Anul 2024 este declarat anul Avram Iancu. Posibil ca fiecare localitate cu sensibilitate specială pentru această personalitate a națiunii române să organizeze activități omagiale, spre a-i cinsti memoria, după cum s-a întâmplat la fiecare sărbătorire a „Craiului Moților”.
ARAD are o Piața Avram Iancu, O școală Gimnazială Avram Iancu în cartierul Vlaicu, o stradă, o localitate Avram Iancu, sat aparținător de comuna Vârfurile, alte școli din județ având ca simbol spiritual pe Avram Iancu. Ca monumente artistice, menționăm Statuia din spatele Palatului Justiției, autor Ioan Tolan, bustul din curtea Școlii gimnaziale din Vlaicu (autor I. Tolan), Monumentul Avram Iancu din Hălmagiu (I. Tolan).
Totodată, există monumente omagiale dedicate lui Avram Iancu la Câmpeni, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Oradea, Carei, Turda, Alba-Iulia, Beliș, Poiana Horii, Mărișel, Hălmagiu, Țebea, Brad, Baia de Criș, Șiria, pe Vârful Găina, la Incești, în curtea casei memoriale, iar cititorii vor putea completa lista localităților.
În Anul dedicat lui Avram Iancu, autoritățile din Câmpeni au în proiect ca în Incești (Vidra de Sus), satul nașterii „craiului Apusenilor”, să scrijelească în stânca din spatele Casei memoriale portretul eroului moților din vremea evenimentelor istorice pașoptiste (1848/ 1849). În 2024, ar fi bicentenarul nașterii lui Avram IANCU, prilej de a ne reaminti faptele sale, alcătuirea aurei de simbol al românismului din Țara Moților, care trece mult peste arealul Munților Apuseni, sculpturi de-ale sale aflându-se aproape în fiecare localitate de la Cluj la Oradea, de la Alba Iulia la Arad, de la Blaj la Timișoara, de la Zalău la Deva, de la Țebea la Beliș, de la Hălmagiu la Baia de Criș. Pe multe, sunt înscrise gândurile lui Avram Iancu, atât de expresiv formulate: „Unicul dor al fiinţei mele este să îmi văd naţiunea fericită!”.
Prezența interesului pentru Avram Iancu, cel născut „la coptul cireșelor” în Vidra de Sus (acum Incești), fiind omul providențial și de acțiune pentru moții din Apuseni, va aduce alte clarificări biografice despre viața și faptele sale înălțătoare, despre impactul avut asupra devenirii populației românești din jurul vârfului Găina, munte simbol al moților. Încă istoricii pot completa date biografice, adăugate la cele ale monografilor Silviu Dragomir (1965), Horia Ursu (1966), Valeriu Nițu și Ioan Ranca (1974), Lucian Blaga (1934), Mircea Micu (2019), Mircea Popa (2022), Florian Dudaș (1993), dar și Alexandru Sterca Șuluțiu (1897), Iosif Vulcan (1869), Gh. Adamescu (1849), Enea Hodoș (1924), Gheorghe Barițiu (1872) și Nic. Buta (1924). Avram Iancu a aparținut unei generații excepționale (Șaguna, Barițiu, Șuluțiu, Bălcescu etc.), iar el a rămas în sufletul românilor un simbol al conștiinței naționale românești. A știut să facă din Apuseni o cetate de apărare și de revendicare a libertății, a mobilizat moții să-și apere pădurile și apele, munții și pajiștile, familiile și cărările, cântecele și lumina poienelor, cascadele și cireșii, aerul curat și libertatea naturii. A ales să apere „sărăcia și neamul”, pentru că Avram Iancu „a fost om născut pentru acțiune, venise tocmai la timp”…, „a fost unul dintre acei bărbați providențiali, ale căror merite pentru libertate toți fanfaronii din lume nu vor fi în stare a le întuneca” …a fost „sacrificiu al simțului său de libertate și onoare, al neînfricatei sale dragoste către națiune și al devotamentului său sublim pentru patrie”, cum scria admirativ George Barițiu, în 1872, alt erou din panteonul românilor pașoptiști.
Avram Iancu a fost cărturar, om învățat, cu viziune, dar mai ales cu principii luminate, puse în interesele montanilor din Apuseni. S-a dedicat cu sacrificiu unor idei generoase și progresiste, a sesizat că a sosit „primăvara popoarelor” și că este nevoie de crezuri înalte, prin care să anime populația Apusenilor pentru apărare împotriva abuzurilor naționale, politice, sociale și de credință împotriva românilor. Nu a fost naționalist (iubita sa a fost Johanna Farcaș, o tânără maghiară din Abrud, provenind din familie catolică), fiind cuprins de ideea de dreptate pentru oameni, pentru binele poporului său, pentru egalitate și fericirea tuturor. A fost revoltat de comportamentul lipsit de demnitate a lui Hatvany – atacatorul „cetății naturale a Apusenilor” -, care i-a ucis mișelește doi colaboratori, pe Dragoș și Buteanu, precum și de conduita agresivă a soldaților acestuia împotriva preoților, dascălilor, femeilor și copilelor din satele moțești.
Avram Iancu a fost un bărbat frumos, bine clădit, înalt și puternic, având mustață avocățească și păr îndesat, ebeniu, cu o privire ageră aruncată din ochii săi căprui, rânduiți într-un chip bărbătos, serios și fermecător.
Iosif Vulcan, proprietarul foii orădene Familia, academician și scriitor, pasionat de teatru și de consolidarea culturii române, poposește câteva zile în zona Câmpeni, la cincizeci de ani de la orizontalizarea lui Avram Iancu. Ajunge la Vidra de Sus, satul nașterii Tribunului, și-i vizitează Casa natală. Impresiile vor fi publicate în Familia, apoi în volumul Schițe de călătorie (1982, adunate în volum de C. Cubleșan). Valea Vidrei este „una dintre cele mai frumoase câte se află în Transilvania” (p. 103). „Eram în casa în care s-a născut Iancu. Un punct romantic, jur împrejur dealuri înalte cu păduri, case adumbrite de arbori, sub care clocotește un pârâu de munte”. „Cu sfântă pietate trecui pragul ei și îmi luai pălăria de pe cap ca și când aș fi intrat într-o biserică”. „Acolo s-a născut și a petrecut Avram Iancu, apostolul de model al umanismului !”. Foarte frumos exprimat: Avram Iancu, apostolul de model al umanismului. Dădui, afirmă I. Vulcan, „expresiune bucuriei și durerii prin lacrimile mele. Acele lacrimi avură mai multă elocvență decât cuvintele…”.
În 1972, Casa părintească, moțească, având acoperiș țuguiat, devine muzeu, cu expoziții de obiecte personale, săbii de luptă, drapele, testamentul, fluierul Iancului, costume populare, căruțe cu tulnice, ciubere, obiecte de gospodărie și de bucătărie. Într-o sală, se află cărțile dedicate eroului martir, iar în curte vedem loc de închinare la statuia acestuia, cu cununi proaspete cu flori tricolore.
AVRAM IANCU a fost omul de acțiune și de implicare efectivă în respectarea drepturilor românilor. A avut capacitatea de a mobiliza moții, de a-și atrage tribunii întru apărarea cetății naturale a Apusenilor. A avut înțelepciunea și demnitatea de a întreține spiritul de libertate a românilor, continuând ceea ce a început Horia, Cloșca și Crișan până la independența, prin Unire, a moților. Așteptăm ca fiecare comună să inițieze punctarea spiritului lui Iancu printr-o statuie ori un însemn de identitate, acum în ANUL 2024, anul lui AVRAM IANCU, erou național. Gestul de a promova spiritul lui Avram Iancu e șansa acestei generații de a marca 200 de ani de la nașterea sa „în vremea coptului cireșelor”.
