ROMÂNIA EDUCATĂ |„Să ne spălăm pe mâini” și de incidentul de la „Ghiba”…

Până la sosirea polițiștilor la locul incidentului, totul a fost curățat (sângele de pe jos, tencuiala etc), ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Bucata de tencuială a căzut în capul profesoarei în pauză, între etajul II și etajul I. După ce a fost lovită în cap, aceasta a coborât singură scările spre parter și s-a așezat așteptând primul ajutor. Ulterior  a fost transportată la spital pentru investigații imagistice la craniu și coloana vertebrală.

Singura grijă a cadrelor didactice a fost ca elevii „să nu publice nimic pe net, să nu facă de rușine școala” și că „nu a fost nimic grav”

Binențeles, incidentul  a stârnit panică printre elevi, mulți dintre aceștia fiind speriați și dorind să plece acasă. Elevii au fost băgați în clase chiar dacă erau speriați și nu au fost lăsați să iasă din școală (vezi foto cu elevi adunați pe hol să plece). Părinții sunt și ei revoltați (după ce ani de zile au acceptat coșmarul relocării și faptul că a fost afectată calitatea actului didactic) pentru că au sperat că odată cu revenirea în clădirea reabilitată lucrurile vor reveni la normal, copiii lor se pot concentra pe învățătură și se vor bucura de condițiile școlii reabilitate, iar prestigiul Colegiului va fi recâștigat.

Ce dacă elevii au văzut cu ochii lor cum cade tavanul și cum profesoara este rănită. Ce dacă au fost speriați și au intrat în panică. Gestionarea unor situații de criză nu e punctul forte al nimănui în școlile noastre, elevii să se calmeze singuri, să-și stăpânească emoțiile, să-și tempereze spaima după cele văzute, să „nu se plângă”. Mărturisirea unei eleve:

„Sunt elevă la Colegiul Național Elena Ghiba Birta. Am fost de față la incidentul cu doamna profesoară de sport – stăteam pe hol, între parter și etajul 1, am fost la locul faptei și nu mi se pare normal cum au procedat profesorii. Școala trebuia evacuată, iar cu toții ne am îngrămădit la ieșirea din lateral. O doamna profesoară s-a împins printre noi agresiv pentru a ajunge la poartă, spunându-ne că ea trebuie să meargă să deschidă. Eram în fața ușii, așteptând să ies, cu lacrimi în ochi, speriată și înspăimântată de cele văzute, iar doamna a decis că este timpul să fie autoritară și să nu ne lase să ieșim dacă nu am terminat orele de curs. Țin să menționez că era ora 12:00, majoritatea aveam ore până la 13:00. I-am spus cât de frumos am putut doamnei că trebuie să ies afară la o gură de aer și că eu nu mă mai întorc în școala după cele văzute. Răspunsul ei a fost: ,,Da n-ai pățit nimic, du-te la ore, și eu am văzut tot și nu mă plâng”. În momentul acela tot ce voiam era să ies afară și să îmi sun mama îngrijorată, așa că, nu mi-a păsat de ce a spus doamna profesoară și am dat să ies pe poartă, undeva unde să mă simt în siguranță. Dânsa m-a tras de mână forțat să intru înapoi în școală, urlând la mine că nu mi-am terminat orele de curs. Cadrele didactice nu ne lasă să părăsim școala fiindcă ,,sunt pericole afară”. Pericolul cel mai mare fiind școala în sine.”

Primăria se spală pe mâini… „tencuiala a căzut în partea nereabilitată a clădirii”

Așa și? Chiar dacă ar fi așa, ceea ce nu credem (se poate observa din poze că acea zonă a scărilor a fost renovată recent), responsabilitatea primăriei nu poate fi înlăturată. Dacă nu  a fost reabilitată, cu atât mai grav. Cum a permis să-nceapă anul școlar fără o verificare a școlilor și fără minime reparații astfel încât elevii să fie în siguranță? La începutul lunii septembrie (în contextul scandalului pentru spațiu dintre Colegiul Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal” și Liceul Tehnologic Aurel Vlaicu), administrația locală și-a asumat prin hotărâre de consiliu local administrarea imobilelor în care funcționează școlile din municipiu (vezi detalii AICI). Deci și întreținerea clădirilor, și reparațiile dacă e cazul.

Tăcerea e de aur… chiar dacă întreaga societate civilă, cadrele didactice din școală, elevii, părinții lor și chiar administrația ar trebui să reacționeze

Incidentul s-a petrecut nu la o școală din chirpici, dintr-o zonă rurală și izolată a țării. Ci în buricul unui oraș civilizat și dezvoltat, cu pretenții de oraș european. La o școală care de 5 ani este în proces de reabilitare, iar lucrările au costat  cel puțin 11.031.046,01 lei TVA inclus (valoare inițială, fără să luăm în calcul lucrările suplimentare și alte costuri care au intervenit în derularea contractului de lucrări). Adică, un motiv suficient de bun să ne scoată pe toți din amorțeală și să reacționăm. Sau pe cei responsabili să-i facă să le fie rușine și să iasă public să-și facă live-uri cum își trag palme, la fel cum își fac live-uri și poze cum merg la festivități în prima zi de școală. Sau cadrele didactice să reacționeze și să le interzică politicienilor, chiar și primarului, accesul în școală până când siguranța lor și a elevilor este asigurată așa cum trebuie, nu prin comunicate de presă sau postări pe rețelele sociale.

Una dintre elevele liceului, chiar cea care a și sunat la 112 solicitând ambulanța,  a făcut o postare pe rețelele de socializare prin care atrage atenția asupra unei alte probleme: asistența medicală din școli. Probabil singurul act de curaj făcut de cineva în acest context, când toți au ales să tacă:

Articol asociat: [ACTUALIZARE] S-a deschis dosar penal pentru vătămare corporală din culpă în cazul profesoarei de la „Ghiba” rănite după ce o bucată de tavan s-a prăbușit