Printre sărbătorile mijlocului de Florar, Calendarul popular consemnează Mătcuțatul fetelor și Înfârtățitul flăcăilor. Sărbătoarea poate fi întâlnită și în zilele noastre în unele sate din Banatul de munte.
Mătcuțatul este un legământ pe care îl fac tinerele fete, legământ valabil până la moarte. Ceremonia consta în decuparea unei cruci dintr-o turtă frământată și coaptă de o femeie „curată”. Peste cruce se scurgeau atâtea picături de vin câte fete se legau mătcuțe, apoi cu un ban de argint se împărțea turta pentru toate fetele, care trebuiau să o mănânce, apoi invocau zeul:
„Mătcălău, Mătcălău,
Roagă-te lui Dumnezeu,
Să ne ferească de rău.
Că și noi cât vom trăi,
În tot anul te-om cinsti.
Te-om cinsti cu cluți de flori,
L-aste mândre sărbători.
Te-om cinsti și pomeni,
Cum Mătcuțe ne-om numi,
Până-n lume om trăi”.
Banul cu care s-a împărțit turta era împărțit în atâtea bucăți câte mătcuțe erau, ele având obligația să-l păstreze, urmând ca la moartea lor bănuțul să le fie așezat la piept pentru a se recunoaște pe cealaltă lume. După primirea bănuțului, mătcuțele se îmbrățișau, apoi alături de familii petreceau. În fiecare an se vizitează cu ocazia acestei sărbători, își fac cadouri și buchete de mătcuțe (flori de primăvară). În unele sate, de sărbătoarea Mătcălăului, se petrecea și Înfârtățitul flăcăilor, aproximativ după același ritual.
Local, în unele sate din zona noastră, mătcuțele poartă numele de surate (surori de cruce).
Foto – Tinerama.Ro
