În urmă cu câteva luni, am ales la întâmplare o carte dintr-un magazin al aeroportului din Budapesta, iar aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai captivante explorări suprarealiste ale subconștientului uman.
Cărțile, spre deosebire de formele de artă vizuală precum pictura sau filmele, întâmpină dificultăți în descrierea suprarealismului. Atunci când privești o imagine sau un film, este mai ușor să identifici elementele care depășesc granițele realului, urmărind totodată firul narativ. În literatură, însă, autorii riscă să creeze povești confuze sau greu de urmărit, încercând să descrie ceea ce mintea umană nu poate înțelege pe deplin. Acesta este motivul pentru care cărți precum ,,Ulysses” de James Joyce sunt încă dezbătute: încearcă să sublinieze lipsa de sens a existenței, dar o fac într-un mod care poate părea, paradoxal, lipsit de sens.
Romanul lui Chris Beckett adoptă o abordare diferită asupra suprarealismului, una asemănătoare seriei ,,Southern Reach’’ de Jeff VanderMeer. Autorul creează o lume științifico-fantastică în care conceptele imposibile sunt integrate subtil în mintea cititorului, păstrând totuși un ton narativ relativ sobru și clinic.
Acțiunea romanului are loc în pădurea amazoniană, mai precis în „Zona de Olvido„, un loc în care memoria nu există. Aici, o persoană își amintește doar ce s-a întâmplat înainte și după, dar nu și călătoria propriu-zisă. Un al doilea cadru important este Delta Submundo, o regiune cu un ecosistem straniu și complet diferit de orice alt loc cunoscut. Duendes, creaturi asemănătoare plantelor umanoide, cu ochi mari și mâini ascuțite, au capacitatea de a induce oamenilor o stare intensă de disperare sau frică. Intriga romanului îl urmărește pe Ben Ronson, un polițist britanic care ajunge în Deltă cu scopul aparent de a investiga și a documenta modul în care localnicii pot fi convinși să înceteze uciderea creaturilor, devenită ilegală odată ce aceste creaturi au fost recunoscute legal ca ființe umane. Însă Ben descoperă curând că scrierea unui raport este imposibilă. El este atras tot mai adânc în comunitatea locală, pierzând în mod repetat contactul cu intențiile și dorințele sale inițiale.
Personajul principal, Ben Ronson, este un arhetip familiar: detectivul britanic plictisit, cu o perspectivă cinică, care servește drept contrast pentru ciudățeniile lumii din jurul său.
Pe măsură ce Ben coboară încet în nebunie, ritmul transformării sale este gradual, aproape imperceptibil, invitând comparații cu ,,Heart of Darkness”. Spre deosebire de romanul lui Conrad, însă, motivul nebuniei sale nu este clar definit și nici dezvăluit cititorului. Romanul lasă cititorului libertatea de a interpreta ce anume a provocat această transformare: mediul înconjurător, interacțiunile cu localnicii sau poate chiar natura misterioasă a Deltei.
Delta Submundo în sine este un cadru remarcabil, atât de bine realizat încât a devenit, încă de la jumătatea cărții, una dintre lumile mele SF preferate. Talentul scriitoricesc al lui Beckett strălucește în felul în care construiește această lume, făcând-o să pară tangibilă și hipnotizantă. M-am trezit simțind că mă aflu fizic în această Amazonie extraterestră, datorită prozei fascinante, dialogurilor onirice și atmosferei captivante.
Cartea îmbină detalii ale vieții personajelor cu reflecții revelatoare asupra naturii umane. Este o poveste care reușește să fie deopotrivă imaginativă și curajoasă, o combinație rară în literatura speculativă.
Nu aș recomanda această carte oricui. Doar cei care apreciază ambiguitatea și explorarea unor teme neobișnuite vor găsi aici o lectură memorabilă. Dacă simțiți că faceți parte din această categorie, atunci romanul este, fără îndoială, o lectură obligatorie.
Citește mai multe RECENZII – AICI
