Premiul Alfred Nobel pentru Științe Economice al Băncii Suediei a fost acordat luni, 10 octombrie 2022, americanilor Ben S. Bernanke, Douglas W. Diamond și Philip H. Dybvig pentru activitatea lor în domeniul bancar și al crizelor financiare. Acest premiu este ultimul din runda din 2022 a premiilor Nobel.
„Într-o lucrare din 1983, Ben Bernanke a arătat, folosind analize statistice și surse istorice, că panicile bancare duc la falimente bancare și că acest mecanism a transformat o recesiune destul de obișnuită din anii ’30 în cea mai spectaculoasă și severă depresiune pe care am văzut-o în istoria modernă”, a declarat John Hassler, membru al comitetului de acordare a premiului Nobel pentru economie.
Ben S. Bernanke – un fost președinte al Băncii centrale americane (Fed)
Comitetul Nobel amintește că Bernanke, nominalizat pentru șefia Fed de fostul președinte american George W. Bush, a analizat Marea Criză din anii 1930 și că, printre altele, a arătat cum panica care duce la retragerea banilor din conturi este un factor decisiv în adâncirea și prelungirea crizei.
Despre ceilalți doi laureați de anul acesta, Diamond și Dybvig, Comitetul Nobel spune că ei „au prezentat o soluție tocmai la problema identificată de Bernanke, arătând importanța asigurărilor depozitelor de către guvern.”
„Când deponenții știu că statul le-a garantat banii ei nu mai se grăbesc la bancă de îndată ce încep zvonuri despre probleme ale unei bănci”, afirmă aceeași sursă.
[COMUNICATUL OFICIAL al Comitetului Nobel]
Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde Premiul Sveriges Riksbank 2022 pentru Științe Economice în Memoria lui Alfred Nobel lui Ben S. Bernanke, Douglas W. Diamond și Philip H. Dybvig „pentru cercetări privind băncile și crizele financiare. ”
Laureații din acest an în științele economice, Ben Bernanke, Douglas Diamond și Philip Dybvig, ne-au îmbunătățit semnificativ înțelegerea rolului băncilor în economie, în special în timpul crizelor financiare. O constatare importantă în cercetările lor este motivul pentru care evitarea prăbușirilor băncilor este vitală.
Cercetarea bancară modernă clarifică de ce avem bănci, cum să le facem mai puțin vulnerabile în crize și cum colapsul băncilor exacerbează crizele financiare. Bazele acestei cercetări au fost puse de Ben Bernanke, Douglas Diamond și Philip Dybvig la începutul anilor 1980. Analizele lor au avut o importanță practică deosebită în reglementarea piețelor financiare și în abordarea crizelor financiare.
Pentru ca economia să funcționeze, economiile trebuie canalizate către investiții. Totuși, există un conflict aici: economisitorii doresc acces instantaneu la banii lor în caz de cheltuieli neașteptate, în timp ce afacerile și proprietarii de case trebuie să știe că nu vor fi obligați să-și ramburseze împrumuturile prematur.
În teoria lor, Diamond și Dybvig arată cum băncile oferă o soluție optimă la această problemă. Acționând ca intermediari care acceptă depozite de la mulți economisitori, băncile pot permite deponenților să-și acceseze banii atunci când doresc, oferind totodată împrumuturi pe termen lung împrumutaților.
Totuși, analiza lor a arătat și cum combinația acestor două activități face băncile vulnerabile la zvonurile despre prăbușirea lor iminentă. Dacă un număr mare de economisitori aleargă simultan la bancă pentru a-și retrage banii, zvonul poate deveni o profeție care se auto-împlinește – are loc o cursă bancară și banca se prăbușește. Aceste dinamice periculoase pot fi prevenite prin intermediul guvernului care oferă asigurări de depozite și acționează ca un creditor de ultimă instanță la bănci.
Diamond a demonstrat cum băncile îndeplinesc o altă funcție importantă din punct de vedere social. În calitate de intermediari între mulți economisitori și debitori, băncile sunt mai potrivite pentru a evalua bonitatea împrumutaților și pentru a asigura utilizarea împrumuturilor pentru investiții bune.
Ben Bernanke a analizat Marea Depresiune a anilor 1930, cea mai gravă criză economică din istoria modernă. Printre altele, el a arătat cum rulările bancare sunt un factor decisiv
în criza devine atât de profundă și prelungită. Când băncile s-au prăbușit, informații valoroase despre împrumutați s-au pierdut și nu au putut fi recreate rapid. Abilitatea societății pentru a canaliza economiile către investiții productive a fost astfel diminuat grav.
„Insight-urile laureaților ne-au îmbunătățit capacitatea de a evita atât crizele grave, cât și salvarile costisitoare”, spune Tore Ellingsen, președintele comisiei pentru premiul în științe economice.
Sursa: NobelPrize.org
