Un spectacol ce trebuie văzut! PREMIERĂ ABSOLUTĂ pe scena TEATRULUI ARĂDEAN: OAMENI PE CARE NU-I MAI IUBEȘTI    

oameni-pe-care-nu-i-mai-iubesti
Distribuie:
   
Este lăudabilă inițiativa Teatrului Clasic „Ioan Slavici” de a lansa o premieră absolută scrisă anume pentru spectatorii arădeni, chiar dacă nu are statutul de exclusivitate. Este vorba despre „Oameni pe care nu-i mai iubești”, elaborată de ELISE WILK, dramaturg, jurnalist și traducător de teatru, a cărei piesă „Pisica verde” a fost prezentată, în două montări diferite în cadrul Festivalului de Teatru Nou, de către UNATC în anul 2014 și de către Teatrul de copii și tineret din Iași, în anul 2016.
ELISE WILK a participat anul trecut la Arad, cu prilejul Festivalului de literatură „Discuția secretă”, iar trupa de teatru Performact a Colegiul de arte „Sabin Drăgoi” a realizat un admirabil spectacol cu piesa sa „Avioane de hârtie”.
De această dată, piesa sa este o premieră absolută,
ceea ce constituie Nota Bene pentru Teatrul arădean, mai ales că beneficiază de o lectură scenică sui-generis semnată de tânăra regizoare LETA POPESCU, laureată cu Premiul UNITER pentru debut (2014), autoare a unor spectacole memorabile, deopotrivă, pe scenele Teatrelor Naționale din Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Craiova, Târgu Mureș și în spații independente. Laborioasă și foarte activă, LETA POPESCU este prezentă la cele mai importante Festivaluri de teatru, inclusiv la Festivalul arădean de Teatru Nou, edițiile 2014, 2017, 2018.
Piesa în discuție are în atenție iubirea și non-iubirea în cuplu.
Despre iubire s-au scris tone de cărți, iar în dramaturgie, capodopere de notorietate. Este chiar un gest de curaj să abordezi acest subiect și cu atât mai mult să-l translezi în contemporaneitate, raportându-te continuu la Instagram, facebook, întâlniri pe Tinder, postări și, în general, la o terminologie din social media.
ELISE WILK demitizează iubirea,
fără a propune o abordare profundă, esențială, problematizată a unor posibile mari teme: iubirea toxică, relația între iubire și ură, „rutina ucigașă”, excelând însă, în „mânuirea” cuvântului, în construcția textului.
ELISE WILK știe să portretizeze un personaj, atașându-i un cuvânt edificator.
De exemplu, CORUL, o prezență activă în text, precum în teatrul antic, reia, de câteva ori, strofa privind posibilii oameni, pe care nu-i mai iubești, prin portrete esențializate, încărcate de umor fin: „bărboși bisericoși”, „notari narcisiști”, „geologi galanți”, „măcelari misogini”, „antreprenori androgini”, „poligami pensați”, „sculptori super stresați”, „culturiști colerici”,  „filosofi frivoli”, „tractoriști transpirați în tricouri tricolor”.
Textul este bine scris, constituind un univers despre un prezent, mai ales, al tinerei generații, un univers autonom în sine, la care publicul rezonează cu vădit interes.
Declarând, poate cu răsfăț, că nu-și propune să convingă spectatorul „de nimic”, ci doar  „să-i stârnească plăcere”, LETA POPESCU, bineștiut regizor, autor și actor, realizează un spectacol memorabil.

Un spectacol ce reunește cuvântul rostit, cu muzica (CSABA BOROS), coregrafia (MAURA COSMA) și light-design-ul (ALEXANDRU DANCU, LUCIAN MOGA), elaborând un op original și unitar, care se susține prin argumente ingenioase. Admirabilă este ideea regizoarei, susținută de scenografia inspirată, semnată de BOGDAN SPĂTARU, de a imagina nouă SACI mari, care devin PERSONAJ în spectacol, așezați fiind în varii poziții, subliniind, nu numai mai multe locații ale desfășurării dialogului, ci și o posibilă parabolă, când de stabilitate (cu un rol de canapele), când de fragilitate (prin continua lor mișcare și reașezare), sugerând vulnerabilitatea universului interior al celor două cupluri, care eșuează ca relație, cu sagacitate, fără urme de romantism sau erotism.

CORUL din text are un CORIFEU, în viziunea regizoarei,

care este chiar Nana (cam firavă și indecisă în interpretarea CALIȚEI NANȚU), care singură sau împreună cu celelalte două membre ale acestuia (subtil și nuanțat  întruchipate de actrițele MARIANA PALII și IULIA POP DRAGOȘ) punctează, edificator, desfășurarea spectacolului.

Este evident că ACTORII agreează lectura scenică a LETEI POPESCU,

întruchipând rolurile, cu vădită plăcere, dar nu întotdeauna devin convingători, precum ROBERT PAVICSITS, care „asudă” cam mult în rolul lui Daniel, „fostul soț al lui Lili” si ȘTEFAN STATNIC, nesigur și indecis în rolul lui Robert, „fostul soț al lui Vicky”. Rolul lui Ray este aproape episodic, dar actorul ALEX POPA nu reușește să-i confere pregnanță.

Apreciem interpretarea inteligentă, bogată în nuanțe a ANGELEI PETREAN VARJASI, remarcabilă, în rolul Vicky, „fosta soție a lui Robert”, precum și jocul expresiv și abil al ALINEI VASILIEVIC ( Lili, „fosta soție a lui Daniel”).

Nu  întâmplător, mă refer spre final la ZOLTAN LOVAS,

spre a sublinia că actorul, în rolul nu foarte generos al lui Lorenzo, „inginerul la fabrică”, devenit terapeut al despărțirilor în cuplu, ca „proces de transformare” a „oamenilor pe care îi iubești în „oameni pe care nu-i mai iubești”, cu sau fără text, este mereu pe scenă, cu naturalețe și farmec, fiind aplaudat de public, chiar dacă ridică un singur deget, fapt ce probează actorul de excepție, în stare să confere pregnanță artistică prin harul său histrionic.

În concluzie,

un spectacol modern și stenic, ce trebuie văzut din mai multe considerente, inclusiv, spre a descoperi mereu și mereu, că speranța plutește deasupra opreliștilor, chiar esențiale, dar, posibil depășite, știind a așeza „un punct” și a porni „de la capăt“.

Categorie: Opinii
Etichete: ALINA VASILIEVIC, ANGELA PETREAN – VARJASI, ELISE WILK - dramaturg, LETA POPESCU - regizor, spectacol de teatru, teatru, Teatrul clasic „Ioan Slavici”, zoltan lovas
Distribuie:
Articolul anterior
SCU taxează noile derapaje ale lui Meszar
Articolul următor
Canapelele pentru săli de așteptare – confort pentru clienții tăi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

UNIUNEA ISLAMICĂ EUROPEANĂ

Ce titlu de articol mai e și ăsta? N-am auzit de așa ceva. Cel mult știm despre Uniunea Europeană, cea cu 27 state și alte câteva pe lista de așteptare.…
ilica anton

CRITICĂ DE CORDIALITATE POETICĂ

Plecarea lui Nicolae Manolescu, unul din cei patru mari critici ai literaturii române, a scormonit teoria scrisului pentru clarificări privind „critica literară”. Titu Maiorescu emitea întâiul o fermă opinie despre…
virgil florea

AM SUPRAVIEȚUIT…

AM SUPRAVIEȚUIT… Și de data asta. La fel ca în anii trecuți, tot fără dureri. Probabil anestezicul a fost suficient de bine calculat astfel încât noi cu toții să nu…
lizica mihut large

AUTORI ȘI SCRIITORI  

Aradul este, probabil, unul dintre orașele României cu cei mai mulți autointitulați SCRIITORI, confuzia evidentă fiind între aceștia și AUTORII cărților, fie de poezie/ proză/ critică și istorie literară/ literatură…
anton ilica

CE-AM MAI CĂUTAT EU LA JUDECĂTORIE?

Agentul de circulație, Andrei Alb, de la Poliția Ineu, mi-a întocmit Proces – Verbal de contravenție pentru viteza de 167 Km/ oră, pentru care mi s-a suspendat dreptul de a…
bibart coldea pr large

Cui îi e frică de umbra lui Coldea la Arad?

Undeva în Vlaicu, într-un bloc cu patru etaje, vis-a-vis de Eternitatea, conform legendelor există o „bibliotecă” cu vreo mie de dosare. Este un apartament închiriat, în care Coldea și-a depozitat…
virgil florea

TEAMA DE ADEVĂR

Noi, oamenii, avem multe și diferite temeri. Una pe care o socotim a fi cea mai mare este teama de moarte. Nu atât pentru moartea în sine cât pentru ce…