Parte pamflet, parte serios
Într-o democrație reală sau autentică,
orice individ care decide să adere la o pltaformă politică are ca scop final să fie parte din decizia administrativă sau politică a acelei țări. Nu e niciun secret nici vreo inginerie, și nicio șmecherie. În mod normal, omul își sacrifică timpul, consumă energie, de foarte multe ori chiar și resursele sale financiare, pentru că vrea să pună la dispoziția celor mulți, expertiza sau profesionalismul insușit în activitatea lui de până atunci. Pe asta se bazează dezvoltarea societății noastre. Cel puțin de la revoluția franceză încoace.
Teoriile politice au decelat modele de administrare a guvernelor astfel încât populațiile la toate nivelurile să aibă parte de libertate și bunăstare. Noi, trăitorii celuilalt secol, am avut parte de bucăți din cele două. Atâta timp cât n-a existat legătură contractuală directă asupra mijloacelor de producție, în comunism cu toții am avut parte de averea țării. Oficial, am fost făcuți proprietari impersonali asupra a tot ceea ce exista ca avere însumată a țării prin niște certificate de proprietar eliberate sub formă de cupoane care s-au dovedit a fi niște simple hărtii fără valoare. Nu cunoaștem adevăratele intenții ale celor care au gândit acea farsă. Cunoscând ceea ce a urmat, putem intui că nu s-a dorit mai mult decât probabil o „descărcare de gestiune”. Nedusă până la capăt datorită mersului istoriei.
În ceea ce ne privește, ca țară și ca generație, deja am trecut de 9 (nouă) cicluri electorale.
În 2024 se desfășoară al zecelea astfel de ciclu. Toate acestea au adus în fața noastră, aproape fără excepție, oameni fără pricepere pentru ceea ce se angajau ca fiind specialiști. Ca efect, putem spune că ceea ce s-a proiectat inițial imediat în 1990, este departe de a fi atins. Chiar din contră, în foarte multe domenii ne-am îndepărtat de scop. Ceea ce în mod logic și de bun simț ar fi ca societatea să pună stop modelului sau rețetei folosite până acum. Cu niciun chip nu trebuie să continuăm. Nu vom avea alte rezultate dacă procedurile vor fi aceleași. Imaginea cea mai fidelă a acestei situații este cea a unui măgar călărit de un beduin apatic, care cu o mână ține curelele de direcție, iar cu cealaltă ține o prăjină la al cărei capăt este legat un morcov. Direct în ochii măgarului. Cei mai mulți dintre noi știm acestea, le procesăm normal, dar ne este comod în rolul beduinului. Un rol în care ne mințim singuri.
În 2024, deși mi-am propus să evit să mai scriu despre oameni, situația este exact la fel ca și în 2012, când scăpați de Băsescu, credeam că lucrurile se vor mai îndrepta.
Numai că, în naivitatea noastră, nu ne-am gândit că mlaștina cu derbedei produce fără oprire și cei câțiva pedeliști rămași pe scenă vor deveni pradă ușoară noului val democartic USL. Doar că mișcarea acestora, aidoma celei din 1989, când toți securiștii au fost integrați în structuri MAN, a avut sorți de izbândă și așa partidul marelui I.I Brătianu s-a scurs precum o peltea borșită. Cine mai vorbește azi la noi de liberalism în PNL are, cred eu, mari probleme de percepție a realității. Este ca și cum am numi un demon ca fiind înger păzitor.
Acum ne pregătim din nou de alegeri. Pentru unii o nouă posibilitate de a face rost de ceva bănuți, dar pentru cei direct interesați o miză foarte mare. Având în vedere investițiile, candidații se vor gudura pe lângă votangoferi cu oferte din programele lor care se califică doar la interzis sub 18 ani.
Până mai ieri,
un general cavsinecunoscut precum beduinul de pe măgar, cu realizări doar pe șezutul lustruit, scos la aer de un plimbăreț cu diplomă pe banii noștri și votat de saltimbanci șmenoliberali gen Rareș, Ghiță, Dan mușcătorul, sau de ce nu Florinel vaccinătorul, acum cu pretenții de ostaș vrea să conteze și pe mai departe în țara asta și ne spune vorbe de pe tablele de pe șosele. O altă gălăgioasă ce se da certată cu fii-sa pe subiect de familie tradițională ne scrântește urechile cu decibeli useriști pătimași. Mai docil covrigarul din Buzău ne trage de urechi pe toți și ne învață tehnici de supraviețuire pe lângă Ursula cea nealaesă. Că șeful de galerie face locuințe ieftine o știm de la Dan Diaconescu direct la mititica (nu cele sub 18 ani, ci chiar cealaltă cu cazmaua). Așa că ne rămâne SOS cu chiftele marinate sau cine știe ceva cu ZS la prefix. Că cu herr ne-am prăjit la foc automat. Destul. Încă trei luni pline. Nu din alea de noapte, ci din astea numărate una câte una. Ăsta da ghinion.
În rest eu îmi doresc Trump acolo, iar aici pe niciunul din primii 15.
Iar la nord să dispară Ucraina, ca țară. Nu vor plânge după ea, ungurii, polonezii, slovacii și nici noi nu vom purta negru. Fiecare vom putea lua ceea ce ne aparține de drept. Fără ofensări. Probabil că Putin va lua tot ce e sub cizma soldatlui din tanc. Că, ce să facă el cu atâta?
Din surse neconfirmate am auzit că: lui Putin în birou niște consilieri, prin 2011, i-au agățat o hartă desenată la o scară în care lățimea Rusiei este egală cu amplitudinea mâinilor lui, iar Crimeea așezată undeva la șpițul pantofului stâng. Că o fi adevărat sau nu habar n-am. Dar o hartă sigur are el.
Citește și:
- Despre pensii și nu numai
- mai multe OPINII ale autorului AICI
