Sergiu Tudor Cașiș – alias T.S. Khasis, născut la 22 ianuarie 1975, la Lipova, județul Arad, a trăit în Chesinț, comuna Zăbrani, județul Arad. A studiat la Liceul Industrial „Atanasie M. Marienescu” din Lipova, pe care l-a absolvit în 1992. În ultimii ani de viață, a locuit la Constanța, iar ultima sa perioadă a petrecut-o suferind.
A debutat în Arca, în anul 2002 cu un grupaj de trei poeme. În 2003 a debutat editorial cu placheta Farmacia cuvintelor, la Editura Viaţa Arădeană.
Publică versuri în Arca, ca şi cum, Verso, Tribuna, tiuk!.
În 2005 îi apare arta scalpării (Editura Vinea), volum nominalizat la Marele Premiu Prometheus – Opera Prima. Este laureat al premiului Euridice (2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru Debut. În acelaşi an este invitatul numărului unsprezece al revistei on-line EgoPhobia.
În noiembrie 2008, autorul primeşte o bursă de creaţie de un an din partea revistei Observator cultural. În acelaşi an îi apare carnetul gratuit petea la prînz, colecţia ISBN, 500 ex distribuite gratuit.
În 2009 Editura Ninpress îi scoate ediţia sonoră, la reportofon, a Artei scalpării.
În februarie 2010 are un supliment de autor la Biblioteca de poezie şi în acelaşi an devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad.
„O să scriu pînă o să crăp. Pentru că-mi place, pentru că-s nebun după scris”
– este titlul unui interviu luat de Vasile Leac prietenului său, cu care a împărtășit momente de viață, pentru revista OBSERVATOR CULTURAL din care cităm.
La Chesinţ, undeva între Lipova şi Arad, un poet român trăieşte pentru a scrie. Alături are o femeie cu 14 ani mai tînără şi o minunăţie de fată de un an.
La 18 ani a fugit de-acasă, abandonînd şcoala. Mama îi murise într-un accident de maşină, iar tatăl şi-ar fi dorit să-l facă securist. La mănăstirea în care s-a refugiat, a învăţat să joace barbut. Apoi, s-a angajat cioban. În tot acest timp a citit: Mircea Ivănescu, Gellu Naum, Truman Capote, Alex Tocilescu, Charles Dickens, Vladimir Makanin, John Fante, Musil…
În 2003, îi apare la Arad o plachetă de versuri ISBN-izată. Peste încă doi, o editură de „poezie“ îl publică în colecţia „Debut“. Fără contract şi fără să se preocupe dacă, mai apoi ,autorul are măcar bani de-ntors acasă. Nimic nou sub soare, alţii au primit şi lauri pentru astfel de cărţi-fantomă intrate-n CV-urile cu care fac turul Europei în calitate de autori ai generaţiei aşteptate.
În 2008, ICR New York îl invită la o lectură. Viza nu i se aprobă. Pentru un fost crescător de iepuri, cu dantura vraişte şi fără „familie“, părea, probabil, suspect.
Cu cei cîţiva prieteni, T.S. Khasis nu vorbeşte la telefon. Pentru că nu-l are. Dar nici nu contează. Cine vrea îl găseşte. Cum face V. Leac, aprovizionîndu-l constant cu saci de cărţi. Doar iarna, pentru sobă.
Altfel, nu-i arde să publice. Ştie ce-nseamnă să ai răbdare şi crede în memorie. A lucrurilor şi a oamenilor.
Literatura română pierde un poet important, care a lăsat în urmă versuri de o calitate ireproșabilă, validate de mai toate numele importante din lumea literelor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Un poem premonitoriu, publicat ca și necrolog de alt prieten bun, Ioan Matiuț
Scriitorul Iulian Tănase, pe facebook, un alt prieten al lui Sergiu Cașiș
ACTUALIZARE | 8 septembrie, 2025 | Detalii privind oficiile funerare
„Sergiu Caşis, poetul T. S. Khasis, este la Casa Albastră, lîngă Cimitirul Central din Constanța. Cine doreşte şi poate veni pentru un rămas-bun şi un poem, nu este cu programare, se poate intra la orice oră de azi pînă mîine, inclusiv mîine noapte. Apoi va călători la Varna, de unde se va întoarce într-o urnă. Vom anunța aici alte detalii…” – a postat prietenul său, poetul Dan Ciupureanu pe pagina sa de Facebook.
1 comentariu. Leave new
Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-i liniștească sufletul. Avea dreptate, am fost o generație de bătuți. Drum bun spre lumină veșnică.