Un sportiv, pe lângă talent și calități fizice, are nevoie și de inteligență, mai ales la jocurile de echipă. Și eu la fotbal mă refer aici. Da, poți ajunge în top și fără una din calități, compensând cu munca, ambiția, implicarea. Dar atunci când îți merge „bibilica”, te distanțezi imediat de grup, ajungi chiar lider.
Ei, un fotbalist care le-a avut pe toate în straiță, a fost Mircea Rednic. Nu intru mult în cariera lui, dar pentru că am „trăit-o”, detalizez ceva. Mai mult pentru cei tineri, care nu știu ce valoare a avut „Puriul”. A fost în `81, liberoul care a condus apărarea naționalei de juniori în Australia, „cangurii” care au luat atunci locul trei. S-a impus din primul meci în echipa Corvinului, unde mai jucau încă Lucescu, Dumitrache, Radu Nunweiller și Dumitriu IV. La 21 de ani, a jucat în linia de fund de la Dinamo, alături de Alexandru Nicolae, Dinu, Stănescu, apoi la națională, cu Boloni, Klein, Balaci într-o linie de mijloc ce a răpus Italia, campioana mondială. S-a impus apoi – tot ca libero – în super-echipa creată de Mircea Lucescu la Dinamo, la finalul anilor `80. Plus cei cinci ani cât a fost pilon de bază la Standard Liege. Și vă spun ceva. Calitățile lui l-au dus la așa CV. Că în anii `80, erau zeci de jucători foarte buni și nu era chiar așa ușor să scoți capul. Nu era ca acum, când dacă dai o centrare bună, te ia ciobanul și apoi visează să te vândă cu 50 milioane. Naaah! Pe atunci aveai nevoie de calitățile amintite în prima frază a acestui material. Plus inteligența. Uitați-vă pe net, la pasa pe care a dat-o Rednic lui Cămătaru pe Wembley, când „Cami” a scăpat pe axul central și l-a învins pe Shilton. Deștept, nu?
Ei acest modul smart l-a ajutat pe Rednic și în cariera de antrenor. A luat titluri, a antrenat afară, a trecut pe la „o sută” de echipe, dar n-a avut parte de răbdare, de înțelegere, cum are la Arad. Mi-au spus și jucătorii cu care am mai făcut interviuri, dar am văzut și eu și am scris în cronici. Inteligența îl ajută și ca antrenor. Citește foarte bine jocul. Poate cel mai bine din Superliga. „Vede prin” jucători, îi simte, îi „cântărește” perfect. Și asta îl ajută să scoată maxim din echipă.
Dar materialul acesta a fost gândit de mine (și) în alt sens. Că de vara trecută, la UTA a fost du-te vino continuu la echipă. Dar știți ceva? Nu am nimic de reproșat. Că „Puriul” s-a clasat cu UTA pe locul 7, câștigând play-out-ul. Și ce poți să mai comentezi? La noi – și cred că numai la noi – se poate și așa. Că „Superliga” e slabă tare, iar protagoniștii n-ar fi jucat, majoritatea, nici în Divizia B în anii `80. Dar gospodinele, alea Mircea care nu stau doar la cratiță ci au și abonament pe „Neuman”, sunt bulversate. Băh, vara trecută, de-abia se obișnuiseră cu Postolachi și Ubbink, c-au venit alții. Și acum sunt iar debusolate că sunt alte mutre noi în vestiar. Și multe, nu așa, una-două! Că UTA parcă a devenit un club de tranzit. Vii puțin pe la Arad și parcurgi parcă acel joc pe computer, în care un omuleț sare obstacole, se agață, evită pericole. Iar dacă ai noroc, treci la nivelul următor, adică rămâi. Dacă nu, game over. Și intră în vestiar alții și alții.
Chiar vreau să pun lotul, ca statistică, dar și ca elocvență, în ce privește „stația UTA” cu peron pe dreapta, cum vii de la gară.
Am contabilizat, exact din urmă cu un an, adică din 18 iunie. Și cum vedeți în lot, au venit și au jucat de atunci la UTA, 33 de jucători. Și iată lista: Roganovic, Diogo, Căpușă, Markov, Stroungis, Conte, Stolnik, Freitas, Holst, Carp, Mihai, Marku, Fabry, Dumitrașcu, Ofosu, Micovschi, Stanciu, Mustacă, Cooper, Leidsman, Vucenovic, Luckassen, Omondi, Lungu, David, Trif, Lopez, J. Pedro, Morar, Tudorie, Vulturar, Imoh, Lawrence. Din vechiul lot au fost păstrați încă nouă jucători, Iacob, Kucher, Benga, Iurasciuc, Abeid, Pop, Stahl, Postolachi, Isac. Plus că la final de campionat, au mai apărut pe bancă, dar și-n teren, încă doi juniori. Deci vorbim aici de 44 de jucători care au făcut ce au putut pentru acest loc șapte. Cei boldați sunt cei care au rămas. Adică 13. Iar 31 nu mai sunt. Și nu vor mai fi nici din cei boldați, că mai intră la „game over” câțiva. Nici Altasibu` n-are așa dever la curse.
Eu aș obosi să tot iau, pregătesc, joc și la final, dau. Dar e și ăsta un mod de a face treabă. Ok, dacă iese, iese.
Acum mă bag puțin și la ultimele mișcări.
Ok, Morar și Freitas au eliberat camera înainte de finalul sezonului. Micovschi, Vulturar și apoi, Rareș Pop, au fost nevoiți să se mute cu lucrul în Giulești. Deci cinci erau „pa” și ne împăcasem cu gândul. Dar cum a-nceput vacanța, Rednic și-a dat iar drumul la „brain” și a început evaluarea. I-a spus „ceau” lui Căpușă, știind că vine Rîpă. Ok, aici poate UTA primește un plus, poate chiar două. La experiență, dar și la valoare. Chiar dacă Cornel are 34 de ani. Au mai fost disponibilizați Ariel Lopez, care „n-a adunat și n-a scăzut” prin prezența sa la Arad. S-a renunțat și la Tudorie, ok, dar eu zic că „vârful” e fotbalist. Și tot de pe acest post n-a primit prelungire Luckassen, că la bani ceruți… dar și batavul și-a făcut datoria onorabil, fiind primul atacant de careu care a confirmat, care a produs ceva. Și în final, au mai predat echipamentul portarii Iacob și Kucher. Primul rămâne în istoria UTA-ei, dar am mai spus-o, chiar venise timpul să fie lăsat să încerce altundeva. La Arad și-a făcut bine treaba, dar a demonstrat și limite. În plus, a plecat pe ceva bănuți mai mulți, la noul Eldorado al fotbalului din vest. Iar lui Kucher, îi spun „mulțumesc”, dar și în cazul său era timpul de altceva. Iar Rednic a judecat bine.
Ce a venit până acum?
Popa, un copil în poartă. Bun, dar și capricios. Olteanul e și „under”, dar mai trebuie doi. Unul bun, titlular și unul tot experimentat, care să accepte rolul de rezervă. De van Durmen, știm ce poate, belgianul e muncitor, disciplinat. Dumiter e incisiv, e tânăr încă, aștept să se impună. Iar Halaf, știe „puriul” ce poate băiatul.
În loc de final, fac recensământul. Din ăia mulți veniți, au mai rămas zece. Iar numai acum, am numărat unsprezece plecați. Mișcarea browniană continuă la UTA, că stația e activă. Și cum spuneam, cobori, joci un pic, renunți la două-trei salarii, îți faci bagajul, primești actele și te duci le peronul „plecări”. Așteptăm sărbătoare la „100”. Și Mircea, că tot te apreciez atât, baftă! Că și eu, dacă recitesc primele aliniate, mă înclin în fața carierei tale. Și scuze, dacă în ultimul an te-am mai „smotocit”. Dar a trebuit, iar statuia tot am să ți-o fac.
