Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului” în rândul sărbătorilor oficiale. În Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.
În anul 1954, Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză: Universal Children’s Day).
În România, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit abia la 1 ianuarie 2005.
Istorie
„În deceniul șase al secolului trecut, ONU recomanda statelor membre să-i sărbătorească pe copii. La 20 noiembrie 1959, Adunarea Generală a Națiunilor Unite vota Declarația Drepturilor Copilului. Numai că rezoluțiile Adunării Generale sună ca o recomandare, iar aplicarea lor nu este obligatorie pentru statele membre. Astfel că, în funcție de propria istorie și de tradițiile locale, Ziua copilului se sărbătorește pe glob la date diferite sau chiar deloc.
Originea sărbătoririi copiilor din România la 1 Iunie nu trebuie căutată la New York sau la Geneva, ci la… Moscova. Căci recomandarea Națiunilor Unite, ca toți copiii planetei să aibă o zi numai a lor, fusese pusă în aplicare de Uniunea Sovietică şi de statele din sfera sa de influență cu câțiva ani mai devreme.
În noiembrie 1949 avusese loc în capitala URSS o reuniune a Federației Internaționale a Femeilor Democrate. Cu astfel de comitete și comisii, conținând musai în titulatură cuvântul „democrat”, Uniunea Sovietică îi cucerise pe occidentali între cele două războaie mondiale.
Îmbrățișând temele propagandei sovietice, participantele la reuniune opinau că de „pericolul imperialist„ nu scapă nimeni. Cu atât mai puțin copiii, inocenți și fragili prin însăși „definiția” lor de copii. Cu acel prilej s-a decis că trebuie făcut neapărat ceva pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale tinerei generații și totodată s-a proclamat data de 1 Iunie ca Zi Internațională a Copilului.
Deși impusă cu argumentele propagandei, grija pentru copiii imperiului sovietic nu era deloc inutilă. În această parte a lumii, sărăcia, bolile, analfabetismul fiind mai degrabă regula, iar nu excepția.
Deciziile de la Moscova au fost rapid impuse în „statele frățești”. Astfel, în ședința Secretariatului CC al Partidului Muncitoresc Român de la 22 martie 1950, la primul punct pe ordinea de zi figura şi „organizarea Zilei Internaționale a Copilului”. 1950 a fost primul an când copiii români au fost sărbătoriți la 1 iunie. Din acest motiv, chiar şi astăzi, Ziua Copilului este marcată în prima zi a lui Cireșar doar în fostele republici sovietice și în statele din Europa de Est” – scrie jurnalul.ro într-un articol semnat de Cristina Deac.
O sărbătoare comunistă, deci, pe care au adoptat-o și cei mai înverșunați capitaliști
Argentina sărbătorește a doua duminică din luna august.
Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.
Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.
Bulgaria sărbătorește în data de 1 iunie.
Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.
În Germania, de la reunificarea Germaniei se sărbătorește în data de 1 iunie.
India sărbătorește în data de 14 noiembrie.
Japonia sărbătorește în data de 5 mai.
Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.
Polonia sărbătorește în data de 1 iunie.
Republica Moldova sărbătorește în data de 1 iunie.
Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.
Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.
Iată, așadar, că putem gândi la fel… cel puțin într-o direcție – respectiv cea corectă: copilăria. Indiferent de dată… la urma urmei!
La mulți ani frumoși – mai buni… mai empatici – tuturor copiilor din lume!
