Am aflat de „Olimpiada Micilor Bancheri” ce urma să se desfășoare la începutul lunii mai și așteptam cu nerăbdare o știre pozitivă la finalul acesteia, cu atât mai mult cu cât Aradul a fost reprezentat de un grup de 5 copii ai claselor a-III-a din Școala Gimnazială „Caius Iacob”, însoțiți de doamnele profesoare Chirteș Roxana și Codos Bibiana. La nivel național, la această olimpiadă au participat nu mai puțin de 123 de copii din clasele primare care, opțional, au ca materie de studiu și Educație Financiară.
Dacă ne referim strict la rezultatele elevilor arădeni, sunt unele de cinste (Vezi clasamentul in galeria foto) și NIMIC nu ar fi trebuit să umbrească participarea lor, cu atât mai mult cu cât este o disciplină opțională, la această olimpiadă și, de ce nu, la această primă experiență de viață în care au dat piept atât de brav cu alți competitori la fel de buni, de frumoși, de deștepți, de inocenți ca și ei… Ideal ar fi fost să revină acasă, unde acasă este chiar județul Arad pe care l-au reprezentat și să ne împărtășească, plini de încântare, această experiență și, de ce nu, să se laude cu rezultatele obținute prin munca lor și a celor care i-au îndrumat și susținut.
Copiii sunt singurii care mai respectă regulile oricărui joc sau competiție în țara asta!…
Atunci când intervine un adult, orice adult, dar mai rău dacă e un adult politic, nu numai că strică jocul/competiția și desființează orice înțeles de bunsimț al unui „am câștigat pe merit” ci strică, în profunzime, chiar dorința de participare și competiție a unor copii dintr-un sistem suficient de hulit și dovedit incapabil să-i stimuleze, să-i educe, să le satisfacă nevoile intelectuale peste medie, să le etaleze și stimuleze valoarea individuală… un sistem plin de cangrene, resuscitat doar de excepțiile pozitive dar puține dintre cadrele didactice, de elevi excepționali, de părinți care-și înțeleg bine rolul de „partener” al școlii și de suport atât financiar cât și moral…
Și totuși nu am fost „singurii”…
o consolare tristă care nu face decât să întărească revolta și nu să o suprime. Au mai fost colegii lor din județul Bihor cu care au împărțit amărăciunea unei nedreptăți, culmea!, din partea adulților responsabili… Singura întrebare rămasă fără răspuns în mintea lor suficient de ageră este: „Dar, noi, de ce nu?”…
Despre reguli și regulamente încălcate chiar de către cei care le-au întocmit, despre cei „7 ani de acasă” care ne lipsesc nouă, ca națiune…
Cei mici știu, mai bine ca oricine, că fiecare concurs, olimpiadă, competiție școlară, la fel ca și în viață, se organizează și se ghidează după un REGULAMENT. Cine nu-l respectă e un laș, un trișor, un om lipsit de caracter, un oportunist.
Da, această olimpiadă a avut un REGULAMENT ( vezi atașat în galeria foto). Un regulament pe care nu l-a contestat nimeni, cu care toată lumea a rezonat apreciindu-l rezonabil și coerent. Ce se contestă acum, la o săptâmână de la derularea olimpiadei, este ÎNCĂLCAREA REGULAMENTULUI, NERESPECTAREA LUI și nu de către oricine ci chiar de către distinșii organizatori: Inspectoratul Școlar Județean Prahova și Asociația Pentru Promovarea Performanței în Educație.
Partenerii acestor organizatori au fost, pentru etapa Națională din 4 mai de la București: Banca Națională a României, ALPHA BANK , Child and Yuth Finance Internațional ( ONG cu sediulîn Amsterdam) și, nu în ultimul rând, gazda comptetiției, Școala Superioară Comercială ,,Nicolae Kretzulescu”.
Etapa națională a acestei olimpiade s-a desfășurat în cadrul acțiunii numită sugestiv „Fii Bancher Pentru O Zi”… Exact ce-i încânta pe elevii participanți, și motivul participării lor la olimpiadă… dar, și una dintre cele mai importante reguli încălcate! NU toți elevii participanți și-au putut îndeplini visul de a „proba”,pe pielea lor, dacă merită sau pot să „poarte haina” unui director de bancă, unde asta înseamnă responsabilitate în luarea unor decizii și o viață în care respectul și cumpătarea primează. De ce nu? Pentru că Aradul și Bihorul NU sunt VIDELE… o discriminarea mai grosolană și mai sancționabilă nici că se poate atunci când în prim-plan este sistemul de educație.
De ce nemulțumiri și revoltă? Pentru că niciun cadru didactic din țara asta NU poate accepta ca elevii lui să fie umiliți și niciun cadru didactic responsabil din țara asta, care își dorește schimbare în sistemul în care activează, NU trebuie să mai accepte „jonglerii” pe lângă REGULAMENT cu atât mai mult cu cât, elevii sunt cei care au de suferit… Și nu vorbim aici de suferința trecătoare a unei note mai mici ci chiar de o nedreptate care-l afectează pe termen lung și care, fără îndoială, este și ea o cărămidă pusă direct spartă la temelia unei noi generații.
„Am fost împărțiți pe grupe. În 5 grupe, de fapt, și noi am fost cu cei din județul Bihor… Știam că toți participanții, conform REGULAMENTULUI, urmează să viziteze băncile partenere. Când colo, noi am fost „repartizați” să vizităm Ministerul Agriculturii… Bine, a nu se înțelege că e rău să vizitezi acest minister sau că nu este o exeperiență inedită pentru elevi, dar care este legătura cu olimpiada și cu regulamentul?… ” ne-a precizat cu indignare Roxana Chirteș (Școala Gimnazială„ Caius Iacob”) cadru didactic care a participat în delegația arădeană și a fost alături de elevii claselor a-III-a.
Cerând mai multe detalii, de parcă această indignare nu ar fi justificată, nu am făcut decât să pun apăsat degetul pe o rană încă deschisă… Am aflat cum poți fi decepționat ca și cadru didactic și umilit ca și elev tocmai acolo unde nici prin cel mai cumplit și repetabil gând nu ți-ar fi trecut. Am descoprit, din păcate, amărăciunea atât de profundă și sinceră în demers a Roxanei Chirteș… Mi-am salvat, la propriu involuntar, în memorie avalanșa de fraze dureroase… Nu pentru că pot să le vindec ci pentru că, poate, mai mulți putem să le facem să NU se mai repete… Să ne trezim în toate diminețile vieții noastre de români cu sentimentul că suntem onești, respectăm regulile, nu ne furăm între noi, nu furăm starturi, ne cunoaștem valoarea individuală, ne respectăm semenii, suntem încrezători în cunoștințele dobândite prin muncă și studiu fără a deveni aroganți, ne acceptăm înfrângerile, muncim mai mult dacă o să vrem mai mult…
Se lovește încă de pereții propriei mele minți și capacități de a înțelege ecoul și mesajul din spusele Roxanei… Sper să-l fi redat suficient de fidel și, dacă nu am făcut-o să mă apostrofeze public pentru că are curaj… Mai mult, nădăjduiesc că acest semnal de alarmă să fie auzit acolo unde trebuie și acolo, de unde, chiar cineva poate schimba ceva. Sper, din tot sufletul, să fie un demers direcționat spre eradicarea unor asemenea practici și nu spre băgarea pumnului în gura celui care semnalează acele practici. Cum l-am auzit eu, să-l auziți și voi, cei care-l citiți pentru că, dincolo de toate, este un mesaj optimist care ne face să credem că se poate o schimbare…
„ Trecem și peste faptul că cei care au vizitat băncile partenere au primit cadouri suplimentare față de cele din cadrul premierii oficiale… NU contează în ce au constat aceste cadouri, contează faptul că acești copii au fost discriminați și, nici ei și nici noi, NU înțelegem de ce?!… Dacă este să vorbim despre regulament și la cum a fost încălcat, ne întrebăm „până când mai poate continua așa țara asta?”… Mai mult, cum este posibil ca o festivitate de premiere să aibă loc înaintea afișării baremului, a punctajelor și a clasamentului final! A fost astăzi premierea iar punctajele au fost afișate abia a doua zi, la orele amiezii… In plus, NU a fost alocată o perioadă de contestații! Cine a mai auzit așa ceva? Orice concurs, examen sau olimpiadă, are în procedură o perioadă de contestații. Dacă nu se admit contestații, acest fapt trebuie specificat expres în regulament or, în acest caz, deși am citit de zeci de ori regulamentul, această precizare nu este făcută… Trebuie să fie odată dreptate și în țara aceasta și să NU uite nimeni, dar nimeni: Copiii sunt tot copii, indiferent din ce categorie socială sau zona a țării provin și noi toți suntem obligați să îi tratăm la fel!… Cu toată indignarea asta, nu pot decât să-i felicit pe elevii participanți chiar dacă nu știu cum să le răspund la „ De ce, noi nu am fost cu ceilalți și nu am primit” etc… Ce pot face pentru ei este să trag un semnal de alarmă celor care pot să ia măsuri… Am încercat să lămuresc toate aceste nemulțumiri și să primesc răspunsuri direct din partea celor implicați… Am tot pus întrebări organizatorului pe pagina special creată pentru această olimpiadă și am ajuns să văd că singura lor reacție a fost să-mi ignore postările și să-mi șteargă comentariile…”
