ROMÂNIA – UCRAINA: 3-0 (1-0)
Au marcat: Stanciu 29, R. Marin 53, Drăguș 57.
17.06.2024, ora: 16,00, stadion: „Fussball Arena” Munchen, spectatori: 65.000.
România (selecționer Edward Iordănescu): Niţă – Raţiu, Drăguşin, Burcă, Bancu – M. Marin (75 Rus), R. Marin – Man (62 Hagi), Stanciu (87 Racoviţan), Fl. Coman (62 Mihăilă) – Drăguş (75 Puşcaş).
Ucraina (selecționer Serghei Rebrov): Lunin – Konoplya (72 Tymchyk), Zabarniy, Matvyenko, Zinchenko – Shaparenko (62 Yaremchuk), Stepanenko (62 Brazhko) – Tsygankov (62 Yarmolenko), Sudakov (83 Malinovskyi) , Mudryk – Dovbyk.
Cartonaşe galbene: R. Marin – Konoplya
Arbitri: Glenn Nyberg – Mahbod Beigl, Andreas Söderqvist (toși din Suedia). Rezervă: Espen Eskås (Noirvegia)
Arbitri VAR: Rob Dieperink, Pol van Boekel (ambii din Ţările de Jos) şi Jérôme Brisard (Franţa).
Recunosc că nici eu nu am crezut prea mult în naționala asta a României și în selecționerul Edi Iordănescu. Chiar dacă s-a calificat la acest Euro de pe primul loc, fără înfrângere. Am zis că nivelul fotbalului e slab, echipa și mai ales antrenorul au „bulan” și că la acest turneu final a fost mai greu să nu te califici.
Eeeeh, nu-i chiar așa, iar gândirea mea, chiar așa, cu „o sută” de ani de presă sportivă în spate, m-a înșelat. Și vreau să vă mai dezvălui ceva. Vineri seara, stând cu niște prieteni pe o terasă la deschiderea Germania-Scoția, am analizat puțin adversarele din grupă ale României. Și am „decretat”: „gata, trecem de grupă!” De ce? Pentru că am făcut doar două analize, studiind lotul Ucrainei și al Belgiei. „Băi, sunt de bătut”, am zis. Că ambele grupări au apărare slabă. Ok, de la mijloc în sus, au fotbaliști, nu știi pe cine să bagi, la cine să fii atent, pe cine să blochezi. Dar acolo, în defensivă, se poate. Numai să ai cu cine. Și ieri, în meciul cu Ucraina, România a avut!
Primele 15 minute „galbenii” noștri n-au prea atins mingea. În procente, au ținut de ea doar 27 la sută. Ucrainienii s-au agitat pe stânga, unde acționa Mudryk, au încercat să spargă pe centru, unde era „turnul” Dovbyk, dar degeaba. Ai noștri au blocat tot, au respins tot, s-au interpus între balon și adversari, așa că ucrainienii, cu atâtea „nume” în echipă, n-au tras pe poarta lui Niță!
Treptat, de la mijlocul primei reprize, au început să urce spre careul advers și tricolorii. Pe dreapta mai mult, unde Rațiu, „băiatul cu părul lila” și Denis Man, al nostru, al arădenilor, și-au scos de câteva ori adversarii din dispozitiv. Șarje au avut și Florinel Coman, au împins din spate și „închizătorii” Marin-Marin (Marius și Răzvan), astfel că România a arătat că vrea și ea potul. Și l-a obținut! Ai noștri au deschis scorul în minutul 29, când Lunin a degajat până la Man, acesta a pasat spre interior la 20 de metri, de unde Stanciu a șutat direct, cu efect și a pus mingea în vinclul din dreapta portarului Ucrainei.
Cu avantajul avut la pauză, România a devenit și mai echipă, a fost sigură pe ea și a scos un rezultat de vis, marcând încă două goluri în primul sfert de oră din actul secund. În minutul 53, Răzvan Marin a prins o toprilă tot „din prima”, pe jos, de la 22 metri, mingea poposind în plasă pe sub brațul drept a lui Lunin. Dar asta n-a fost tot. Tricolorii au simțit că adversarul e groggy, au rămas în pressing, au obținut un corner, din care a ieșit 3-0, la doar patru minute de golul doi. Tot Man a fost cel care a dus mingea din dreapta în careu, a pasat intelligent printre picioarele unui fundaș advers, iar Drăguș, care a evitat inteligent poziția afară din joc, a reluat pe jos, din patru metri, aruncând tribunele în aer. Mă rog, trei sferturi din „Fussbal Arena”, că românii au invadat celebrul stadion.
Deși mai rămăsese mai bine de o jumătate de oră de joc, deznodământul a fost clar pentru ambele grupări. Românii s-au mobilizat însă să nu ia nimic, că acest 3-0 este istoric pentru naționala noastră la un turneu final, iar ucrainienii, deși au încercat și cu alte vedete, au fost parcă stingheri în fața unei echipe de clasă, echipe, repet, care m-a făcut pe mine, dar și pe alți „cârcotași”, să se spele cu apă rece pe față și să spună „wow, ce națională avem!”
Ok, e o victorie, super-frumoasă, dar entuziasmul poate scădea ușor după următorul meci. Băieți, sunteți buni, ați închegat un grup (aproape) imbatabil. Dar de acum, eu cred în voi. Chiar dacă revin la acea vineri de deschidere, când le-am spus „mesenilor”, trecem de grupe! Și încă ceva. Pe Stanciu l-am tot luat la mișto, pe FB, sau în unle cronici, avându-l client de când a ratat penalty la un meci cu Muntenegru pe Cluj Arena. L-am trimis la Galda, l-am făcut impostor, dar am greșit. E fotbalist! Și a fost tot mai bun cu cât a „îmbătrânit”. Așa că acum, după euro-golul cu Ucraina, spun și eu ca Eugen Barbu, „M-ai învins Nicușoare” (marele scriitor ceruse iertare în debutul anilor 80 lui Cămătaru – pe care-l făcuse „Haplea în chioți” – titrând într-un articol: „M-ai învins Rodioane”.
Bravo România, avem echipă!
Dintre milioanele de postări care colorează în galben, de ieri încoace, toate rețelele sociale, am ales „rezumatul la firul ierbii” filmat de vlogerul de fotbal VLADIATOR și postat pe YouTube
