„Până aici, ar fi o frumoasă poveste de familie, care filigranează un veac din istoria intelectualității ardelene românești”, scrie încântată Lavinia Betea, prefațatoarea volumului Ținutul Hălmagiului conceput în 4 volume de eminentul profesor preparandial, Traian Mager și publicat în 1938. Despre ce poveste familială este vorba și care sunt faptele relatate? Familia Mager este originară din Vidra, sat de lângă Vârfuri, care și-a pus amprenta, prin patriotismul ei și virtuțile umane, asupra ținutului Hălmagiului și care a dat cohortei de intelectuali (dascăli și preoți) de la poalele celebrului munte Găina un număr reprezentativ de personalități, inclusiv pe Episcopul Aradului, dr. Andrei Magier.
Răspunzând inițiativei lui D. Gusti privind elaborarea monografiilor rurale prin anchete sociologice și sistematice ale unor echipe mixte, profesorul de la Preparandia din Arad, Traian Mager (n. 1887, Lazuri – m. 1950, Bodești) scrie una dintre cele mai tulburătoare prezentări ale unui ținut moțesc, cu o istorie tragică, o cultură întreținută de români devotați păstrării limbii, tradițiilor, istoriei și respectului față de oamenii vrednici, luptători pentru dreptate și demnitate. Cele patru părți se referă la „Așezări omenești în străvechea organizație voievodală”, „Frământările religioase”, „Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan”, „Istoricul a 33 de localități (toponimii, onomastică și servicii aduse istoriei)” (1), apoi despre „Revoluția de la 1848”, despre „martiriul lui Buteanu și Iancu” (2), despre rezistența națională la „Dualismul austro-ungar”, cu schițe monografice (Ioan Moga, N. Butariu, N. Robu, Constantin Taloș și scriitoarea Constanța Hodoș, autoarea romanului Martirii – căruia i se elaborează o amplă recenzie), precum și biografii ale Episcopului Oradiei, Roman Ciorogariu, protopopul Traian Magier și Episcopul Aradului, Andreiu Magier (3), iar ultimul volum prezintă „Evenimentele Unirii (1918 – 1919)” (4). Ca nucleu al românismului Munților Apuseni, Tinutul Hălmagiului este locuit „de un neam de oameni dârji în sărăcia lor, care, de când se știe au trăit în permanență revoluție… S-au răsculat ori de câte ori stăpânirea străină i-a împiedicat să trăiască după firea lor, irosind multă energie în apărarea legii strămoșești”.
Cine este acest om „care și-a sfințit locul”? Fiul dascălului din Bodești (unul din cei 6 supraviețuitori din zece născuți), Traian MAGER a devenit învățător la vestita Preparandie a lui Țichindeal, profesând la Lazuri, de unde a putut cerceta „mirificul Ținut al Hălmagiului, în orizontul rotund boltit de culmile munților, pe drumul mare care leagă marginea de răsărit a Gurahonțului, șesul Tăcășelelor, culmile Hireadului și Șortocului, cu linul satelor lipite de Valea Crișului către Țebea; ori pe potecile din fânețele, crângurile și cătunele de pe versantul vestic al Apusenilor”, cum atât de afectuos spune Lavinia Betea, ea însăși originară din lumea emblematică a lui Avram Iancu, din Hălmagiu. În 1918, învățătorul din Lazuri organizează Gărzile Naționale Românești din zonă, cu sediul în Hanul Moților din Hălmagiu (administrat acum de dl Ionaș, un pasionat om de cultură istorică locală), luptând cu trupele maghiare, drept pentru care este condamnat la moarte de către Curtea marțială maghiară. Învățătorul Traian Mager este încadrat, în 1921, profesor de limbă românească (în urma cursurilor de conversie de la Cluj) la Școala Normală Ortodoxă (Preparandia) din Arad. În Arad, a fost un intelectual reprezentativ și model de profesor, prin activitatea sa didactică, publicistică și autor de lucrări monografice legate de spațiul său natal. Publică Aspecte din Munții Apuseni, descrie Ghețarul de la Scărișoara, Târgul de fete de la Găina, dar mai ales elaborează lucrarea de sinteză în patru volume „Aspecte din Munții Apuseni. Ținutul Hălmagiului. Monografie” (Tipografia Diecezana, Arad, 1937 – 1939).
Elaborând această monografie, profesorul Traian Mager „a respectat structurile monografiei gustiene”. Pentru clarificări, prefața Laviniei Betea oferă date despre universitarul Dimitrie Gusti (1880 – 1955), președinte al Academiei, ministru, întemeietor al Muzeului satului, cercetător monografic al satelor românești. În plus, descrie succint activitatea arădeană a unor monografiști, cum ar fi dr. Sabin Manuilă din Sâmbăteni, Ioan T. Florea din Covăsânț și Anton Golopenția din Prigor. „Mica noastră patrie zărăndeană” beneficiază, prin recuperare concretă – documente surse orale și anchete sociale -, de informații complexe: explicarea denumirii localităților, numele persoanelor, toponimia, fapte istorice, prezentând evenimente familiale și fapte cu rezonanță națională, căsătorii, despre țărani și intelectualitatea satelor, despre relațiile religioase și etnice, petrecute în 35 de localități montane și folosind în plus fotografii, tabele, grafice, statistici. Relatarea scrisă este impregnată de un exaltant patriotism local, cu gândul că asemenea volume se pot utiliza „ca manuale școlare regionale în vederea localizării învățământului”. Contemporaneizând textul, scriitorul, psihologul, publicistul și distinsul om de cultură, universitarul Lavinia BETEA se lasă ademenit de aleanurile unei lumi înmiresmate de „văile, crângurile, fânețele din Ținutul Hălmagiului, frumos ca pășunile Raiului”. Restituirea Aspectelor din Munții Apuseni răspunde dorinței autorului, de a fi „o desfătare sufletească” și „de a oferi cunoștințe pe care trebuie să le știe cetățeanul despre satul și regiunea sa”. „Ținutul Hălmagiului” (ediția Lavinia Betea) se citește ca un superb roman, cu personaje cunoscute, desfășurându-și viața într-un mediu geografic încântător, dezvoltând relații interumane complexe și participând activ la încropirea istoriei ținutului hălmăgean și păstrarea identității de limbă, tradiții, prețuirea valorilor folclorice și menținerea cultului pentru Avram Iancu.
Reactualizarea textului constituie un ademenitor omagiu adus unui spațiu, dominat de frumuseți naturale și înconjurat de faimoase toposuri cultural-istorice: Muntele Găina, Monumentul de la Țebea, Stațiunea Moneasa și Laurul de la Zimbru. Vidra și Măgulicea (doamne, ce nume frumos!) au găzduit copilăria poetei Carolina Ilica, verișoară cu cel care semnează această prezentare, adică Anton ILICA.
