LEGEA, CA UN CIORAP GĂURIT… sau… PANICA!

ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE!…   (din „Legile lui Murphy”) [Serie nouă, România – Arad – 10]

                                            LEGEA, CA UN CIORAP GĂURIT… sau… PANICA!

1. Preambul: „tot ceea ce nu este interzis este permis”…

… E vorba de un principiu logico-juridic, reflex al unei viziuni filosofice decrepite, după care „a fi liber înseamnă a nu fi constrâns”. Mai târziu, oameni mai înțelepți au amendat idea: „libertatea mea se oprește acolo unde o lezează pe a altuia”… Cam așa stau lucrurile și la noi după „desecretizarea” unor documente prezentate de „servicii” în CSAT. Taman în ajun de „turul II” la prezidențiale… recte, atunci când nu se mai poate face „legal-formal-juridic” NIMIC! Ce a ieșit în mass-media, în lumea „zvonacilor”, pe canale „oficiale”de comunicare inter-statală, în discutabilul „mental public”… nu mai vorbesc… „Uraganul” de știri, „comunicate”, „dezvăluiri”, luări de poziție ș.a.m.d. a ajuns la gradul XII! Și e vorba și de al 12-lea ceas… În această avalanșă năucitoare de informații se strecoară cu voioșie și ceea ce numim fake-news… Asta-i lumea în care (mai) trăim sau ne închipuim că (mai) trăim în aceste zile „clocotitoare”! Noroc că e Sfântu’ Nicolae (un fel de alt „preambul” al Crăciunului): tradiția de la noi cere ca în ghetuțele ferchezuite și puse la fereastră în așteptarea… să figureze musai și… bățul! Iar acum, acesta nu mai vizează doar prichindeii ci, mai mult, în special, deosebit… pe cei ce se cred „copți la minte”… La noi, e foarte probabil că „aluatul” ce urma să se „coacă” a fost zămislit după o rețetă greșită… Îmi este, practic, imposibil să fac o minimă ordine în ceea ce văd și aud pe jdemii de canale de comunicare. Dar de undeva, totuși, trebuie să încep… Și astfel îmi revin în memorie cele afirmate – nu de multă vreme – de către premierul Ungariei, Viktor Orban: Românica este câmpul unui „experiment” (?) (cam așa ceva…). Deci, ori a „scăpat porumbelul din gură”, ori a vrut să (ne) comunice ceva subliminal…

2. Fake… Fake… Fake!…

Trăim într-o „societate a informației”. Am intrat în lumea digitală (atenție!: „digitalizarea” nu este informație, ci un mod de codificare a informației; codul binar…). Acum, să ne amintim „sentința seacă” a părintelui Ciberneticii, Norbert Wiener: „Informația este informație!”. În cunoașterea comună, informația este înțeleasă doar ca „știre”, generic vorbind – informație cunoaștere. În teoria generală a informației, NU! „Informația cognitivă” este doar un caz particular (extrem de important pentru noi, oamenii și, în genere, pentru ființele vii). Informația „ca informație” funcționează numai acolo unde informația respectivă este utilizată de un sistem cibernetic (cu autoreglare, feed-back). Numai în lumea noastră, a oamenilor, se pune problema raportului dintre informație și adevăr. O problemă la care încă nu i s-a dat de cap (încă?!). Numai ideile, cunoștințele noastre (nu și forma lor codificată în diverse limbaje) pot fi adevărate sau false… De aceea informațiile („știri”) adevărate sau false pot avea un impact covârșitor asupra noastră. Bine spunea Sir Francis Bacon, „Știința (informația-cunoaștere, n.n.) este putere”…

Azi, am ajuns în imposibilitatea practică (!) de a mai putea discerne între ceva adevărat și „fake”… Într-o lume scăpată de sub control (informațional) este ceva … firesc (!…). Năuceala generală din societatea noastră, mai ales în ultimele zile, este doar o picătură într-un ocean… Iar acum să coborâm cu picioarele pe pământ… să nu fie cumva „cu picioarele în pământ!”…

Cel mai controversat „finalist” al cursei prezidențiale –  Călin – File din Poveste  – a reușit să ne prostească rău de tot. Nu am de gând să trec în revistă toate elucubrațiile sale (și ale „esotericei” sale muieri-consoartă); nu are sens să vă enervați din nou… Dar trebuie să discernem între fanteziile sale morbido-patologice și undele „idei” ce ne fac la toți părul măciucă (… și măciuca păr, ar spune un mucalit…). Ele sunt strecurate cu o diabolică abilitate printre delirurile sale mesianice, habotnic-ortodoxe și de aceea sunt mai greu de decelat.

În primul rând,  s-a găsit oare cineva (persoană fizică, instituție, „organ” etc.) să-i verifice C.V.-ul? Abia acum, într-un final grotesc, s-a dovedit că toate „calitățile”, „meritele”, „foncțiile” sale sunt un fake! N-a lucrat ca angajat sau diplomat ONU, nu a fost membru al Clubului de la Roma, nu l-a avut mentor pe distinsul academician Mircea Malița, nu are în familie vreo rudă care să fi fost în anturajul lui Nicolae Iorga. Unii jurnaliști de investigație, cinstiți și consecvenți au dovedit că doar s-a „lipit” cu niște obscure ONG-uri, sau mici societăți „de prietenie” (una avea „sediul” într-un sătuc din Elveția, alta, într-un apartament obscur de bloc undeva prin Viena și unde mai „funcționau” încă vreo trei-patru firme-fantomă)… vă spune „ceva nou” asta? Cât despre doctoratul său în pedologie, nu pot să mă pronunț; aici e locul experților… 

În al doilea rând, chiar nimeni nu s-a sesizat vis-a-vis de ideile sale năstrușnice, care era aruncate în „spațiul public” de ceva vreme? Era considerat doar un aiurit, un bolnav mintal, hai să zicem, un „original”? Sancta simplicitas…? Chiar nimeni (am acum în vedere organele în drept) nu a băgat de seamă că prin „ceața” ce o răspândea cu sârg în jurul său „sticleau” idei-otravă, extrem de periculoase? 

În al treilea rând, nu ar fi fost de interes investigarea resurselor sale materiale (în primul rând bănești) ce i-au permis să „ia maul” unei lumi întregi; el, „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi pute”…? O ține și acum „langa” cu zero lei cheltuieli personale… poate doar simpatizanții… Au uitat „organele” noastre principiul „follow the money”?

În al patrulea rând, din nou, „organele” statului nostru (totuși, de-mo-crat!) nu s-au preocupat de felul în care a apărut sau a fost „creat” acest „personagiu”? E drept, mulți nebuni „își fac loc” sau „dau din coate” în viața noastră social-politică; un caz peremptoriu, ce-mi vine acum în minte, este „Prințul” Paul de România… Escroci? de ei dai cam la tot pasul… devine obositor… Dar „organele în drept” – mai ales că e vorba de accederea la cea mai înaltă demnitate în stat – nu au dreptul să se culce pe o ureche… nici măcar o clipă! De aia sunt și plătite „barosan”!

În al cincilea rând, oare cum colaborează și comunică între ele o mulțime de instanțe îndrituite să protejeze țara? Și aici avem de-a face cu birocrația, indolența, nepăsarea, principiul „merge și așa!”? Înțeleg că este vorba de o zonă obscură a contra-informațiilor și contra-spionajului etc. Aici, legea este „Omerta!”. Bine, dar atunci dacă erau cât de cât „în temă”, de ce nu au acționat? Și mai ales, fiind o societate deschisă, democratică (totuși!) și lumea noastră, atunci unde dracu’ e o minimă transparență? „Cândva”, ne mândream cu „serviciile” noastre că-s la un nivel…- hă-hă-hă! – comparativ cu „casele mai mari”… Să fie acum vorba de incompetență? Dacă până și aici au ajuns să acționeze (la angajare) PCR (i.e., „pile, cunoștințe, relații”), atunci… să nu ne mirăm! Dar să nu fie cumva… complicitate, ar fi extrem de grav, miroase a înaltă trădare!…

3. „Să nu-ți subapreciezi niciodată inamicul!” …

… este o ideea comună, întâlnită în scrierile clasicilor teoreticieni ai războiului (de la anticul chinez Sun Tzu, până la modernul prusac Carl von Clausewitz etc. …).

Acest avertisment se pare că a fost ignorat de noi. Poate că multe informații (secrete și nu prea!) au fost ținute „la sertar”, „la dosar” conform bunului nostru obicei „le vom folosi atunci când vine… momentu’ „oportun”!…  Dar eu plec de la altceva și de dată foarte recentă: avertismentul dat de Departamentul de Stat al S.U.A.: la ce riscuri uriașe ne expunem în parteneriatul nostru „strategic”. Nici nu vreau să-mi imaginez consecințele economice și de apărare… catastrofale! Toată opinia publică de la noi – cu siguranță! – a aflat… Și totuși, mă fac din nou „avocatul diavolului”: bine, să zicem că noi „n-am știut”, „n-am luat în serios” ș.a.m.d., dar „serviciile” din țările aliate unde naiba au fost? Și știm prea bine „ce le poate pielea”… Să fi fost și ele „oarbe”? Yankeii ne tot linișteau că nu se întrevede nici un pericol (militar) iminent dinspre Est… Sau, poate că au avertizat; foarte probabil la modul general, dar pentru „ai noștri”, se pare, insuficient de convingător…

O „coloană a cincea” sovieto-rusească a existat și mai există în țara noastră. Paradoxal, pe vremea Motanului Arpagic, deja exista un departament special anti-KGB… Știau „ei” ce știau!… Ce rol a avut „coloana” în evenimentele din Decembrie 1989 nu se știe (sau nu s-a dat publicității) cu claritate nici azi… Dar să judecăm:

a) În ultima perioadă (a „coaliției” guvernamentale PSD-PNL) cuvântul de ordine era: sta-bi-li-ta-te! Ce aveau inamicii noștri de făcut? Simplu: să creeze de-stabilitate! Cum? Simplu ca „bună-ziua”: crearea unui climat profund alterat în mentalul colectiv: Occidentul nu ne ajută cu adevărat, ci ne fură și bruma de bogății rămase; suntem la cheremul „trans-naționalelor” care fac ce poftesc în Românica, oricând, dacă „se supără”, atunci „își iau jucăriile” și de duc…; ființa noastră națională, sănătoasă moral, profund atașată creștinismului ortodox (tradițional!) este alterată de „moderniștii” care ne aruncă în „lăturile” anormalului social și natural-medical; ce ne trebuie nouă o atitudine belicoasă față de Est? „capu’ la cutie” și ne lasă toți în pace; la ce bun să aruncăm banii pe înarmare (defensivă?), nu facem decât să stârnim vecinul de la Est; de ce am uitat magica soluție „prin noi înșine” spre a ne emancipa de străinătatea hulpavă ș.a.m.d. „Șablonul” este bine-cunoscut!

b) Război nu înseamnă numai „pac-pac!”, azi vorbim de război cibernetic, economic, chiar informațional-cultural etc., toate înglobate în ceea ce se numește „război hibrid”. Nu-i nevoie să distrugi fizic o țară, o poți face mai ușor aducând-o pe buza prăpastiei economice, făcând-o să-și pună singură „juvățul” de gât. Așa ceva duce la tulburări sociale, se poate coace de un „război civil”, iese lumea în stradă – se vor găsi imediat „la post” cei pregătiți special de o anume manipulare. Agită, agită, agită nemulțumirile social-economice (mai ales în păturile sociale defavorizate), du-le la paroxism și… vezi ce se va întâmpla… Aici, zvonistica „fake-news” are un impact uriaș, mai ales la un popor sub -educat civic și politic, analfabet funcțional, gata să „muște” orice momeală!

c) Cel mai grav lucru mi se pare mie a se petrece în ființa spirituală profundă a neamului: nu cred în religiozitatea exhibată la fiecare pas, cu fiecare vorbă, în tentația de a lăsa totul pe mâinile transcendentului… Ce vrea D-zeu, așa va fi și pentru noi! În Românica – mai ales în ultimii ani – se produce o „delaicizare” de-a dreptul isterică a statului, a educației, a vieții normale cotidiene etc. Occidentul european (pe care-l prea-mărim într-una) merge în sens opus! Biserica începe să-și depășească atribuțiile (să zicem, firești) în această primă parte a sec. XXI. Nicicând n-am văzut la politicienii noștri atâta fervoare religioasă! Toți – in corpore – o țin una și bună cu divinitatea! Așa scăpăm de corvoada de a lua inițiative, de a ne asuma responsabilități: are loc o largă și languroasă invitație la lene spirituală și acțională… dolce far niente! 

Morala: ne re-scufundăm în iraționalism, în ideologiile de mult apuse (dar în resurecție azi!), în cazul nostru, am în vedere legionarismul, anti-semitismul (dar și anti-islamismul!), xenofobia etc. totul „înțolit” într-un neo-naționalism comunist (deși nimeni nu îndrăznește să-i spună pe nume!)

Iată de unde vine, încotro se duce și mai ales „cine” sau „ce” îl călăuzește pe acest Călin – File de Poveste… Amănuntele sunt de prisos!

4. La o situație excepțională – măsuri excepționale!

M-am folosit de metafora „ciorapului găurit” (și încă în mai multe locuri!) tocmai pentru a vă reda sentimentul meu de „vid” de „black holes” în jurisprudența noastră (și normativă și, mai ales, procedurală). La care se adaugă opacitatea, birocrația și mai ales indolența celor ce ar trebui să fie „în prima linie”! Refuz încă să cred în existența unor „cozi de topor” în sânul organelor în drept… Reacția de bun simț comun a celor mai mulți oameni de bună credință de la noi nu s-a lăsat așteptată. Păcat, cam prea târziu… dar totuși! De data asta mass-media (în majoritatea cazurilor) și-a făcut datoria. A lăsat deoparte can-can-urile… Dețin o listă practic interminabilă cu fapte, probe, mărturii etc. conexe cu evenimentele cu care Românica nu s-a mai întâlnit. N-am mai folosit-o aici, în rândurile de față, căci presupun că mai tot omu’ sănătos la cap o cunoaște deja. Dar nu-mi imaginez că în Românica profundă, Lelea Safta sau Moș „mahorcă”, din zorii zilei stau cu ochii pe I–phon-uri de ultimă generație (poate trimise de cei tineri plecați la muncă „afară”), în loc să dea de mâncare animalelor și orătăniilor din ogradă… La fel, nu-mi prea imaginez că în zonele „marginale” ale localităților mai mari, vecinii stau la sfat și la bârfe pe teme politice serioase. Sau că prin cârciumile (acum pline) se „dezbat” problemele majore (și reale!) ale țării…

Din reacțiile venite de la BEC sau CCR a reieșit clar că sunt „legați de mâini și de picioare”: înfăptuirea unui act de justiție corect necesită mult timp, mai ales într-un caz de gravitate deosebită cum este acesta! Prin urmare, să așteptăm ca poporul să-și exprime votul corect (de data asta!) iar apoi, va începe „tăvălugul”!… Oare așa să fie? Este o situație excepțională ce necesită măsuri excepționale și… grabnice! Nu știu cum se va proceda… Dar dacă… puhoiul inoculat cu „vaccinul” Călin – File din Poveste…?… Înțelegeți ce vreau să spun… Atacurile cibernetice se vor înteți. Să nu sub-apreciem inamicul! Capacitatea de rezistență a poporului la acțiunea unor influencer-i odioși este necunoscută… Este, într-adevăr o situație complet inedită. Nu ne rămâne decât să sperăm, mai ales după avertismentul dat de yankei! Dar și după cel dat de oamenii-cheie din economia țării… Paradoxal! : bisericii îi revine – în aceste ultime clipe – o sarcină de onoare uriașă! Oare va mai putea „drege” ceva?

Pe mine, în finalul acestor rânduri, mă macină, totuși, o întrebare obsedantă: cum de l-au „găsit” rușii tocmai pe „ăsta” (vreau să spun Călin – File de Poveste; și ce „poveste”!) ??? E clar că nu chiar din anii 2016-17… Modul „tehnic” de a lucra prin rețelele social-media (și încă, atât de fraudulos) este apanajul lor. Bani pentru atingerea interesului Kremlinului (nu numai la noi, ci în întreaga Europă) … căcălău (dacă-i de musai!). Dar omul (vreau să zic, trădătorul)? Până recent înclinam să oscilez între a-l taxa drept un actor genial și a-l considera o unealtă nemaipomenit de perfidă. Iar perfidia nu putea izvorî – în cazul lui – decât dintr-o „defecțiune” profundă la „mansardă”. Dar să te folosești de demenți e un joc periculos! De aceea, neuitând să nu-i sub-apreciez pe „rusnaci” (având în vedere și perfidia inteligentă și diabolică a lui Putin) mă surprinde enigmatica alegere făcută. Că exista un teren social propice, da! Nemulțumiri, frustrări acumulate cu timpul, asezonate cu o lipsă crasă de cultură generală (acum, legată de istoria noastră!) și … balega de pe colivă (sau invers!) – resurecția nemaiîntâlnită a religiozității (în varianta ortodoxă cea mai malignă)… toate astea au oferit un teren propice pentru „păpușar” în manevrarea „paiaței”… Și totuși? Nu-i văd pe cei de la Moscova încurcându-se cu asemenea „specimen”. Dacă nu cumva, omul fiind mai sărac cu duhul, a fost adus chiar de „ei” în faza de a nu mai deosebi visul de realitate. Nu știu, zău că nu știu…

Să treacă și această nouă (a câta?) duminică a orbului și… vom vedea… Dar PANICA rămâne!…

Citește și:

• ÎNTRE DOUĂ RELE – INCONVENIENTU’: SAU ALEGI MUIEREA, SAU ALEGI DEMENTU’!
• Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii