Reprezentarea mitică feminină, personificare a zilei de marți este Marțolea. Aceasta era imaginată ca o femeie bătrână „cu putere deavolească” sau ca „femeie strigoi”, care locuia în codrii pustii. Atestată sub denumirea de Marțolea, Marți- seara, Marțsara sau Marțoi în Transilvania și Banat, apare sporadic și în Muntenia, Moldova și Dobrogea, dar numai în zonele de contact cu Transilvania sau de-a lungul unor vechi drumuri pastorale frecventate de oierii ardeleni.
Marțolea umblă prin sate în noaptea de marți spre miercuri pentru a surprinde femeile lucrând. Dacă nu găsește ușa deschisă, intră în casă folosindu-se de diferite tertipuri. Pe femeile care spălau rufe le opărea, pe cele care coceau pâine le ardea, iar pe cele care torceau lâna le sufoca. Unde găsea copii mici nesupravegheați, îi fura. În majoritatea cazurilor apare ca o femeie puternică, dar și ca femeie bătrână, cal, sau cătană (soldat). În unele zone se crede că Marțolea este patronul zilei de 1 Martie, în alte zone în cea mai apropiată marți de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena., dar este activă în toate zilele de marți de peste an.
Convinși de existența ei, unii oameni afirmă chiar că au văzut-o. Despre o astfel de experiență povestea cu mulți ani în urmă baba Sida de la Roșia: „Într-o marțî sara dupa șe s-or aprins lămpile, io cârpem o cameșă când aud că strâgă șineva afară. Gischid oblocu gi câta ocol șî văd o catană (io gângii că-i prunc gi a lu Holțăr și o fi vinit gin razboi). Îm spune că l-o trimăs sorâme Mardalina șă ma duc amu până la ie. Lasai lucru, luai cârpa dupa cap, aprinsăi lampașu șî ieșâi afară. Catana nu mai era șî io ma luai pa uliță câta mejlocu satului. Când ajiunsăi la Mardalina, ie durme. Strâgai, aprinsă lampa șî vini să gischidă ușa. Când m-a vazu zâsă „da șei cu cine nano gi vini în pucerea nopțî la mine, șe s-o întâmplat”. Io îi povestii cum o vinit catana șî m-o strâgat, cum mi s-o parut că îi prunc gi a lu Hoalțăr șî că o zâs să vin iuce până la cine, că tu l-ai trimăs. Dupa șe Mardalina îm spusă că pruncu șela îi tăt în razboi, atunși am șciut că o fost Mațî- sara.”
Joimărița era considerată tot o forță malefică pe care oameni se străduiau să o transforme în forță benefică. Ea acționa cu precădere în perioada de 9 joi, cuprinse între Paște și a doua joi după Rusalii, numite Joile Oprite (în Banat și Transilvania), Joile Verzi (în Oltenia), sau Joile Pomenite (în unele părți ale Moldovei și Dobrogei). Aceste zile erau considerate potrivnice țăranului pentru că aduceau ploi însoțite de grindină, furtuni, vânturi puternice, trăsnete și incendii provocate de acestea, brume și înghețuri târzii. În speranța că Joimărița va fi îmbunată, Calendarul popular a instituit unele interdicții de muncă în aceste zile, de unde și denumirea lor de Joi Oprite.
