, dragostea și când venim, mai ales când vii în fața propriului tău altar, la tine acasă sau oriunde, te prezinți. Cum te prezinți în fața celei mai prețioase, imaginabile esențe pe care mintea nici nu o poate concepe? Cum te prezinți? Te! prezinți, Nu? Tu! te prezinți. Te prezinți, devii disponibil și te adâncești, te prezinți și te simți bine.
Ultima întrebare, ai folosit termenul de conștiință divină, si ai spus El. Nu crezi că ar fi energia feminină cea creatoare?
Lonetta Maier: E genderless, cred că e genderless (trad:fară sex) , este total genderless. Acest lucru este total personal, nu putem pune concepții umane pe ceva divin.
Fiecare dintre noi vorbim despre aceste lucruri din spațiul nostru personal. Aceste lucruri, în primul rând, nu pot fi explicate în cuvinte. Michael Mead spune că poveștile sunt o grămadă de minciuni care spun adevărul. Există atât de multe mituri ale creației, care până la urmă pot fi contradictorii, dar până la urmă spun aceeași poveste.
Există atât de multe dezbateri acum, nu știu dacă știi de această noua revoluție matematică, fizică, orice. Îmi place să urmăresc un pic și lucrurile acestea. Știința încearcă să demonstreze ceva. Și ce a fost la început? A fost o vibrație, a fost un punct, cine știe?
Și ce contează?
Lonetta Maier: Exact. Și ce contează? Și atunci, în acest gol plin, în acest nimic plin de tot, când s-a creat Leela, forma a început să ia formă. Iar cele mai subtile forme sunt feminin și masculin, pozitiv și negativ, yin și yang, noapte și zi. Apoi apar elementele: spațiu, aer, apă, foc, pământ. Și elementele încep să prindă formă. Mircea Eliade în cartea lui „Mitul reîntregirii” spune că la început, oamenii nu aveau sex.
În mitologia indiană, cred că au aceeași credință, dacă mergi în India. Unele temple, mai ales din Nord, au figuri androgine gravate în arta templului.
Lonetta Maier: Da! Și pare ca ne întoarcem la forma aceea pură, încetul cu încetul.
După interviu, Lonetta m-a invitat să particip la o rugăciune sincretică în patru limbi, în care ea s-a rugat la natură și a oferit florile primite de la audiență în apa Mureșului. Sunt rare momentele în care un interviu sau o experiență în viață te ating atât de profund. Mă consider norocos că m-am aflat în momentul și locul potrivit pentru această rugăciune.
