„Vineri, 26 iunie, în extravilanul agricol al comunei Bocsig, un cioban a mers cu tractorul la coasă și s-a trezit că cineva trage cu pușca la el în parbriz. Atașez foto cu parbrizul pușcat. În momentul în care a intrat glontul în cabina tractorului, ciobanul s-a aplecat spre spate. Norocul lui că nu l-a omorât. Se pare că Poliția vrea să mușamalizeze treaba, pentru că nu a făcut cercetări la cei care au pușcă. Vă las nr. de tel. al ciobanului H.”
Acesta este mesajul primit de la cineva – o persoană din anturajul familiei ciobanului – care mai crede în puterea mass-mediei de a „face ceva”… „măcar să se semnaleze, că știm că altceva nu prea aveți ce face”.
Incidentul este cel puțin ciudat, dacă luăm în calcul toți factorii care concură la producerea lui. Ciobanul se afla singur pe țarină, deplasându-se pe locul în care are terenul pentru a cosi iarba pentru animale. Cartușul, în opinia sa, a pornit dintr-o pușcă (carabină gen) percutată de la mare distanță, posibil și probabil cu lunetă.
Nu e la prima amenințare – are de povestit multe dacă cineva e curios de poveștile lui. Poliția din Bocsig nu e. Așa se expică faptul că, sosiți la fața locului, polițiștii de la Postul de Poliție Bocsig și cei de la „Arme și muniții” n-au stat mult să-l asculte și nici nu i-au băgat în seamă indiciile care puteau – pot și acum – conduce la potențialii suspecți.
Polițiștii au „împachetat” cazul într-o explicație… rusească: „Posibil că de la o bucată de fier căzută de la vreun utilaj, activată de o roată a tractorului să fie gaura… sau poate o piatră aruncată de lamele utilajului”… pe bune?… Așa, perfect rotund?… Atât de simplu?… Atât de neprofesionist?!
- „În cauză a fost întocmit un dosar penal pentru distrugere, în vederea stabilirii stării de fapt și luării măsurilor legale care se impun.” – este punctul de vedere transmis, urmare a solicitării noastre, de IPJ Arad cu privire la incident.
Ca-n balada care ne definește specificul național „Miorița”, ciobanul din Bocsig are dușmani (există oare ciobani care să nu aibă dușmani?)… nu mulți, dar periculoși: unii în uniformă de poliție, alții tovarăși de-ai acestuia care, pe principiul „dușmanul prietenului meu e și dușmanul meu” comit acte de devoțiune de acest gen. În Bocsig sunt mulți care au pușcă (îi și-nțelegi… nu-i bine să n-ai pușcă în Bocsig, mai ales dacă ai familie, pământ râvnit, oi mai mândre și mai cornute) – nu toate înregistrate, cu permis de deținere și de vânătoare.
„A fost norocul… Dumnezeu, poate, care m-a salvat. Exact în acel moment m-am aplecat. După ce am văzut gaura din parbriz m-am dat jos din tractor și am rămas înțepenit… mut… zeci de minute” – ne spune domnul H.
1 comentariu. Leave new
omu e prieten sau dușman cu primărița?