21 DECEMBRIE, 1989 a rămas în memoria arădenilor ca „Momentul ZERO al REVOLUȚIEI noastre” – iar după 30 de ani este CINSTIT să fim CURAJOȘI și REALIȘTI cu ADEVĂRUL!

Revoluționari sau nu neapărat, cu certificat sau fără, fizic sau doar „aproape sufletește”, au mărșăluit, au depus coroane de flori și s-au rugat astăzi pentru odihna eroilor căzuți acum 30 de ani sub gloanțele propriei lor armate. Conform programului, câteva sute de oameni au refăcut deja intratul în legendă traseu Orologerie – str. Cocorilor – Strungul – Calea Victoriei – Biserica parohială Arad Șega II cu hramul „Înălțarea Domnului” –  Piaţa UTA – Troiţa Eroilor – Cimitirul Eternitatea – Crucea Eroilor – Piaţa Revoluţiei – Monumentul Eroilor – Piaţa Revoluţiei.

Iată ce s-a întâmplat la Arad acum 30 de ani, începând cu 18 decembrie – cu accent pe ziua fatidică de 21 decembrie:

Începând din 18 decembrie până în dimineața de 22 decembrie sunt trimiși, rând pe rând, de către Elena Ceaușescu trei mari demnitari politici la Arad – Cornel Pacoste, membru CPEx, Ilie Matei, proaspăt secretar C.C. cu propaganda și Radu Constantin secretar C.C. pe probleme MI, de securitate și miliție – la care se adaugă, în 20 decembrie, generalul lt. Ilie Ceaușescu, adjunct al M.Ap.N. și șeful Consiliului Politic al Armatei, fratele lui Nicolae Ceaușescu, mr. Eugen Bădălan, șeful Statului Major al Diviziei din Oradea. Ei s-au deplasat la sediul comitetului județean de partid, fiind primiți de prima secretara PCR Elena Pugna. S-a trecut la executarea „Planului Unic de Cooperare pentru restabilirea Ordinii Publice grav tulburate în municipiul și județul Arad”. S-a format un comandament unic județean, cu următorii membri: prima secretară Elena Pugna, secretarul cu probleme organizatorice Nicolae Angheloiu, comandantul Garnizoanei Militare din Arad, mr. Dumitru Marcu, șeful Inspectoratului județean M.I, col. Grigore Sălceanu, șeful Miliției județene Arad, col. Mihail Cioflică, și șeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice, col. Liviu Stranski – a intrat și secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei și celălalt secretar al C.C. al P.C.R., Radu Constantin.

În noaptea de 20 decembrie au fost scrise pe mai multe clădiri din centrul orașului lozinci îndreptate contra regimului comunist. În aceeași zi, au fost răspândite manifeste de solidaritate cu protestele din Timișoara, pe strada Eminescu. Înscrisurile anticeaușiste pe pereți și garduri erau îndepărtate imediat de forțele de ordine, huiduite de trecători. În după-amiaza zilei de 20 decembrie, populația orașului s-a adunat în grupuri în piețe și pe străzi și a manifestat tăcut.

În dimineața zilei de 21 decembrie, începând cu orele 7:40, muncitorii din Întreprinderea de Orologerie Industrială, în urma unei întreruperi de curent au încetat lucrul și au ieșit în mod organizat în stradă ca să manifesteze împotriva regimului Ceaușescu. Liderul lor a fost muncitorul Dănilă Onofrei. Lor li s-au alăturat muncitorii din celelalte întreprinderi arădene mari (Întreprinderea textilă UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului) și au început marșul de protest spre centrul orașului în jurul orei 8:00. Aproape de centru, coloana de muncitori a fost somată de un baraj al armatei cu focuri de armă îndreptate spre cer. Protestatarii nu s-au speriat, ci au înaintat până în fața soldaților, unde au început să manifeste pașnic împotriva regimului. Primăria Aradului a fost înconjurată de taburi și armată. Piața din fața primăriei a fost invadată de demonstranți care protestau pașnic, scandând lozinci „Jos Ceaușescu!”, „Armata e cu noi!”, „Fără violență!”.

După lăsarea întunericului, demonstranții s-au împrăștiat, din cei peste 80.000 rămânând în centru numai în jur de 100 de revoluționari, contra a aproximativ 1000 de militari. În timpul nopții armata a împins revoluționarii rămași către clădirea CEC-ului, eliberând piața. Zorii zilei avea să găsească o mână de revoluționari rămași în fața mitralierelor. Unii membri ai comandamentului unic, în primul rând Ilie Matei, Eugen Bădălan, Heredeanu și Dumitru Marcu a vrut să-i lichideze pe demonstranții rămași peste noapte în fața Primăriei, însă s-au lovit de opoziția sau pasivitatea primei secretare Elena Pugna și a unor comandanți militari, ca de exemplu mr. Neculae Diaconescu.