„Raportul Digital Education Council – AI in Higher Education Global Survey 2026 transmite un mesaj clar pentru universitățile din întreaga lume, și anume acela că inteligența artificială nu mai este o tehnologie a viitorului, ci o realitate a prezentului. Însă adevărata provocare nu mai este dacă studenții și profesorii folosesc AI, ci dacă universitățile reușesc să transforme această utilizare într-un avantaj educațional autentic. Pentru România, concluziile raportului sunt deosebit de relevante, deoarece sistemul universitar se află într-un moment în care poate alege între a adapta strategic educația la noua realitate sau a rămâne într-un model construit pentru o lume care începe să dispară”, declară rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea.
Rectorul UVT subliniază: „Fiind unul dintre cele mai ample realizate până în prezent, raportul a inclus peste 45.000 de respondenți din 35 de țări, dintre care peste 27.000 de studenți și peste 18.000 de cadre didactice. Dimensiunea eșantionului oferă o imagine solidă asupra modului în care AI schimbă deja educația universitară la nivel global. Prima concluzie este că inteligența artificială a fost adoptată de studenți mult mai rapid decât au reușit universitățile să își adapteze regulamentele, metodele de predare și sistemele de evaluare. Cu alte cuvinte, tehnologia a intrat deja în amfiteatre, însă instituțiile încă încearcă să înțeleagă cum să o gestioneze. Paradoxal, studenții nu resping AI. Din contră, majoritatea recunosc că aceasta le oferă beneficii reale. Aproximativ 61% afirmă că AI îi ajută să petreacă mai puțin timp cu activitățile repetitive și mai mult timp analizând idei, iar aproape o treime spun că au început să abordeze sarcini mai dificile tocmai datorită sprijinului oferit de aceste instrumente. Pentru orice universitate, inclusiv cele din România, acesta este un mesaj important, adică inteligența artificială poate crește nivelul provocărilor academice, nu doar eficiența.”
„Există însă și reversul medaliei. Raportul identifică primele semne ale unei dependențe cognitive în sensul că unul din cinci studenți declară că îi este deja mai greu să rezolve probleme fără AI, iar aproape același procent consideră că reține mai puține informații deoarece se bazează prea mult pe instrumentele inteligente. În plus, două treimi dintre studenți sunt îngrijorați că GenAI poate transforma învățarea într-un proces superficial, în care reflecția critică este înlocuită de generarea rapidă a răspunsurilor. Această îngrijorare este împărtășită și de profesori pentru că aproape trei sferturi dintre cadrele didactice cred că utilizarea excesivă a AI riscă să afecteze dezvoltarea competențelor fundamentale ale studenților. Pentru mediul universitar românesc, aceasta este probabil una dintre cele mai importante concluzii. Problema nu este existența ChatGPT sau a altor modele generative, ci modul în care activitățile de învățare sunt proiectate. Dacă evaluarea presupune exclusiv reproducerea informațiilor, AI va deveni inevitabil un substitut al învățării. Dacă însă evaluarea urmărește argumentarea, reflecția critică, integrarea informațiilor și aplicarea lor în contexte reale, atunci AI poate deveni un partener educațional, nu un înlocuitor al gândirii”, adaugă rectorul UVT.
„Raportul arată și că integrarea GenAI în curricula universitară este încă modestă pentru că doar 15% dintre studenți spun că inteligența artificială este prezentă în majoritatea disciplinelor pe care le studiază. Cei mai mulți afirmă că o întâlnesc doar ocazional sau deloc. Mai mult, dintre cei care au experimentat integrarea GenAI în procesul didactic, doar 5% consideră că aceasta le-a schimbat fundamental modul în care învață. Pentru restul, impactul acestor instrumente rămâne limitat sau pur tehnologic, fără beneficii pedagogice evidente. Acest aspect este extrem de relevant pentru România. În multe universități există deja profesori inovatori care experimentează utilizarea GenAI în activitățile didactice, însă aceste inițiative rămân izolate. Lipsește o strategie instituțională care să transforme experiențele individuale într-o schimbare organizațională. Raportul sugerează că simpla introducere a AI în sala de curs nu produce automat învățare de calitate. Valoarea apare doar atunci când tehnologia este integrată într-un design pedagogic bine gândit”, completează profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.
„O altă concluzie importantă privește competențele profesorilor deoarece, la nivel global, doar 29% dintre studenți consideră că profesorii sunt suficient de pregătiți pentru a-i ghida în utilizarea AI. Interesant este că aproape două treimi dintre cadrele didactice declară că au participat deja la programe de formare în domeniul inteligenței artificiale. Cu alte cuvinte, există o discrepanță între participarea la cursuri și capacitatea percepută de profesori de a integra GenAI în activitatea didactică. Această observație ar trebui să dea de gândit universităților românești. Nu este suficient să organizăm workshopuri despre prompt engineering sau despre funcționalitățile ChatGPT. Profesorii au nevoie de competențe pedagogice specifice: Cum redesenezi evaluarea într-o lume în care AI poate genera răspunsuri în câteva secunde? Cum stimulezi gândirea critică? Cum proiectezi activități care valorifică AI fără a încuraja dependența? Aceste întrebări devin mult mai importante decât simpla utilizare tehnică a instrumentelor”, mai spune rectorul UVT.
„Raportul evidențiază și o problemă de încredere între studenți, pentru că aproximativ 60% dintre studenți sunt preocupați că colegii lor folosesc GenAI pentru a obține avantaje incorecte. În acest context, dezbaterea despre integritatea academică nu mai poate fi redusă la detectarea plagiatului. Universitățile trebuie să stabilească reguli clare privind utilizarea acceptabilă a AI și să creeze o cultură a transparenței în evaluare”, spune profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.
Încă o observație importantă, este subliniată de rectorul UVT: „Poate cea mai îngrijorătoare concluzie privește însă relația dintre universitate și piața muncii, deoarece doar 28% dintre studenți consideră că evaluările universitare reflectă competențele și tipurile de sarcini pe care le vor întâlni într-un loc de muncă influențat de inteligența artificială. În paralel, peste o treime dintre studenți au îndoieli serioase că programele lor de studiu țin pasul cu schimbările tehnologice, iar 41% se tem că AI va reduce oportunitățile de angajare în domeniul lor. Aceste date sunt relevante și pentru România, unde discuțiile despre reforma curriculară sunt încă dominate de numărul de discipline, de credite sau de conținuturi, și mai puțin de competențele viitorului. Piața muncii începe deja să solicite absolvenți capabili să colaboreze cu sisteme inteligente, să valideze informațiile generate de AI, să formuleze probleme complexe și să ia decizii în contexte incerte. Aceste competențe sunt dificil de dezvoltat prin metode tradiționale de predare și evaluare.”
„În ansamblu, raportul transmite un mesaj care depășește discuția despre tehnologie. Provocarea universităților nu este adoptarea inteligenței artificiale, ci regândirea educației într-un context în care accesul la informație nu mai reprezintă un avantaj competitiv. Avantajul va aparține celor care vor reuși să dezvolte competențe umane greu de automatizat: gândirea critică, creativitatea, judecata profesională, colaborarea și învățarea continuă. Pentru universitățile românești, acesta poate fi un moment de oportunitate. Sistemul nostru nu este încă atât de rigid încât să nu poată fi schimbat, dar nici suficient de pregătit încât să considere că problema este rezolvată. Investițiile în alfabetizarea AI a cadrelor didactice, în redesignul evaluării, în politici instituționale clare și în dezvoltarea competențelor viitorului ar putea face diferența între universități care doar folosesc inteligența artificială și universități care pregătesc cu adevărat absolvenți pentru era inteligenței artificiale”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.
