Ramona Lile: „Nu am plagiat niciuna dintre lucrările mele de autor și nici de coautor” | Iată un alt exemplu care o contrazice

Despre plagiatele Ramonei Lile s-a scris mult, unele – șase dintre ele – au fost dovedite și a și fost sancționată pentrude Consiliul Național de Etică (CNECSDTI) care a emis Hotărârea și Raportul nr. 4/2021. Ministrul Educației de la acel moment a semnat Ordinul nr. 3643/6.04.2021 prin care a fost retrogradată de la gradul de profesor și i s-a suspendat pe o perioadă de cinci ani dreptul „de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru în comisii de concurs”  – vezi detalii în articolele asociate, ca să nu ne autoplagiem reluând subiectul.

După aproximativ un an de absență din spațiul public, când mai toată lumea a și uitat-o, crezând că s-a apucat totuși de activități pe măsura competențelor sale reale, despăunate academic, iată că a revenit pe calul troian, Ulise în acest caz fiind Înalta Curte de Casație și Justiție care i-a dat o Decizie favorabilă, prin care Ministerul Educaţiei este obligat să emită un ordin de „reînscăunare” în funcţia de rector al Universităţii Aurel Vlaicu din Arad. Am fost tentați să asistăm pasiv, din postura de observatori ai războiului fără drone din interiorul Universității „Aurel Vlaicu”, să-i analizăm următoarele mișcări tupeiste, dar totul are o limită. Și acea limită a suportabilității a fost atinsă de o postare a doamnei fostei-actualei-viitoarei (probabil) rector, dar și de unele comentarii sau interpretări lansate în imensitatea internetului de corul său de susținători, care încearcă să banalizeze chestiunea plagiatului în ceea ce o privește – ca și cum, în mediul academic, plagiatul este ceva tolerabil.

„(…) Nu am plagiat niciuna dintre lucrările mele de autor și nici de coautor. Aceste persoane au identificat articole unde am fost coautor, preluări fără citare, dar care – atenție! – nu au fost ale mele, ci ale colegilor care au semnat și care și-au asumat în scris aceste preluări fără citare. De altfel, ei NU au făcut obiectul niciunei cercetări și sancțiuni. La vremea respectivă nu existau mijloacele de astăzi care să îmi permită să verific dacă existau sau nu preluări fără citare realizate de alți coautori.(…)” – spune Ramona Lile în mesajul de „revenire” în atenția publică prilejuit de decizia șocantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, favorabilă acesteia, prin care Ministerul Educaţiei este obligat să emită un ordin de „reînscăunare” în funcţia de rector al Universităţii Aurel Vlaicu din Arad. (vezi detalii AICI).

Pornind de la această declarație, am scormonit nu numai prin memorie ci și prin bibliotecă, și… iată un banal exemplu (altul decât cele care au mai fost prezentate de-a lungul timpului) de lipsă de scrupulozitate academică

• „Economia Comerțului” (Gheorghe Păcurariu, Eva Bara – Editura UAV, 2006) vs „Tehnici de vânzare – noțiuni fundamentale” ( Ramona Lile, Eva Bara – Editura UAV, 2007)

Evident, niciuna dintre lucrări nu se remarcă nici prin originalitate, nici prin respectarea, cumulativ, a regulilor fundamentale de citare:

• Utilizarea ghilimelelor: Orice text preluat cuvânt cu cuvânt (citat direct) din altă sursă trebuie pus între ghilimele („…”).
• Citarea sursei (In-text citation): Indiferent dacă se citează direct sau se parafrazează, trebuie să fie menționată sursa (autorul, anul, pagina) imediat după textul preluat.
• Bibliografia finală: Toate sursele menționate în text trebuie incluse obligatoriu în lista de bibliografie/referințe de la finalul lucrării. – singura regulă respectată formal în cazul de față, pentru că în text sursele nu au fost menționate:

„La vremea respectivă nu existau mijloacele de astăzi care să îmi permită să verific dacă existau sau nu preluări fără citare realizate de alți coautori.” – o „scaldă” Ramona Lile. Dar, inafară de numele de pe copertă, e greu să ne dăm seama cât din cărțulie îi aparține și cu ce a contribuit în lucrare, sau cât de strict a aplicat regulile lăsând la o parte „coautorul”.

Despre neinsemnatul caz de plagiat identificat de noi în conținutul volumului Tehnici de vânzare. Noțiuni fundamentale, publicat la Editura Universității Aurel Vlaicu din Arad în anul 2007, autor Ramona Lile și Eva Bara – am sesizat Comisia de Etică a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, rugând să ne comunice concluziile comisiei.

Deocamdată nu ni s-a comunicat nicio concluzie, abia am încheiat seria de corespondență pe marginea sesizării inițiale care, deși avea atașate câteva pagini din lucrările menționate, au necesitat completări succesive. Inițial ni s-au solicitat documentele care au stat la baza sesizării privind suspiciunea de plagiat în format electronic SAU în format fizic – ne-am conformat și le-am transmis în format electronic. După încă o zi, ni s-au solicitat cele două volume și în format fizic – ne-am conformat și le-am depus la registratura Universității. 

În încheiere și în așteptarea concluziilor, ne permitem o recomandare pentru Comisia de Etică: să facă abstracție de greșelile gramaticale, de ortografie și de punctuație – doar sunt „normale” în lucrări semnate de cadrele universitare, mai ales dacă dețin și titlul de doctor.

• Vezi seria de articole asociate