Capitala județului – și mai ales centrul orașului Arad – a devenit un loc preferat de boschetarii din toate zările țării. Rețelele întregi de cerșetori, hoți de buzunare și pești vin regulat cu trenul și descind organizat, parcă după un program precis de „invazie de teritoriu”, în „locuri cheie” ale orașului. Sutele de „aurolaci cu punga-n gură” se ciocnesc de tine pe străzi, niciun gang nu e de traversat singur și nepregătit, iar pe bănci și – mai nou – în mijlocul trotuarului zac boschetari sub zdrențele cărora nimeni n-are habar ce fel de om se ascunde.
Motivul este evident și binecunoscut de orice arădean care iese din casă și-i sare în ochi oricărui turist nevoit sau păcălit să vină aici: într-un oraș ale cărui clădiri centrale părăsite se ruinează, spațiile publice sunt prost păzite, iar cele mai multe dintre străzi sunt nevizitate de poliție decât o dată la… nu știu cât – fenomenul migrației celor fără adăpost se dezvoltă. Precum șobolanii, viermii și insectele trag la ruine – e o dialectică pur darwiniană -, deloc o ofensă. S-a întâmplat și se întâmplă la case mult mai mari decât Aradul.
Mai ales că Aradul are, încă, o „clasă de fraieri” care muncesc, câștigă bani, au copii și sunt mai miloși. Sunt mai neagresivi de felul lor („se bat mai mult între ei”) și se cunoaște bine asta în „lumea celor fără casă” – mult mai numeroasă decât ți-o imaginezi dacă nu faci parte din ea… dacă faci, știind că „suntem cu miile, frate… mai mulți ca voi!” – vorba lui Elvis.
Ați văzut, cu siguranță, pe facebook, pe site-uri și live mai multe scene decât am decupat noi aici.
„E periculos de la o anumită oră să mai te prindă seara pe stradă. Înjură, scuipă… mai suntem pe stradă și cu copii… ce învață copiii din ce văd?!”
– ne întreabă retoric o mamă care e obligată de împrejurări (ca noi toți) să circule pe străzile Aradului. „De câte ori ies, e plin de ei: ba dorm, ba sunt cu punga la gură
Asta așa… „la modul general”… pentru că, la modul particular, lucrurile stau și mai horror: „Unul din ăsta m-a împins în fața tramvaiului. Am avut un gram de noroc că eram grăbită, când, de după stație la Primărie, iese un boschetar și mă împinge. Nu m-a prins în plin… mai mult m-a frecat de pe umăr spre spate, iar din fața mea venea tramvaiul. Dacă mergeam normal, azi eram una din persoanele cu handicap, sigur. Și asta doar pentru ca el să meargă pe spațiul verde și să doarmă!”
Ne-a întrebat „ce fac Poliția, Primăria, Jandarmeria și celelalte instituții de protecție socială?”
Ce să facă? Poliția „mare” mai face câte-o razie și, mai nou, reține boschetari „pe bandă”: hoți din buzunare, din magazine, din apartamente, din garaje, din pivnițe și de pe balcoane, violatori de drumul mare, tâlhari de poșete, cercei, telefoane… orice! Tot „pe bandă”, judecătorii îi eliberează – asta dacă cumva procurorii cer mandat… iar ei se întorc în stradă și mai răi.
Iar Poliția „mică”… face mișto de inteligență în general și chinuie legislația prin acest gen de comunicate:
[COMUNICAT DE PRESĂ]
„Oamenii străzii identificaţi la secţia din Micălaca
Polițiștii locali din cadrul Serviciului Ordine Publică si Circulație au intensificat ieri, 24.07.2019, pe raza municipiului Arad, acțiunile de contracarare a fenomenului cerșetoriei și consumului de substanțe psihotrope. În acest sens, persoanele depistate au fost conduse la sediul poliției locale, unde au fost identificate de către polițiștii locali, au fost intervievate, le-au fost aduse la cunoștință faptele săvârșite și au fost informate privind pericolul pe care îl reprezintă asupra sănătății consumul unor produse casnice obișnuite care conțin solvenți volatili sau aerosoli, aurolac, șoricioaică și alte asemenea produse și interzicerea vânzării acestor produse minorilor. La sediul DGPLA au fost aplicate 9 procese-verbale pentru cerșetorie și 1 proces-verbal pentru lăsarea nesupravegheată a minorului, părinților acestuia, în cuantum total de 1000 lei, fiind încălcate prevederile Legii nr. 61 din 1991.”
Biroul de presă al Primăriei Municipiului Arad (25 iulie, 2019)
…cu poza asta blurată cu tot… ca să fie și mai evident mișto-ul pe care-l fac de noi:
Ni-l și imaginăm pe șeful de serviciu Barna… sau pe directorul Toma însuși, cum intervievează un boschetar de ăsta… cum îl cheamă într-un birou și îi aduce la cunoștință faptele săvârșite, cu ce putere de convingere îi explică boschetului dependent de toate otrăvurile cunoscute și necunoscute, informându-l despre pericolul pe care îl reprezintă asupra sănătății consumul unor produse casnice obișnuite care conțin solvenți volatili sau aerosoli, aurolac, șoricioaică și alte asemenea produse și cu ce lacrimi în ochi îl roagă frumos să spună un NU hotărât vânzării acestor produse minorilor!
De asemenea, de toată… voma ni se pare informația potrivit căreia unui număr de 9 (din vreo 900) li s-a aplicat o amendă „în cuantum total de 1000 lei, fiind încălcate prevederile Legii nr. 61 din 1991” și nimeni nu e atât de prost încât să creadă că oamenii ăia o să plătească, vreodată, amenda, vor conștientiza „pericolul pe care-l reprezintă blablabla” și nu vor mai da aurolac și șoricioaică minorilor, vor dispărea de pe străzi și se vor angaja la Leoni.
A… și mai face administrația publică ceva: inventează, odată la câțiva ani, câte un Bibarț (sau dacă-l are, îl activează)…
Pune presa câte o poză cu o familie de boschetari care și-a amenajat o sufragerie în fața teraselor de la UTA și sună, ca un șef de administrație municipală ce (chiar!) e la Poliția Locală, îi ridică pe nenorociți și vine personal, cu mașina lui de serviciu, să-și facă poză cu locul curățat.
Nu face decât să-l mute pe necăjit de la UTA la Gară, la Boul Roșu, pe Cicio-Pop, Mețianu, la Fortuna, în Piața Soarelui din Micălaca… practic îi mută între ei – asta ajutând la înmulțire!
Și-și face lui însuși publicitate electorală gratis, cu „cei 12 boschetari prinși” și cu ușa încuiată de la fosta librărie „Ioan Slavici”…
Articole asociate:
