Maria Aiftincăi (n. 25 ianuarie, 1951), păstrătoare a tradiției, colecționară de port popular, de cântece și preocupată de traditia neamului nostru, nu în ultimul rând creatoarea Muzeului etnografic de la Vladimirescu, a trecut în eternitate după ce a suferit un AVC. Trista veste a fost făcută publică în seara zilei de marți, 5 martie, de prietena sa, scriitoarea Florica R. Cândea.
Necrolog liric… o bio-bliliografie concetrată într-un poem funebru scris „la cald” de către cea care a cunoscut-o, probabil, cel mai bine, i-a prefațat cărțile și popularizat acțiunile:
„La ceas de vecernii,am aflat cu inima împietrită că Doamna Maria Aiftincai s- a mutat într -o Stea!
Draga mea Marițuca:
Duci cu tine mii de pilde, taine și secrete, vorbite doar de noi două!
Duci cu tine Cărți! „Viață. Meșteșug.Cîntec”.
Duci cu tine „Atunci când culorile vorbesc”.
Duci cu tine doruri și aleanuri imprimate pe CD-uri,multă poezie și colaje de fotografii și amintiri din două geamantane (care urmau a fi valorificate).
Duci cu tine, mai presus de orice, dragostea de mamă și de sat, de oameni care te însoțeau prin ceea ce dovedeai a fi!
Duci cu tine nestemate de colecții rapsodice și elemente de podoabe și veșminte, duci cu tine Ideea unui „Festival” durat ani de zile, ori alte evenimente cu impact major în realitatea de azi,duci cub tine Expoziții pe plan național,pe plan universal.
Duci cu tine dorul prin care alinai românii plecați din Ungaria (Mako) sau Voivodina, Uzdin și care te așteptau ca pe o soră de nădejde.
Dar mai presus de toate duci mii de lacrimi !
Noi, cei de acasă, te plângem!
Plînge Bucovina și Dealul Cudrina (…)
Contează ceea ce ai însemnat în cultura rurală arădeană, a scriitorilor de acum peste 40 de ani de la Cenaclul „Lamura” și pasiunea de colecționar.
Contează Colecția Etnologică din Casa Culturală Vladimirescu și Casa ta, devenită un Muzeu viu, cu praguri larg deschise.
Nu voi uita nicicând înțelepciunea ta,
Harul tău preschimbat mereu în Dar.
Mă voi alina cu amintiri și lacrimi!
Să ai somn lin, îngenunchez în fața chipului tău preschimbat în Icoană și îți mulțumesc, la despărțire, pentru tot.
O prietenie de o viață e ca un Altar în care lumini nu se sting!
Să te vegheze candele și să te înalți în Lumină draga mea, acolo unde florile Raiului nu se vestejesc niciodată!
În Grădina ta de acasă va luci Steaua ta nemuritoare.
Mângâiere familiei rămase și neconsolate.
Adio pe veci de veci, Marițuca!
Veșnică pomenire, vrednică de amintire!”
Ultima fotografie postată pe contul său de facebook al Mariei Aiftincăi este datată 26 februarie, 2024, cu subtitlul „Nu știu Doamne ce gândești” și are valoare de epitaf
Originară din județul Suceava, Maria Aiftincăi s-a stabilit la Vladimirescu împreună cu familia, în casa în care a pus bazele unui muzeu etnografic care îi poartă numele, reușind să strângă peste 1200 de costume populare și alte de mii de artefacte. „Am pus în aceste costume multă dragoste și suflet, sunt o carte de vizită pentru noi ca neam și îmi doresc ca tinerele fete să poarte cu drag acest costum popular românesc! Am fost peste tot în Europa, dar nicăieri nu am văzut tradiții frumoase ca la români. Pentru mine aceste lucruri au o valoare imensă, o valoare sentimentală în primul rând și de multe ori, atunci când sunt necăjită cobor jos în muzeu și mai aranjez câte una, alta și mă liniștesc” – îi declara acum un an, colegul nostru Dorin Bodea, care s-a stins, și el, la 55 de ani, a realizat un reportaj cu și despre Maria Aiftincăi, menit, parcă, să ne arate ce pierdem, de fapt, cînd pierdem oamenii ca aceștia…
Și redacția noastră este alături de familia și apropiații Mariei Aiftincăi, transmițându-le condoleanțe pe această cale.
Dumnezeu s-o odihnească în pace…
