SLOVACIA – ROMÂNIA 1-1 (1-1)
26.06.2024, ora:19,00, stadion: Frankfurt Arena, spectatori: 50.000
Au marcat: Duda 24 – R. Marin 37.
Slovacia (selecționer Francesco Calzona): Dubravka – Pekarik (92 Gyomber), Vavro, Skriniar, Hancko – Kucka, Lobotka, Duda (92 Bero) – Schranz (78 Duris), Strelec (70 Bozenik), Haraslin (70 Suslov).
România (slecționer Edward Iordănescu): Niță – Rațiu, Drăgușin, Burcă, Bancu – M. Marin – I. Hagi (66 Man), R. Marin (86 Rus), Stanciu, Fl. Coman (58 Sorescu) – Drăguș (67 Pușcaș).
Arbitri: Daniel Siebert – Jan Seidel, Rafael Foltyn (toți din Germania).
Rezervă: Felix Zwayer (Germania)
Arbitru VAR: Bastian Dankert, Asistenți VAR: Christian Dingert (ambii din Germania), Massimiliano Irrati (Italia).
Lunga vară fierbinte
Un turneu final, de Euro în cazul nostru, are o savoare total diferită față de orice meci jucat în preliminarii de către echipa națională. În primul rând te acaparează mireasma că ești acolo, participi și tu, dai speranțe suporterilor că ești o echipă competitivă, că poți avansa în competiție.
România a fost și este în Germania! Dar alături de ea sunt și suporterii „galbeni”, care au acaparat stadioanele din Munchen, Koln și Frankfurt, cu zecile de mii. Și încă de la primul meci, cel cu Ucraina, numărul lor a crescut impresionant. Pentru că fanii români, cei care nu avuseseră noroc la tragerea la sorți pentru bilete, le-au achiziționat care de unde a știut, astfel că toate cele trei stadioane au fost preponderent galbene.
În plus, succesul impresionant din partida cu Ucraina, a convins suporterii români că merită să-și susțină necondiționat echipa națională. Ei, cei prezenți acolo, dar și noi, cei de acasă și de pe mapamond, oricum o făceam. Dar repet, la Euro, te „îmbeți” de atmosfera unui astfel de turneu. O știu de la precedentul, că aici n-am avut timpul necesar să dau o fugă în Deutschland, deși am avut o tentativă.
Visul calificării, sau chiar certitudinea, ne-a dat-o nouă suporterilor, dar mai important, lor jucătorilor, acel 3-0 cu Ucraina. Și acel „3” a fost decisiv în clasamentul grupei noastre, E, unde toate cele patru naționale au strâns patru puncte! După așa debut, ne-am pus – normal – speranțe că facem treabă bună și cu Belgia. Treabă bună am făcut, că am jucat fotbal și ne-am luat de guler cu Lukaku și De Bruyne și chiar dacă am pierdut cu „dracii roșii” – ceea ce Slovacia și Ucraina nu au făcut-o – ne-a dat convingerea că în ultima partidă, cu Slovacia, ne facem necesarul de puncte care să ne ducă mai departe.
Dealtfel, imediat după tragerea la sorți, majoritatea am gândit că în acest meci, facem și noi punct(e). Dar ați văzut, nu doar aseară, că Slovacia e echipă bună-bună, pentru că are cu ce! Dar și România a avut! Și pe teren și pe bancă, pentru că Edy (nu-i mai spunem „Iedy”) este antrenor. Da, știe! Și cum și ce să lege în teren, dar și în vestiar. Și cum el a „decretat”, s-a născut „Naționala de suflet” a românilor.
Vorbind de meciul cu Slovacia, a fost unul greu!
Că „dopingul de galben” îți dă aripi, dar te bagă și sub presiune. Și greu a fost și că Slovacia a deschis scorul. Dar tricolorii nu s-au rupt, deși s-au văzut conduși din minutul 24, când Marius Marin nu i-a putut contra centrarea din dreapta a lui Kucka, iar din centrul careului, Duda a plasat mingea cu capul în poartă, în stânga lui Niță. Românii au avut câteva momente conexiunile tăiate, dar și-au revenit în minutul 33, când Rațiu l-a întins pe portarul Dubravka, care a evitat golul căutat de români. Care a venit după o fază consumată în următorul minut. La o pătrundere în viteză de pe dreapta, Hagi l-a evitat pe fundașul Hancko, care l-a călcat ușor pe „bombeu” în fața linie de „16”, apoi l-a și atins pe celălalt picior, chiar pe linia careului mare. „Centralul” Daniel Siebert a dictat initial lovitură liberă, dar de la VAR, decizia a fost penalty! Să fie primit! Și Răzvan Marin a marcat profund, spre vinclul din dreapta portarului, aducând egalarea.
Jocul a fost și mai greu după pauză, pentru că s-a pornit și o ploaie de vară, cu cer negru, tunete și fulgere
Stanciu a făcut maraton pe teren, dar n-a avut iar – ca și cu Belgia – șanse de șut, erou, pentru ambele tabere de suporteri, fiind portarul Niță, cunsocut de slovaci cât a jucat la Sparta Praga. Iar Niță a scos șutul lui Haraslin, dovedindu-și clasa. Tricolorii au vrut și au încercat să mai marcheze. Dubravka a scos un șut frontal a lui Răzvan Marin și imediat, Drăguș, a pus mingea pe plasă, „păcălind” o parte din suporteri care au strigat „gol!”.
Iordănescu a vrut și el să aibe un final liniștit. I-a trimis în teren pe Man și Pușcaș, a intrat apoi la „betonarea” apărării și Rus, s-a liniștit și ploaia, numai publicul nu s-a liniștit, „marea de galbeni” dând spre final tonul la refrenele auzite de toată Germania și Europa, în top fiind scandările pe „Ciuleandra”. Da, „România e, România e!”… în optimi!
Români, pauză puțin! După care ,„zurück nach München”. Că România întâlnește marți, de la ora 19,00, Olanda. Și putem face acolo o (și mai) lungă vară fierbinte! Hai, România!
Și sp memorăm minunatul clasament al Grupei E – imposibil de anticipat, nemaiîntâlnit la niciun campinat de asemenea anvergură:
Arădenii au celebrat victoria cu miile pe „Stadionul Național din Frankfurt”, în fața Primăriei, în Piața Catedralei, pe străzi și în case
Fotocover: prosport.ro
