Dacă tot au început protestele și e plin spațiul virtual și media de revendicări, de blamări și desconsiderare la adresa celor care protestează și catalogarea lor de către autorități drept „iresponsabili, sărăcii, golani, vai de mama lor” și alte abjecții specifice unor „deontologi de serviciu” care sunt sclavi pe niște plantații media perverse fără ca măcar să-și dea seama de asta, dacă tot mi-au sărit la jugulară pentru că susțin ideea de protest și am și eu revendicările mele cu privire la haosul creat de decidenți, încerc să mi le sintetizez aici. Precizez din start că accept să port masca și chiar o port, nu încurajez pe nimeni să nu o poarte, când vine rândul plebei mă și vaccinez deci, vă rog, fără comentarii și injurii pe aceste două teme. Mai mult, nu încurajez și mă dezic de toate manifestările violente, de proteste manipulate, de proteste în curtea spitalelor, de distrus clădiri și bunuri de pe domeniul public, de provocări și agresiuni la adresa forțelor de ordine etc.
Când impui măsuri dure, lasă-le oamenilor 2 secunde să se obișnuiască cu ideea. E o chestie psihologică elementară care le lipsește celor care ne conduc și, mai mult, ei nu cunosc tipologia/ psihologia poporului pe care-l conduc, nu vor s-o cunoască dar îl desconsideră. Chiar, câți politicieni au citit câte ceva despre psihologia poporului român?
Toate măsurile trebuie luate numai știind psihologia poporului, altfel nu își au rostul și nu vor fi aplicate. Cum, tot de la baza psihologiei poporului, trebuie gândite politicile sociale și economice, politicile de sănătate, sistemul de educație, legile etc. De 30 de ani îi urmăresc constant pe toți politicienii și nu l-am auzit pe unul pomenind despre asta.
1.Ce fac autoritățile pentru a avea control asupra îmbolnăvirilor? Nimic, doar se lamentează…
Cum tot îi aud lamentându-se că sunt sufocate spitalele, că oamenii merg în ultima clipă la spital, că stau prea mult acasă și alte scuze penibile, încerc să caut cele mai rezonabile metode de combatere a răspândirii și de control asupra cazurilor. Și asta fără isterie și panică.
Ar fi simplu: testarea PCR (sau oricare tip va fi recomandat științific – medical) obligatorie, preventiv, de 2 ori / lună/ asigurat. Dacă testezi, poți descoperi cazurile chiar înainte să apară simptomele grave și poți aplica tratamentul pentru forme ușoare de când ai rezultatul testului, eliminând riscul să devină grave și să aibă nevoie de spital.
În școli testarea elevilor cu test rapid, în fiecare zi de luni a săptămânii. Dacă de luni până vineri apar simptome, poți interveni rapid, izolezi elevul pozitivat, și gestionezi cu măsuri suplimentare doar clasa în care este.
De ce nu se face testarea? Pentru că sunt proști… De exemplu, majoritatea suntem asigurați în sistemul CAS și plătim o groază de bani lunar, fără să beneficiem niciodată de aceste contribuții. Cel puțin eu n-am beneficiat niciodată în 20 de ani de când sunt asigurat și plătesc neîntrerupt asigurările. Toate investigațiile / analizele în ultimii 20 ani pentru mine și cei doi copii, le-am plătit. Asta presupune că toate contribuțiile mele ar trebui să fie în evidență, să se știe exact suma cu care am contribuit și cât am utilizat.
Ca să nu mă întorc în preistorie, am făcut un calcul simplu pentru perioada 2018-prezent ca să văd cu cât am contribuit la CAS, perioadă în care, din fericire, mi-am făcut investigații/analize de rutină, nedecontate de stat, pe care le-am plătit (ultimele analize din februarie 2020 au fost 1500 de lei + 170 ecograf – nu intră aici costurile pentru probleme stomatologice, oftalmologice și ginecologice pentru că astea oricum nu sunt decontate).
Având în vedere că trebuie să funcționez că nu-mi plătește Arafat facturile/ ratele/ alimentele cu prețuri majorate peste noapte chiar și-n pandemie, trebuie să mă testez din proprie inițiativă. Un test PCR unde îl fac eu costă 285 lei. Pentru a fi sigură că nu-s vreun răspândac asimptomatic de virus, mi se pare normal să fac testul la 14 zile, adică de 2 ori pe lună, adică 570 lei / lună. Doar că mi se pare aberant să suport asemenea cheltuieli în timp ce pe stat îl doare-n cur, îmi ia asigurarea de sănătate și se face că plouă, dar îmi impune restricții pentru că nu e capabil să depisteze din timp cazurile.
Corect ar fi ca testele PCR pentru asigurați să fie decontate de CAS. Doar eu am următoarea contribuție totală în perioada ianuarie 2018- martie 2021: 35.598 lei echivalentul a 124,90 teste PCR dintr-un calcul simplu:
1077 lei x 12 luni= 12.924 lei = 45,43 teste PCR aferent 2018
1077 lei x 12 luni = 12.924:285 = 45,43 teste PCR aferent 2019
Din 2020 de când cu starea de urgență deși au scăzut veniturile, contribuțiile au fost plătite, chiar și așa diminuate:
650 lei x 15 luni = 9.750:285 = 34,21 teste PCR aferent aferent 2020+3 luni din 2021
Total CAS în ultimii 3 ani = 35.598 lei = 124,90 teste PCR
2 teste PCR / lună = 24 teste / an = 570 lei x 12 = 6.840 lei
Deci, am contribuit cu 35.598 lei și nu mi se pot deconta 6.840 lei? Să nu mai zic și că, din suma aia, pentru cei doi copii ar putea cumpăra teste rapide să mi-i testeze în școală, tot pe banii mei, că nu mă supăr. Vrem să stopăm răspândirea virusului sau nu vrem?
Mai mult, sunt firme care-și testează personalul de 2 ori/ lună, pe cheltuiala firmei și nici acest fapt nu este unul corect în relația firmelor cu statul.
Conform calculului, cu cele 124,0 teste decontate din banii anterior colectați de stat prin CAS, aș putea s-o țin tot într-o testare vreo 5 ani, timp în care merg la muncă ca să nu falimenteze firma. Dacă la un moment dat unul din teste va ieși pozitiv, o dată cu rezultatul testului mi se dă concediu medical și tratament la domiciliu, pentru a evita formele grave și a nu sufoca spitalele. În 7 zile îmi revin și merg din nou la muncă să nu se oprească activitatea firmei pentru c-ar fi în detrimentul tuturor. Și toate astea se pot face fără a induce panica.
2. Ce fac autoritățile pentru a nu omorî economia? Nimic, doar se lamentează…
Firmele mici și cele din domenii de nișă nu primesc niciun fel de ajutor de la stat. Unele s-au reprofilat pe făcut măști și alte „accesorii” ale pandemiei, multe și-au suspendat activitatea. Ajutoarele de stat promise în 2020 încă sunt nefuncționale. Toate companiile (nu mă refer la supermarket-uri) sunt afectate de criză, încasările se fac greoi, cu întârzieri mari (chiar și la 90 de zile) sau deloc, se blochează astfel circuitul comercial firesc, se renunță la personal, se diminuează salarii, nu se achită la timp obligații către furnizori etc. Mai mult, ANAF pune presiune și trimite notificări sau chiar poprește conturi. Băncile la fel…
3. Ce fac autoritățile pentru a funcționa spitalele? Nimic, doar se lamentează…
După un an de pandemie oficialii ies zilnic în media cu aceleași declarații din martie 2020: „nu avem materiale, nu avem cadre medicale, nu avem locuri suficiente, nu știm nimic despre virus, suntem sufocați”. Nu au făcut nimic în această perioadă și încă n-au nicio soluție…
4. Ce fac autoritățile pentru a convinge populația să fie responsabilă și cooperantă în gestionarea pandemiei? Nimic, doar se lamentează…
Comunicările oficiale
Din prima zi de când au început comunicările oficiale către populație, au început PROST! În primul rând au ieșit public exclusiv persoane antipatice și cu mesaje de forță, din structuri de forță. S-a creat astfel din start o presiune asupra populației și un efect în sensul invers.
Toate măsurile adoptate, în loc să facă apel la responsabilitatea individuală și să ne spună „purtarea măștii este recomandată”, „ recomandăm intervalul orar pentru diverse activități”, „recomandăm un număr x de persoane într-un spațiu” etc pentru că astfel vom trece mai repede și mai ușor peste această criză, toate ne-au spus exclusiv măsuri imperative „ purtarea măștii este obligatorie”, „circulația este interzisă”, „ activitățile sunt suspendate” etc și dacă nu sunt respectate „dăm amenzi”. Mai mult, s-au asmuțit forțele de ordine asupra cetățenilor.
Toate comunicările oficiale au desconsiderat din start cetățeanul, tocmai prin măsuri imperative și nu recomandări. Mai mult, majoritatea măsurilor imperative s-au dovedit și ineficiente în combaterea răspândirii virusului, dar au generat exclusiv incertitudine, pierderea locurilor de muncă, diminuarea veniturilor unor familii, închiderea școlilor fără a se lua în calcul efectele acestei măsuri asupra elevilor (nu numai din perspectiva programei școlare pierdute, ci efecte de natură psihologică și relaționare socială din cauză izolării, scăderea imunității etc).
Dacă ni se făceau recomandări, pe un ton nepanicos și nu de către persoane din instituții de forță, am convingerea că mult mai mulți ar fi respectat măsurile iar autoritățile ar fi avut definit un grup țintă de iresponsabili pentru care să aplice sancțiuni individualizate, fără a ne băga pe toți în marea masă a „cretinilor iresponsabili”. S-ar fi eliminat din start presiunea care acumulată a răbufnit acum.
Comunicările oficiale prin intermediul mass-media / spoturi publicitare
Comunicările oficiale prin intermediul mass-media sub forma spoturilor publicitare pe tema măsurilor sau cu privire la număr de cazuri/ decese și alte raportări, au suprasaturat populația și au indus exclusiv panica. Să nu mai apreciez și că au fost alocate zeci de milioane de euro în acest scop și acordați presei (scrise / audio-vizuale) într-un moment preelectoral, fiind chiar la limita subțire dintre măsură de ajutor și infracțiune din partea Guvernului.
În Legea Sănătății nr. 95/ 2006 (modificată și completată) există prevedere expresă cu privire la utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice, în art 44: „(1) Campaniile de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii. (2) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spaţiul de emisie necesar promovării campaniilor de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.”
Chiar dacă prevederile obligă doar Televiziunea Publică să rezerve GRATUIT spațiu de emisie pentru promovarea campaniilor de informare pe teme care privesc sănătatea publică ( pandemia cu tot ce presupune privește sănătatea publică), Guvernul avea obligația să negocieze cu televiziunile / trusturi de presă private includerea în grilă tot gratuit a informărilor, nu să ofere din diverse rațiuni și interese politice zeci de milioane de euro, putând oferi în schimb alte gen de facilități fiscale.
Câteva revendicări personale pentru care protestez cu mască și non-violent
1. Prezența fizică la școală a tuturor elevilor, cu testare cu teste rapide în fiecare zi de luni pentru elevi și profesori. Elaborarea unui set de acțiuni clare aplicabil în cazul pozitivării unui elev într-o clasă sau profesor.
2. Testarea programată a tuturor asiguraților, la fiecare 14 zile, decontată de CAS.
3. Deschiderea tuturor sectoarelor de activitate dar cu stabilirea unor măsuri clare, fără reducerea programului de funcționare, pentru fiecare domeniu, în funcție de specific. De exemplu, limitarea numărului de clienți într-un magazin într-o oră, limitarea numărului de călători / cursă într-un mijloc de transport în comun cu suplimentarea mijloacelor de transport, deschiderea sălilor de sport 24/24 tot cu limitarea numărului de participanți / oră în incinta acestora.
4.Deschiderea teatrelor / filarmonicilor sau altor săli de spectacol cu limitarea numărului de spectatori și cu distanță 3 scaune libere și mască obligatorie.
5. Deschiderea stadioanelor pentru suporteri cu limitarea numărului de spectatori și cu distanță 3 scaune libere și mască obligatorie.
6. Deschiderea bazinelor de înot 24/24 pentru doritori.
7. Plafonarea prețurilor la alimente și servicii/utilități.
8. Fără prezența zilnică a celor din CNSU, a ministrului Sănătății la televiziuni și cu limitarea mesajelor acestora la unul / zi, în calupul principal de știri al zilei.
9. Demararea cercetărilor de către unitățile de Parchet sesizate de aparținătorii celor decedați în spitale în ultima perioadă.
10. Aplicarea de sancțiuni acelor parlamentari / politicieni care fac declarații iresponsabile și nepolitice prin care incită la violență sau nerespectarea purtării măștii în timpul protestelor.
