În opinia mea, clasa politică din România este perfect reprezentată de imaginea unei hiene. Cunoaștem cu toții ce tip de animal este hiena, și ce „calități” o recomandă.
Iar de această dată, hiena a decis să își înfigă colții într-o instituție de cultură de importanță națională – Filarmonica (până de curând de Stat) Arad.
In perioada studiilor la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi”, fiecare seară de joi era cu sfințenie rezervată pentru concertul săptămânal al Filarmonicii. Acolo am avut „pielea de găină” la auzul muzicii simfonice live pentru prima dată, acolo a fost luată decizia subconștientă că îmi voi dedica viața acestei arte, acolo mi-am întâlnit primele modele și viitorul profesor în persoana lui Marius Vlad Budoiu, acolo am pășit pentru prima dată pe scenă ca solistă. Și la momentul respectiv nu ar fi putut exista fericire și onoare mai mare decât cea de a fi pe acea scenă, acompaniată de artiștii pe care îi apreciam atât de mult. Am rămas aproape de instituție prin foști colegi, buni prieteni și membrii ai familiei, și m-am întors mereu cu drag în mijlocul lor – atât ca spectator, cât și pentru a face muzică împreună.
Așadar, sper că veți înțelege de ce resimt la un nivel foarte personal decizia noului primar al Aradului de a concedia 40 de persoane din ansamblul filarmonicii – care deja funcționează sub componență optimă. Motivele invocate sunt cele financiare, cu toate că este evident o răzbunare pe colectivul filarmonicii, care de ani întregi se chinuie să supraviețuiască unor manageri instalați – cum altfel – politic, ale căror priorități au fost să hărțuiască membrii ansamblelor (dovadă procesele pierdute în instanță și despăgubirile plătite – ironic – tot din bugetul filarmonicii), să îi forțeze pe toți cei ce nu plecau capul să părăsească instituția – fie către alte filarmonici, fie în pensii anticipate, și să impună colectivului măsuri absurde și contraproductive, neîntâlnite la nici o altă instituție de profil din țară. Toți cei care privim din afară ne întrebăm cât de departe poate să meargă această dictatură susținută politic fără nici o reținere.
Actualul primar al Aradului, deși de puțin timp instalat în funcție, nu face altceva decât să continue această nefastă atitudine față de unul din foarte puținele bastioane culturale ale Aradului. Nici nu are cum altfel, când aparent distrugerea culturii arădene este o prioritate pe linie de partid. Iar pentru acest domn primar voi face efortul de a-mi expune părerea despre fiecare argument invocat de dânsul, care stă la baza deciziei de a mutila Filarmonica Arad. Doar ca să știe că nu suntem nici orbi, nici proști.
– „Acolo e mereu zumzet, angajații sunt mereu nemulțumiți”. Ultima dată când am verificat, transparența și exprimarea opiniilor era o parte importanta a democrației. Acolo unde este democrație cu adevărat, bineînțeles. Dar mai important – oare nu ați observat că valul de nemulțumiri și de neliniște a început odată cu numirea politică a managerilor, care s-au considerat brusc mici Dumnezei, puși pe a „reforma” sistemul până l-au dus la sapă de lemn?! Angajații instituției – la fel ca și noi, din afară – au fost martori la distrugerea sistematică a reputației instituției, la distrugerea colectivului, a performanței, a liniștii și orânduirii care au pus Filarmonica Arad în rândul celor mai valoroși reprezentanți ai culturii din România.
– „Fac câte un concert pe săptămână, nu îi vezi niciodată să dea concerte în weekend”. Vă faceți de râs. Toate filarmonicile din țară au câte un concert pe săptămână, cu foarte mici excepții de la regulă. Dar ar trebui să fii la curent cu ce se întâmplă în lumea culturii ca să ai această minimă informație… Cât despre concertele în weekend – sub mâna de fier a managementului politic s-a ajuns la „performanța” de a avea două ( 2!!! ) persoane în public la matineul Filarmonicii dintr-o sâmbătă, fiindcă era mai importantă impunerea deciziilor – oricât de de stupide și în neconcordanță cu nevoile „pieței” ar fi ele. Bonus – umilirea colectivului, care pare prioritară.
Arta înseamnă tradiție – iar în Arad, tradiția este că joi seara se merge la concertul Filarmonicii. Din nou, înțeleg că nu aveți de unde sa știți asta. Cât despre evenimentele din afara stagiunii, in aer liber sau la ocazii speciale – poate nu v-a trecut prin cap, dar aceste concerte se organizează tot de către manager, acea persoană care ar trebui să aibă viziune, inventivitate, si o politică productivă pentru instituția sa. Deci, pe cine concediem…?
– „Eu, ca plătitor de taxe am dreptul să mă exprim pe tema calității actului artistic”. Reușiți să ne insultați inteligența și să va faceți de râs din nou dintr-o mișcare. Mă îndoiesc profund că vă puteți exprima pe vreo temă legată de artă. Iar calitatea actului artistic poate fi judecată doar de cei ce trec pragul unui concert de muzică clasică mai des decât ocaziile în care partidul e „dus” la filarmonică.
– „Trebuie sa facem economii la buget” – mă iertați, dar dacă ați vrea să faceți economii CU ADEVĂRAT, poate ar trebui să începeți cu managerul pe care îl țineți cu atâta îndârjire pe post – cu toate că s-a dovedit că a cheltuit mai mult decât dublu (!!!) față de filarmonicile cele mai performante din țară, cu realizări inexistente prin comparație. Filarmonica din Cluj de exemplu, pe care domnul manager a întrecut-o în cheltuieli, are săptămânal invitați de talie internațională, și concerte care pot sta în rând cu cele mai importante orchestre din lume. Când a avut Aradul ultima oară așa ceva? Managementul pare să aibă o preferință spre soliști și dirijori care ori să presteze gratis, ori să aducă bani de acasă (e un fel de a spune. Sau nu? ). Iar calitatea lor e direct proporțională. Așadar, unde merg banii??
Aș vrea să le fie foarte clar cititorilor – banii de salarii nu fac parte din acele sume astronomice nejustificate. Dar ca și în orice alt domeniu ce ține de primării și bugete de stat, cultura lasă loc unor „artificii financiare” greu de imaginat. Asta ar putea fi una din explicațiile planurilor primăriei – un ansamblu insuficient va cere multe contracte de colaboratori. Iar la acele contracte se pot face cele mai mari jonglerii – pe înțelesul tuturor, bani dispăruți. Mulți. Așa poate înțelege și cititorul de ce țin managerii cu dinții de scaune, iar clasa politica are tot interesul să țină acolo „oamenii potriviți”.
Mă simt datoare să menționez că există și manageri fantastici, oameni de cultură, de mare inteligență și integritate, oameni dedicați, care fac cinste poziției lor și instituțiilor pe care le conduc. Iar asta se oglindește din plin în succesul instituțiilor. Din păcate nu e cazul Aradului, și nu a fost de ceva vreme.
Revenind la problema actuală, managerul Filarmonicii Arad nu doar a primit un nou mandat de conducere (cu toate că este probabil cel mai dezastruos management din istoria instituției, iar proiectul depus a fost o copie penibilă a proiectului de acum patru ani), ci a primit în dar de la Primăria Arad și secretizarea (!!!) rezultatelor auditului financiar ce ar fi trebuit să lămurească aceste nereguli. Felicitări domnule primar, „bunele intenții” se văd cu ochiul liber!
Tot pe tema economiilor – aș vrea din nou să asigur cititorul în primul rând că nu Filarmonica creează „găuri în buget”. Nu acolo sunt nepotismele și amantlâcurile în floare. Problema nu sunt oamenii care si-au dedicat viața întreagă, din copilărie, unei meserii care e mai mult de atât – e o chemare. Acești oameni nu merită să fie lăsați pe drumuri, să li se distrugă viața din cauza deciziilor și a mizeriilor ce se întâmplă pe plan politic.
Arta nu e oportunism – politica e.
Arta nu e traseism – politica e.
Arta nu are ca scop „tunurile financiare” – politica da.
Așa că, domnule primar, dacă vreți să faceți curățenie și economii, ați început de la capătul total greșit.
Știați că Aradul are motive numeroase să fie mândru de moștenirea sa culturală? Aveți idee câte nume de pe scenele mondiale au avut începuturile în Arad? Aveți cunoștință despre turneele Filarmonicii prin toată lumea și succesul avut? Știți că Aradul este cunoscut pentru superba clădire a Palatului Cultural, menită să fie casă a Filarmonicii Arad – nu sală de evenimente?
Conducerile oricărui oraș caută să evidențieze motivele de mândrie ale urbei. Caută în istorie fapte care să îl definească, și caută pe ce să își clădească identitatea. Oare trebuie sa fie Aradul orașul care să își distrugă identitatea? Trebuie să continuăm să asistăm la migrarea talentelor către orașe cu o mai mare ofertă culturală? Trebuie să îi lăsăm fără nici o speranță pe cei ce au decis să rămână?…
Vă rog să reanalizați problema, și să nu plecați urechea doar la cei ce au plăcerea sadică de a distruge și a crea probleme. Nu mutilați ceea ce alții au construit, cu trudă și perseverență, in două secole. Nu luați șansa altor copii și tineri de a-și imagina și clădi un viitor strălucitor. Nu distrugeți ceea ce pentru mulți e necesar ca o gură de aer, înecați fiind in marea mitocăniei ce cuprinde societatea românească.
Și mai ales – nu urâți ceea ce nu înțelegeți. Nu fiți mai nefast pentru cultura arădeană decât cele două războaie mondiale și comunismul împreună. Sunt convinsă că nu prin asta vreți să rămâneți în istorie…
Sper că în Primăria si Consiliul Județean Arad mai există și oameni care să vadă unde e adevărata problemă a Filarmonicii – nevoia de un manager care sa își dorească să o readucă la splendoarea pe care o avea până nu demult. Sper că printre cei care iau deciziile mai sunt și oameni cu o perspectivă sănătoasă asupra dezvoltării orașului, și care înțeleg influența artei asupra viitorului unei comunități. Pentru aceștia, dacă există, am tot respectul.
La fel ca și pentru colegii mei de branșă, care au ales să rămână în Arad și să lupte…
Îmi cer scuze pentru textul interminabil și sentimental – așa suntem noi, artiștii. Punem mereu prea mult suflet, chiar și în dialog cu cei ce par să nu aibă unul.
Ah, am uitat să mă prezint, domnule primar. Adela Zaharia, câștigătoare a unuia dintre cele mai importante concursuri de canto din lume, soprană ce duce în toată lumea cu mândrie numele Aradului și al României, la cel mai înalt nivel. Cu toate că mă tem că asta nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră…
***
Să ne arătăm sprijinul pentru cultură si pentru filarmonica Arad și prin semnarea petiției de mai jos. Cu mulțumiri!”
