Fraților, M-A PRINS! Și-a dat seama! Un MARE istoric, Sorinel Forțiuosu, zis spaima arhivelor, ciuma documentelor și moartea cronicilor, a OBSERVAT! Mai deștept ca Baba Cloanța, mai frumos ca Satana și Harap Alb la un loc, mai letal ca Moartea și Ucigă-l Toaca, Forțiucă Capdelemn, cu păr de fier, M-A DOVEDIT.
Hai să vă prezint ipochimenul: Sorinel Sforțache Forțiuosu este un vânător de călători clandestini prin trenul performanței cercetărilor istorice.
Scormonește Sori(n)celul, precum un șobolan, prin rahat, și-i prinde pe toți, cei care au avut curajul să scrie ceva, cu mâța-n sac. Niciun istoric nu știe nimic, și nu-i ajunge niciunul la glezna de la piciorul cu care se scobește-n nas, când este sictirit, seara, de atâta prostie.
Recunosc că-n comparație cu EL, toți istoricii sunt niște ratați. Precum idioții, doar EL, marele Forțiuosu, are la mandibulă ADEVĂRUL ABSOLUT. Omulețul a dovedit că-i place rahatul. D-aia-i așa forțos la IQ-ul lui personal și propriu. Mănâncă la rahat cu găleata, cu sfecla din subordine, cu stiloul și cu ce mai are el pe acolo. Vorba aia: și rahat a mâncat, și gura-i miroase.
Acesta-i Spaidărmenul ce m-a prins și pe mine!
Atâta de deștept, că nu înțelege nimic de ceea ce spune. În cazul meu, însă, are dreptate. S-a prins că-s VARZĂ. Și m-a luat la purecat. Degeaba aș fi vrut să scap de El, ca de râie! Să-i dau niscaiva mită pentru a nu mă divulga. Pentru a nu mă împroșca cu rahat. NU AR FI MERS! Parcă-l văd, în rol de NAȘ nervos, scrofulos, gras și chel, în trenul performanței cercetării istorice: „Stimabile Sala, vă rog să poftiți jos, la prima stație! Nu cu fața înspre sat! Mă compromiteți! Nu vedeți ce față aveți? Coborâți prin spate! Acolo, în urzici! Să nu care cumva să vă vadă țărănoii ăia, care dorm în copac! Sunt neamurile mele! Obrazuri subțiri, intelectuali! Ca MANDEA! O să creadă că mă cunoașteți. Am o reputație în sat! Ați greșit cu cercetarea și v-am depistat. GATA! MUCLES! Nu-mi zi NAȘ, că mă jignești, și-ți sparg fața până dimineața. EU SUNT POLIȚIST! Merge și Milițian… Nu te lua după porcii ăia care zic c-am fost turnător securist pe vremuri… BĂ, SALA!!! Te-am depistat cu capu ăla ’ntre urechi și gata! NU EȘTI BUN DE NIMIC!” Deeeeehhhh…! Nașu’ nost cu cap cilindric! M-a făcut de comando! Da’ trebuie să recunosc: Sorine… adevăru-i Că ca Tine altu nu-i!
M-a prins, m-a prins! De ce să-mi fie ciudă?
N-am nici o problemă cu Hahalera (înghiți-l-ar cazanele cu smoală de pe fundu’ iadului de idiot că mi-a făcut-o! AHHHHHHHH!!! Forțache, Forțache….. păduche olandez ce ești… Păcătos mic și negru… Ludaie electronică… nu te-aș mai vedea de flori prin cimitir și morgă…). Adică, ce s-o mai lungim, NU M-AM SUPĂRAT DELOC! Însă, de data asta, declar public că Sorinel Forțiuosu a cam ros osu! A cam zbughit-o.
Am eu bube-n cap, dar nu la lucrarea pe care distinsa HUIDUMĂ a analizat-o.
Oricum, cu toții ne punem cu Idioții! Eu de ce nu aș face-o? Așa că, m-am umflat ca rânza-n ploaie și am sunat la Uniunea Democrată Turcă din România. Acolo, un confrate de istorie mi-a confirmat că termenul de „turc” era folosit și-n secolele XIV-XIX. Tataie, băgă la cap: Nu doar cel de „otoman”! (Poți să dai cu SÂC, trompetă stricată, până te pocnește strechea). De asemenea, Marca Austriei este încă de la finele secolului X, cel puțin din secolul al XVII-lea, termenul de „austriac” fiind folosit pentru a desemna un locuitor al statului austriac. Individul mi-a dat SÂC pentru exprimarea „datorită inconștienței unora”. SÂCătură: citește naibii tot! În rest… ai perfectă dreptate.
