[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de „repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]
DAVOS, DAVOS… BOGAT ȘI GOMOS!…
1. … Și cel mai „înalt” oraș din Europa… (după unele „ziceri”)
Tămbălăul mediatic „planetar”, stârnit de re-tolănirea lui Donald-Duck-Dick pe fotoliul din Salonul Oval al Casei Albe (20 ianuarie, a.c.) a estompat un eveniment cu adevărat semnificativ (?) în viața internațională – Forum-ul Economic Mondial de la Davos (canton Graubunden, Elveția – 20 – 24 ianuarie 2025). În Românica, noi eram cam toți mahmuri după îndelunga perioadă a „sărbătorilor de iarnă”, garnisite cu al nostru „tămbălău național” – „meciul” dintre CCR – și prezidențiale (tur I)… Colac peste pupăză, a mai intervenit și „Decizia” Comisiei de la Veneția. Ca să nu mai pierdem vremea cu speculații gratuite, iată reacția (avizată!) a actualului nostru Ministru al justiției: La sesizarea AGERPRES: „Totuşi, întrebarea a fost strict pe alegerile din România?”, D-l Ministru – Radu Marinescu – răspunde: „Da. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneţia a fost de a se stabili, principial, care sunt condiţiile recomandabile, pentru că această Comisie de la Veneţia face nişte recomandări, care sunt condiţiile recomandabile în care ar putea interveni o formulă de anulare a unor alegeri, raportat la un Cod de bune practici în aceste privinţe electorale şi raportat la nişte principii cu valenţă europeană”. Apoi, continuă explicit: „Dar Comisia de la Veneţia nu a examinat, în sensul legalităţii sau temeiniciei, decizia Curţii Constituţionale a României. Şi în paragrafele – am citit-o şi eu cu atenţie – 6 şi 66, dacă nu greşesc, se spune de două ori de către Comisia de la Veneţia că nu constituie obiect al analizei sale decizia în sine a Curţii Constituţionale a României, ci doar care ar fi măsurile necesare, care ar fi căile de urmat, pentru ca anularea alegerilor să se facă într-un stat democratic, cu maxime garanţii pentru: respectarea dreptului electoral, posibilitatea cetăţenilor de a contesta rezultatele electorale, ce mecanisme procedurale ar trebui să fie instituite şi să fie funcţionale. Şi pe baza acestei analize se formulează nişte recomandări, care recomandări, în mod evident, vor fi avute în vedere de România, pentru că suntem un stat care respectă ‘rule of law’ şi respectă recomandările, inclusiv ale Comisiei de la Veneţia, le vom analiza cu foarte multă atenţie şi vom vedea în ce măsură legislaţia electorală are nevoie de modificări. Dar, accentuez, nu prezintă o concluzie de invalidare a deciziei Curţii Constituţionale a României. Spun acest lucru cu responsabilitatea unui jurist”… Îmi pare rău că a trebuit să citez atât de extins / copios, dar aș dori să pun capăt „acelor” speculații (de-a dreptul elucubrante!) ce parvin din partea susținătorilor „vechiului securist”… Da!, Călin-File-din-Poveste!…, așa cum încep să apară dovezile… pe care organele în drept (suspect de „lenoase”) le „descoperă” („pas cu pas”! sic!), silite să răscolească un rahat imens în care colcăie viermii și din actuala elită politică și (cică!?) economică a Românicăi actuale…
La toate acestea, (atât ne mai lipsea!) se mai adaugă și scandalul furtului (și ce lovitură!) unor piese din tezaurul țării, „expozate” la un muzeu din Regatul Țărilor de Jos… Falșii „suveraniști” – în fapt, izolaționiști utopici – încearcă și ei să speculeze – politic!!! – (pro domo sua) nefericitul eveniment. O fac atât de grobian încât nici nu merită să mai insist asupra „faptelor”. O „lovitură” de „maeștri” (?) e treaba poliției (olandeze și internaționale << e.g. Europol & Interpol >>). Dureroasă pentru noi, românașii, dar „normală”, pentru lumea în care trăim. Oricum, ne-am abate de la „subiect”… Să lăsăm „ceața” pentru iubitorii de speculații…
În 20 ianuarie, la Washington, nu s-a prea înghesuit „lumea bună” a Terrei (în ciuda zvonurilor premergătoare… înălțătoare…), dar la Davos, da! Dar, să știți, nu intenționez deloc o… cronică mondenă!… Până după 1989, la noi, nici nu se prea auzea de Forum-ul de la Davos, din motive de înțeles… acum (după ’89 – vreau să spun!…), se aude… (numa’ „se aude”!), dar cu participarea românașilor, stăm cam prost. De pildă, anul acesta (a 55-a ediție), Românica a „comis” performanța de a „străluci orbitor” … printr-o – nebăgată în seamă!!! – absență!…
2. De la un postulat la o axiomă!: economicul determină, în ultimă instanță, TOT (social-politicul, cultura, știința ș.a.m.d.)!…
… Sau, „reciproca” leninistă – „politicul este expresia concentrată a economicului”… La urma urmei, ce este „acest” Davos (devenit un fel de generic pentru adevăratele întâlniri, cu putere decizională – nu pe față! – pentru noi, bicisnicii de locuitori ai „planetei”)? Este ceva deosebit de întâlnirile (super-secrete) a marilor potentați ai planetei, pe undeva prin Canada. Cel puțin, până recent… S-o luăm sistematic:
- Forum-ul economic de la Davos este o organizație elvețiană non-profit (?), cu sediul în Cologny (canton Geneva), fondată în 1971 de economistul Klaus Schwab. Este intenționată drept un organism de cooperare globală în probleme politice, sociale, economice, având ca scop „reuniunea sectorului public și cel privat” în vederea oferirii de soluții la „problemele globale”. Vorba lui Elon Musk (the Great Devil): „(…) este ca un guvern mondial neales, pe care lumea nu și-l dorește”…
- În mod obișnuit, sunt invitați lideri mondiali, lideri de afaceri și antreprenori, gânditori și „academicieni proeminenți” (?), șefi de ONG-uri, din sectorul caritabil, inovatori, din mass-media, societatea civilă (?), „activiști” etc.. Este un „loc de discuții” pentru cei 1 % privilegiați din lume. Unii vor să facă lobby și să influențeze aceste „elite”, pentru diferite cauze sau mișcări.
- „Lista oficială” (vedeți, și la „ei” există formalisme!) este exclusivistă: 2000-3000 de persoane… (Cu „democrația” stăm cam prost!). Oricum, pe lângă „ăștia”, mai au loc companii, țări, regiuni, etc., care prezintă standuri pentru a-și vinde conceptele și serviciile spre a atrage investiții… Nefiind o „întrunire oficioasă”, multe lucruri sunt „permise”.
- Criticii „baună” că există o contradicție majoră: se cere multi-miliardarilor (și elitelor!…) să găsească o soluție la problemele pe care ei înșiși le-au generat… Ei, bine,… aici apare o mare problemă: ceea ce noi numim în genere capitalism, nu este ceea ce ne imaginăm (probabil că termenul este eronat!… la fel cu cel de „om de afaceri” – om cu treabă): cineva investește mijloace materiale și umane în vederea producerii a ceva ce este căutat de semeni; normal, efortul său se „cere” răsplătit, prin ce?: să obțină un „câștig”, i.e. valoarea a ceea ce „a produs” și, „recunoscută” pe <<piață>>, să fie mai mare decât valoarea efortului (material și uman).
- „Davos” își asumă și unele merite ce depășesc zona strictă a economicului: (i) „Declarația de la Dvos” (1988) și care a însemnat un acord semnat ce a dus la dezescaladarea unui conflict armat Turcia – Grecia; (ii) 1992: Nelson Mandela și F.W. de Klerk (președinte, pe atunci, al Republicii Sud-Africane) își fac prima lor apariție comună (vor primi, anul următor, un Nobel pentru Pace); (iii) În anul 2000 se instituie „Alianța mondială pentru vaccinuri și imunizare” (GAVI) care raportează vaccinarea a peste 760 de milioane de persoane; știm cu toții beneficiile dar și bombăneala dusă până la absurd în jurul imunizării oamenilor la diferite boli crunte; cea din urmă a făcut valuri foarte mari cu ocazia ultimei pandemii.
Nu cred în teoriile conspirației dar nu neg existența unor „conspirații” de anvergură mai mare sau mai mică, la scară mondială.
În fapt, un guvern mondial ocult nici nu ar avea eligibilitate într-o lume atât de multi-polarizată, dar „diplomația discretă” poate funcționa și rezolva sau detensiona multe probleme globale. Mai mult, cu cât se face mai puțină „zarvă”, cu atât eficiența „soluționărilor” crește. Organizațiile internaționale, mari, zgomotoase, sunt azi mai mult ceva de „paradă”; caracterul lor „super-formalizat” nici nu le mai poate asigura o prea mare credibilitate (e.g. cazul ONU, mai nou, paradoxal, chiar cazul U.E. și NATO în viziunea unilaterală a unor țări…). Cauza? Politizarea excesivă, fenomen ce se produce la cel puțin două niveluri. Pe de o parte, prevalarea factorului politic este de durată relativ scurtă, mai ales în cazul statelor democratice unde se pot succeda rapid guvernări de multe culori, chiar „pestrițe” bine. Pe de altă parte, calitatea „reprezentanților” aleși și trimiși după criterii care adesea se abat semnificativ de la cerințele competenței în domeniu, ale profesionalismului prob (mulți ajung acolo unde ajung, prin banalele și „plictisitoarele” pile…).
Iară de ce soluțiile elaborate „în umbră” (moral, nedorite) sunt cele mai eficiente sau, cel puțin, pragmatice. Unde se face mare tam-tam, e puțin probabil să se și rezolve efectiv vreo „problemă”: e.g. cazul „promisiunilor” lui Donal-Duck-Dick de a rezolva în timp record problema păcii în Ukraina: întâi, cică, 24 de ore, apoi, termenul se tot lungește ca o zeamă goală… Ca să nu mai vorbesc de mult trâmbițata și așteptata întâlnire tete-a-tete între cei doi mari „catâri mondiali”, yankeul și rusnacul… Tot așa și la Forum-ul de la Davos: deși formalismele nu pot fi evitate, totuși prin anumite „cotloane” au loc întâlniri de afaceri (de tot felul!) între persoane ce nu sunt chiar „pisicile cu clopoței”, de aici și șanse mai mari la soluții fezabile. „Oficialii”, sforăitori nu prea pot lipsi, dar locul și rolul lor central „pe scenă” este doar unul „actoricesc-cabotin”: nimeni nu-i mai bagă în seamă, știindu-se dinainte ce urmau să „grăiască”. Rareori vine câte unul să lase audiența „trăsnită”… Doar discuțiile directe, cu adevărat informale, în locuri tihnite, ferite de ochii și gura presei sau a altor cârcotași, sunt cu adevărat productive… Asta-i lumea! Și tot de asta, nu arunc la gunoi ideea de conspirație, ci teoriile ei…
3. „Colaborarea pentru Era Inteligentă” (Collaboration for the Intelligent Age)
Aceasta este tema Forum-ului de la Davos pe anul 2025. Sare-n „uăochi”: A.I. a fost principalul „cal de bătaie” și în celebra stațiune de schi helvetică. Nici nu se putea altfel în lumea de azi. Cei ce o ignoră nu trăiesc cu picioarele pe pământ; cei ce o prea-măresc sunt prea parfumați cu lavanda utopiei; cei ce o blamează sunt de-a dreptul tâmpiți (ceva, la fel cu izolaționiștii noștri care numai „suveraniști” nu sunt): orice produs al inteligenței și activității umane poate fi o sabie cu două tăișuri; depinde care dintre cele două tăișuri le folosești… i.e., depinde de decizia umană… Iar cum omu’ îi Dracu’… conchideți singuri…
Există desigur și alte teme globale; ele nu sunt generalități abstracte, fără conținut, deci un fel de „gratuități”. Nenorocirea este că astfel de „probleme” nu se opresc la granițele statale, nici chiar „regionale”. S-a vorbit la Davos de cele trei mari provocări ale viitorului (apropiat!): A.I., calculul cuantic și biotehnologia. „Acolo” s-au numit „promisiuni ale viitorului” și nu „provocări”…
În 2025 au participat la Davos aproape 3000 de „lideri” din peste 130 de țări, inclusiv 60 de șefi de stat și de guverne. Dar nu ceea ce „lucește” la suprafață contează, ci ceea „ce colcăie” prin dedesubtul „ambalajului”. Generalitățile tematice nu trebuie să ne înșele: răspuns la șocurile geo-politice, stimularea creșterii pentru optimizarea standardelor de viață, gestionarea unei tranziții energetice juste și incluzive. Îl limitele acestor cadre generos cuprinzătoare, fiți siguri că s-au discutat și chestiuni foarte serioase și actuale.
Astfel de teme „prioritare” au fost:
- Conflictul armat. Inclusiv terorismul. Această rană mereu deschisă a actualității este pe primul loc în „topul” „fragmentărilor globale”. De fapt, între conflictul armat și fragmentarea globală există o relație biunivocă…
- Fenomenele meteo extreme. Locul II. Nu mai este nicio noutate pentru nimeni: „năzbâtiile” climatice (a căror cauzalitate trebuie căutată, în primul rând, în „ograda” oamenilor) au devenit deja un „loc comun” și nu menajează pe nimeni. Acestea sunt cu adevărat globale…
- Amenințarea dezinformării – cel mai sever risc global! Subiectul merită o tratare specială și din partea noastră. Și va fi! Pentru că trăim într-o lume de fantasme din ce în ce mai sofisticate, perverse și (grav!), deocamdată… incontrolabile! Și totuși, nu-i de vină A.I. sau V.R.!… ci oamenii care produc și utilizează așa ceva. După mine, este cea mai nouă formă de poluare!…
- Pierderea bio-diversității & schimbarea critică a ecosistemelor asociate cu criza resurselor naturale. Această temă nu e de nasul politicienilor (ei sunt doar decidenți), ci presupune un efort notabil și concertat al întregii „intelighenții” planetare; nu mai „merge” cu laboratoare secrete, izolate, concurențiale, de dragul succesului și, deci, monopolului științifico-tehnic.
Ceea ce este demn de atenție (mai ales pentru noi – „foștii” estici, comuniști etc.) reprezintă Manifestul de la Davos – recte „principiile capitalismului părților interesate” (i.e., un sistem de obiective comune pentru afaceri). Am tot repetat și aici, în „paginile” de la Critic Arad: capitalismul nu este o orânduire social-economică și politică (opusă feudalismului și, evident, socialism-comunismului): asta e treabă de specialitate pentru istorici, obsedați de „periodizarea artificială” a devenirii în timp a umanității. „Capitalismul” („economia de piață” ș.a.m.d.) este un termen cam nefericit, ales dintr-o întâmplare a istoriei ideilor. Este altceva! Este o etapă complexă, mai degrabă un nivel superior de complexitate a organizării societății omenești, care străbate toate epocile istorice (descrise de euro-centriști, euro-morfi, pan-europeni…). Cândva, din nou, dacă timpul va avea „răbdare” cu mine, poate voi îndrăzni să „chibițez” ceva la temă…
În fine, ceea ce mai este notabil la Forum-ul de la Davos este acordarea sistematică a ceea ce s-a numit Crystal Award: recunoașterea contribuțiilor durabile în societate ale artiștilor excepționali. Și „lista” e foarte lungă! Pentru mine este ca un premiu Nobel sau Fields, nu pentru oamenii de știință sau matematicieni, ci pentru „ceilalți”: contributori de valoare la tezaurul cultural al umanității. Este și asta ceva! Nu că ar lipsi astfel de modalități de „recunoaștere”, dar, în optica mea, această recunoaștere se face de către vectori cumva, din „exteriorul” lumii artistice… și ce „vectori”!… Bizar, mi-a atras atenția prezența pe ilustra listă și a lui David Beckham (marele fotbalist britanic) – în calitate de Ambasador al Bunăvoinței (pentru UNICEF).
4. Un scurt intermezzo: Românica, chiar nu mai contează în marea orchestră a mai-marilor lumii… sau reciproca: pe „marea orchestră” o doare undeva – sub Coccis – de noi?
Sabina Fati, publicst cunoscut, la DW – Focus, scria în 27 ianuarie a.c.: „Bucureștiul l-a trimis la Davos pe ministrul Economiei, dar ideile lui nu au fost auzite, preluate, dezbătute. Cum vede România finalul războiului din Ucraina? Cum poate ajuta Republica Moldova să pună capăt războiului hibrid pe care îl poartă de ani de zile? Cum încearcă Bucureștiul să se apere de agresiunile informaționale la prezidențialele din luna mai? Are nevoie de ajutor de la aliați, dacă într-adevăr Rusia a fost jucător la scrutinul din noiembrie? Toate acestea sunt întrebări pe care liderii țării nu pot sau nu vor să le clarifice. În orice caz, nu au vrut să vorbească despre ele la Davos”.
Publicația Forumului Economic de la Davos („Global Risks Report”) menționează 5 principale riscuri pentru Românica și considerate mult mai grave decât cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare.
Autoarea mai înainte menționată, conchide: „La Davos, harta riscurilor arată că România e posibil să fie antrenată într-un conflict armat. Nu a fost, însă, trimis nimeni de la București să vorbească acolo despre primejdiile regiunii și ale țării”.
…Fără comentarii sau concluzii!
Citește și:
- PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (6)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
