În urmă cu câteva zile, la Timișoara s-a petrecut un fapt care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri. Societatea Timișoara a fost evacuată din salonul Vega, de la Bastion, după 27 de ani de activitate. Evacuarea s-a făcut la cererea Consiliului Județean Timiș, care a și obținut un ordin judecătoresc pentru a pune în practică acest fapt. Motivul evacuării ține cumva de paranormalul mioritic, societatea fiind acuzată că nu este asociație de utilitate publică! Cum ar veni, nu dă cu mătura în Piața Operei sau nu udă florile din Parcul Rozelor. Faptul că în cei 27 de ani de activitate, această societate a avut un rol important în modelarea societății românești per ansamblu, nu este considerat de autorități ca fiind utilitate publică. Ca să ne înțelegem: acest ONG a fost premiat pentru activitateea sa inclusiv de către autoritățile europene, care i-au recunoscut rolul pozitiv din societatea românească actuală.
Indiferent cât de mult ar încerca să parfumeze autoritățile locale cu aromă de credibilitate această evacuare, nu reușesc pentru că evidența sare în ochi: Societatea Timișoara a fost de fapt pedepsită pentru acțiunile sale, fiind lăsată fără sediu.
De ce spuneam că ar trebui să ne pună pe gânduri faptele din Timișoara? Pentru că la nivel național observăm de ceva vreme încoace o tendință tot mai accentuată a decidenților politici de a pune pumnul în gura societății civile adevărate. Iar când spunem decidenți politici, nu ne referim doar la guverarea PSD, pentru că astfel de abuzuri au fost săvârșite în toate guvernările, indiferent de orientarea lor.
Trăim vremuri în care palma dată peste gura libertății de exprimare se transformă în pumn. Și nu e bine. Atâta vreme cât vocea societății civile, criticile venite din partea acesteia, sunt considerate de către dregători ca fiind o amenințare serioasă la adresa lor, nu ne vom putea numi un popor liber. Iar după 27 de ani, o astfel de evacuare, ar trebui să ne revolte.
