Parlamentul din Madagascar a adoptat recent o lege controversată care permite castrarea chimică și în anumite situații, chirurgicală a persoanelor găsite vinovate de violarea minorilor. Această inițiativă a stârnit critici din partea organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, în timp ce a primit sprijin din partea activiștilor care consideră că reprezintă o măsură adecvată pentru a combate ceea ce ei numesc o „cultura a violului”.
Parlamentul din Madagascar a adoptat legea la 2 februarie, iar Senatul a aprobat-o săptămâna trecută. Acum aceasta trebuie să fie ratificată de Curtea Constituțională Superioară și semnată în lege de către președintele Andry Rajoelina, care a adus pentru prima dată în discuție această problemă în luna decembrie. Propunerea de modificare a legii a venit din partea guvernului condus de Rajoelina.
Ministrul Justiției, Landy Mbolatiana Randriamanantenasoa, a susținut că această măsură este necesară din cauza creșterii numărului de cazuri de viol asupra copiilor.
În 2023, s-au înregistrat 600 de astfel de cazuri, potrivit declarațiilor sale, și alte 133 numai în luna ianuarie a acestui an.
„Madagascar este o țară suverană care are dreptul să-și ajusteze legile în funcție de circumstanțe și în interesul general al poporului. Codul penal actual nu a fost suficient pentru a descuraja autorii acestor infracțiuni.” a afirmat Randriamanantenasoa.
Conform textului legii, castrarea chirurgicală va fi obligatorie pentru cei găsiți vinovați de violarea unui copil cu vârsta sub 10 ani. În cazul victimelor cu vârsta între 10 și 13 ani, pedeapsa poate consta în castrare chimică sau chirurgicală, în timp ce violul asupra minorilor cu vârsta între 14 și 17 ani va fi sancționat cu castrare chimică.
În plus față de castrare, infractorii vor fi supuși unor pedepse mai aspre, inclusiv închisoare pe viață.
„Am dorit să protejăm în mod semnificativ copiii. Cu cât victima este mai tânără, cu atât pedeapsa trebuie să fie mai aspră”, a adăugat Randriamanantenasoa.
Castrarea chimică implică utilizarea medicamentelor pentru a bloca hormonii și a reduce dorința sexuală, iar aceasta poate fi în general reversibilă prin oprirea medicamentelor. În schimb, castrarea chirurgicală reprezintă o procedură permanentă.
Deși unele țări și state din SUA, precum California și Florida, permit castrarea chimică pentru unii infractori sexuali, utilizarea castrării chirurgicale drept pedeapsă este mult mai rară și foarte controversată.
Organizații precum Fondul Națiunilor Unite pentru Copii au subliniat în mod constant ratele ridicate de abuz sexual împotriva copiilor din Madagascar, o țară care se confruntă și cu una dintre cele mai mari rate de sărăcie din lume.
Cu toate acestea, criticii legii, printre care se numără și Amnesty International, consideră că aceasta reprezintă un „tratament inuman și degradant”, neconcordanță cu legile constituționale ale țării. Ei argumentează că legea ar trebui să se axeze mai mult pe protejarea victimelor, iar procedurile judiciare ar trebui să se desfășoare anonim pentru a asigura o mai mare încredere în sistemul judiciar malgaș, afectat de opacitate și corupție.
Nciko wa Nciko, consilier pentru Madagascar la Amnesty International, a exprimat îngrijorări și cu privire la castrarea chirurgicală, subliniind potențialele probleme dacă cineva care a suferit această procedură este ulterior exonarat în urma unei apelări. De asemenea, s-a pus sub semnul întrebării capacitatea autorităților medicale de a efectua aceste proceduri în mod adecvat.
Cu toate acestea, în ciuda criticii intense activiștii locali susțin schimbarea legislației.
Jessica Lolonirina Nivoseheno, membră a grupului „Women Break the Silence”, care luptă împotriva violului și susține victimele, a declarat că noua lege reprezintă un progres, deoarece servește ca o pedeapsă de descurajare care ar putea preveni potențiale atacuri, cu condiția ca cetățenii să fie conștienți de importanța acestei noi pedepse.
