S-a stins o LEGENDĂ a Bujacului: Dinu BUTAȘ, mijlocașul-golgheter care, când a venit la „Olimpia”, echipa nu avea decât porțile de fotbal

Dinu Butaș s-a născut în vara anului 1953 în județul Hunedoara aproape de localitatea Zam, la graniță cu județul Arad, dar copilăria a petrecut -o la Arad pe imașul din cartierul Bujac, de unde a ajuns la UTA – și asta pentru că la echipa-fanion al aradului se dădea la antrenamente un pahar de lapte și o eugenia.

Dinu Butaș a fost conjudețean și din aceiași generație cu antrenorul Viorel Sima, cu care ținea legătura aproape în permanență.  Numele său era de fapt Valentin Butaș, părinții îi spuneau Tinu iar din greșeală unii îi mai spuneau Dinu… și așa a rămas. La vârsta de 15 ani a ajuns la CFR sub comanda lui Viorel Pascu, pentru ca la 19 ani să revină la UTA sub comanda lui Alexandru Dan. Revenirea la UTA a fost cu ghinion în scurt timp s-a accidentat destul de grav: o ruptură de menisc. A urmat o pauză și stagiu militar în țară departe de Arad.
La revenirea la UTA a fost împrumutat la Vagonul și Strungul. La echipa ce evolua pe locul actualului Mall Galeria, a evoluat 8 sezoane cu Strungul adunând două promovări și două titluri de cel mai bun marcator lucru destul de rar pentru un mijlocaș în semn de respect a purtat și banderola de căpitan al echipei. Era greu să te impui atunci la Strungul – în condițiile în care în lot erau jucători foarte valoroși.

Din 1983 a jucat la Rapid Arad sub comanda lui Pătrașcu. Cariera și-a încheiat-o printre bujecani, de unde a plecat spre fotbalul mare.

Nu doar că a jucat la Olimpia Bujac, unde avea în echipă și numeroși prieteni, dar a și fost un om ambițios cu ajutorul căruia s-au construit actualele vestiare de la echipă evident fiind sprijinit de alți oameni din comunitatea bujecanilor, dar și de Dan Cuedan, tatăl actualului oficial al DJTS Arad, precum și de Gheorge Popescu, fostul director al Fabricii de spirt și drojdie Indagrara. Așa s-a născut „casa fotbalului bujecan”  (cum îi place lui Petre Botiș, fost președinte la echipă la vremea respectivă organizator de competiții  să spună, iar datorită acestei realizări echipa va avea continuitate… lucrul cel mai important.
Când Butaș a venit la Olimpia echipa nu avea decât porțile de fotbal.

În anul 1990 a plecat în Franța pentru a fi alături de soția Olimpia stabilindu-se la Grenoble cei doi aveau un fiu, dar acesta nu a cochetat cu fotbalul. De câte ori venea în țară „făcea un laptenis”în Bujac.

În Foto-cover: Dinu Butaș cu echipa sa de suflet – al patrulea de sus, în drept cu bara porții (1986)