Cunoscând familia preotului Gheorghe Hodrea, știam durerea prin care trece. Au fost câteva luni de coșmar, de auto-învinovățire că nu a făcut totul pentru părintele său deși, avea conștiința faptului că sunt zeci de mii de familii care trec prin aceeași suferință, creată parcă intenționat de „protocoale”. Preot fiind, nu moartea însăși l-a înspăimântat, ci lipsa de umanitate și comportamentul unor cadre medicale, aceleași cadre medicale în care avea încredere și în care și-a pus speranța.
L-au răscolit toate mărturisirile pacienților și ale aparținătorilor, și l-au făcut să retrăiască la nesfârșit povestea tatălui său, neînțelegând, nicio secundă, de ce atâta lipsă de empatie în lupta cu această boală? De ce nu și-a putut vedea măcar tatăl în ultimele clipe de viață? De ce niciodată familiile nu primesc răspunsuri astfel încât să-și poată găsi liniștea?
În seara de duminică, 14 martie, cu câteva ore înaintea intrării în Postul Mare pentru creștinii ortodocși, preotul și-a făcut publică Mărturisirea, nu pentru a denigra, ci doar pentru eliberarea sa de această povară, iertându-i pe toți cei care nu i-au sprijinit familia la necaz.
La ceas de post și rugăciune, după îndelungi frământări, consider că a sosit momentul unei mărturisiri. În data de 4 decembrie 2020, tatăl meu, Gheorghe Hodrea, urmare unei suferințe venită pe neașteptate, a decedat. Se infectase cu SARS COV 2, împreună cu mama, „aproape” inexplicabil, după ce am făcut tot posibilul să-i protejăm și mai tot anul nu au ieșit din gospodărie. Totul a început cu starea de rău aferentă, urmată de testare și apoi internarea la Spitalul Municipal din Arad, în data de 16.11.2020.
De-a lungul a 9 zile de tratament, în vreme ce starea de sănătate a mamei mele a devenit din ce în ce mai bună, tatăl meu s-a simțit tot mai rău, astfel încât, în seara zilei de 25.11.2020, încă pozitivat, a fost transferat la secția Covid din Grădiște, la ATI, iar mama, negativată, a fost externată. După alte 9 zile, fără putința de a lua legătura cu noi, cei ai familiei, tatăl meu s-a stins singur, în condiții pe care doar el și Bunul Dumnezeu le știe întru totul.
Mărturisirea mea s-ar fi rezumat doar la atât, dacă un document, în posesia căruia am intrat la un moment dat, nu mi-ar fi trezit suspiciuni și mari semne de întrebare.
Și totuși, urmare citirii documentului, după atâtea lacrimi și suspine, după atâtea strigăte de deznădejde strivite între dinți, acum, la început de post, în duminica iertării, ÎI IERT pe toți cei care nu ne-au sprijinit la necaz, adică:
– pe unul dintre medicii specialiști pe care, deși l-am rugat în virtutea faptului că ne cunoaștem de generații, nu ne-a ajutat;
– pe ceilalți medici, cu care deși ne cunoaștem, s-au ferit să-mi comunice date exacte despre starea reală a tatălui meu, precum și decesul;
– pe cei care mi-au ascuns faptul că tatălui meu i se făcuse, câtă vreme a fost internat la secția Covid din Grădiște, două teste ale căror rezultate au fost negative, în documentul pe care îl am în posesie fiind menționat explicit acest fapt într-o rubrică în care se află numărul meu de telefon și o semnătură indescifrabilă;
– pe cei care mi-au eliberat Certificatul medical constatator al decesului, care în textul ce face referiri la cauza decesului nu au menționat faptul că tatăl meu era negativat;
– pe toți cei pomeniți mai sus, care, în cele din urmă, prin deciziile lor, nu ne-au îngăduit să ne luăm decedatul acasă în condiții normale, împiedicându-ne, astfel, până și să ne plângem după tradițiile îndătinate tatăl.
Și totuși, dincolo de toate cele întâmplate, au fost și cadre medicale care s-au comportat decent, acelora le mulțumesc cu deosebit respect pentru tot sprijinul.
În încheiere mai adaug următoarele – acum, la ceas de post și rugăciune, cer iertare tuturor celor pe care i-am necăjit, cu vrere și fără vrere. Celor care au trecut prin necazuri asemănătoare celor ale familiei mele, ori mult mai mari și mai greu de îndurat, le cer să mă ierte că i-am iertat pe toți cei pomeniți mai sus.
Tuturor specialiștilor ATI le doresc SUCCES amintindu-le cugetarea poetului și eseistului american Ralph Waldo Emerson – „Să știi că măcar cineva a respirat mai ușor datorită ție – asta înseamnă să ai SUCCES!”
Tuturor, vă doresc multă sănătate și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos!”– Gheorghe Hodrea
Articole asociate:
