Mihai Păcurar (n. 10 iulie 1955, Arad) scupltor, decorator și pictor român, profesor la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad, s-a stins din viață în noaptea de 4 spre 5 aprilie 2022, din motive ce nu țin de vârsta înaintată…
Anunțul a fost făcut de colega sa, prof. Aniela Fâciu, pe pagina sa și pe grupul colegiului la care a instriut generații de elevi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Condoleanțe familiei!
BIOGRAFIE
- Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, promoția 1983, clasa profesorului Eugen Gocan.
- Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) și al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici, Paris A.I.A.P.
- Membru activ al Filialei U.A.P. Arad din anul 1976 și din anul 1995 membru al biroului de conducere al acestei filiale U.A.P.
- Șef de catedră Arte Plastice al Liceului de Artă „Sabin Drăgoi” Arad;
- Membru al Comisiei Naționale de Specialitate la Ministerul Educației și Cercetării.
Expoziții personale
- Galeria „Filo” Cluj-Napoca 1982.
- Galeria „Alfa” Arad 1983.
- Galeria „Desnoye” Saint Cypriene, Franța 1992.
- Galeria „Partere” Florența, Italia 1993.
- Centrul Cultural Român Budapesta,1994.
- Galeria Națională „Delta” Arad 1996.
- Galeria „Montgeron” Paris 1997.
- Galeria Kaposvar, Ungaria 1997.
- Galeria orașului Dudelange Luxenburg 1997.
- Centrul Cultural Slovac București 1997.
- Galeria „Hofmans” Saarlouis, Germania 1999.
- Galeria Națională „Delta” Arad 2000.
- Galeria orașului Cochen Zeel Germania 2001.
- Galeria Națională „Delta” Arad 2005-11-28.
Expoziții naționale
- 1986, 2004, Bienala de sculptură mică Arad.
- 1987, 2003, Bienala de desen, Arad.
Premii
- 1982 Premiul pentru sculptură la Festivalul Național de Creație al Studenților București.
- 1998 Premiul pentru sculptură U.A.P. Arad.
- 2000 Premiul publicului la Salonul Bienal de Sculptură Mică Arad.
- 2005 Premiul pentru sculptură la Bienala Internațională de Artă Contemporană Arad, România.
Monumente
- 1973 Șofronia, „Virgil Iovănaș”, bust, bronz.
- 1975 București „Monumentul Soldatului”, piatră 400x120x100cm.
- 1986 Șiria „Străbunii”, piatră 200x700x200cm.
- Șiclău „Monumentul eroilor din al II-lea război mondial”, 700x400x250cm.
- 1990 Arad „Monumentul soldaților căzuți în revoluția din 1989”, piatră 200x450x180cm.
- 1990 „Nicolae Oncu”, bust, piatră artificială.
- 1993 Gyula, Ungaria „Liviu Rebreanu”, bust piatră.
- 1994 Gyula, Ungaria „Moise Nicoară”, bust piatră.
- 1997 Pecica „Gheorghe Lazăr”, bust bronz.
- 2001 Pecica „Roman Ciorogariu”, bust piatră.
- 2003 Arad „Ioan Slavici”, bust bronz.
REFERINȚE CRITICE
„Pictor şi artist decorator al generaţiei de mijloc, Mihai Păcurar a trecut printr-o spectaculoasă conversie, afirmându-se ca sculptor şi continuând să exploreze cu multă îndrăzneală şi ingeniozitate materialele clasice: lemnul, piatra, bronzul sau chiar combinaţiile acestora. Prezent deopotrivă în taberele de sculptură consacrate de dinainte de 1989 şi apoi în cele actuale, autor al unor lucrări de for public şi de sculptură mică, Mihai Păcurar se remarcă printr-o prodigioasă activitate, construită pe temelia solidă a unei viziuni proprii, sintetice şi analitice în egală măsură. Atras irezistibil de figura umană, sculptorul creează forme de o pregnantă plasticitate, forme pline, masive, încărcate de conotaţii mitologice şi simbolice, îndeosebi când lucrează lemnul. Deformările studiate ale personajelor sale, accentuarea anumitor detalii anatomice, simultane cu eludarea altora, conduc la impunerea vizuală, plină de forţă, a unui mesaj inconfundabil. Tragicul şi comicul coexistă în această viziune antropomorfă, din care nu lipseşte nici spiritul ludic. (Post)modernitatea acuzată a lucrărilor lui Mihai Păcurar se înrădăcinează, fără a cădea în capacana manierismului, în curentele europene manifestate în sculptura ultimelor două secole. Îndeosebi din lucrările de for public, din monumentele dedicate unor momente menite să evoce evenimente istorice capitale, răzbate o ştiinţă a esenţializării formelor, a simplificării lor, spre a obţine efectul firesc al accentuării semnificaţiilor pe care adesea o construcţie prea exuberantă le-ar putea pune în umbră. Tentat nu de puţine ori de tematica religioasă, Mihai Păcurar îşi supune întruchipările plastice aceleiaşi stilizări încărcate de plasticitate, reuşind să aducă la un numitor comun fragmentarismul cu abordarea unitară a formei. ” Luiza Barcan (2014)
Cititi mai multe despre activitatea sa pe : https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_P%C4%83curar
