Dumnezeu a avut alte planuri pentru Cristi – Kita, cum îi spuneau prietenii – și l-a luat lângă El.
De mic a fost un copil foarte cuminte, sufletist, crescut de bunica lui care-l ducea în fiecare duminică la Biserică. A crescut într-o familie modestă, dar a fost iubit de părinții lui și de bunica care l-a crescut. Era singur la părinți, iar în urmă cu aproximativ 3 ani, tatăl său s-a stins în urma unui infarct. Mama lui Cristi este plecată și ea, de mai bine de jumătate de an, la muncă în străinătate.
Coincidența tragică face că în noaptea de luni spre marți, „Kita” a ajuns acasă, întors de la aproape 900 de kilometri distanță de casă, mai exact din Waldkraiburg (Germania), unde a fost plecat la lucru să câștige cinstit bani munciți.
Marți dimineața, fericit de întoarcere acasă și de revederea cu prietenii, Kita a fost chemat de aceștia să facă o ieșire la balta Ghioroc. Nu știa că nu avea să se mai întoarcă ACASĂ de această dată, de la o distanță atât de mică (6 kilometri), dar o cale fără întoarcere.
Cutremurătoare, dureroase și extrem de triste sunt cuvintele biblice pe care Kita le-a postat pe pagina sa în urmă cu puțin timp: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică… îți mulțumesc Doamne că mă iubești…”
Tragic și cumplit de dureros pentru o mamă, o bunică care au crescut un fiu/nepot, cu credință multă în Dumnezeu, să-și trăiască restul vieții cu gândul la sfârșitul tragic pe care l-a avut Kita – parcă, predestinat… anticipat chiar de el.
………………………………………………….
Articol asociat:
