Minciuna are picioare scurte (1) | Despre roata panoramică

N-am mai scris de foarte mult timp de Prepeleac, pardon, primarul nostru. Și asta din simplul motiv că nu a făcut nimic notabil, să merite spațiu editorial. Totuși, având în vedere că cel puțin în două împrejurări, în legătură cu două subiecte abordate de noi a găsit de cuviință să se eschiveze, să devină iritat / agresiv și chiar să mintă public, ne-am gândit să-i taxăm acest minus de caracter.

Chiar dacă nu prima în cronologia împrejurărilor, în prima parte a seriei „Minciuna are picioare scurte” ne vom referi la prezența roții panoramice la Târgurile publice organizate de primărie.

În premieră, roata panoramică a fost instalată la Târgul organizat cu prilejul Sărbătorilor de Iarnă. La acel moment, funcționarea roții a fost oprită pe motiv de lipsă Autorizație ISCIR și că reprezintă un pericol. Reacția de la acel moment a primarului a fost una penibil-agresivă, de victimă a „gurilor rele”. Mai mult, s-a dat peste cap să ne convingă de faptul că  „a fost o situație de natură birocratică”, iar operatorul deținea autorizațiile necesare pentru funcționare. ( mai multe detalii despre acea situație pot fi citite în articolul [ACTUALIZARE] Roata a fost repusă în funcțiune. Bibarț vrea să-l credem pe cuvânt că „a fost o situație de natură birocratică”).

Rezolvarea de la Crăciun n-a mai fost valabilă și la Paști

Deși majoritatea a rămas cu ideea că primarul a salvat roata atunci, că legea a fost respectată, că funcționarea ei nu a pus în pericol pe nimeni, a venit episodul Târgul de Paști. Târg la care, conform unui comunicat de presă al primăriei, trebuia să fie montată o roată panoramică, similară celei care a fost la Târgul de Crăciun, dar de această dată în Piața Catedralei. Și de această dată, roata trebuia să fie oferită de o firmă (aceeași firmă) fără costuri pentru Primărie, banii pe bilete intrând direct în conturile firmei. Numai că, roata n-a mai ajuns la Târgul de Paști.

Nu credem c-au mâncat-o iepurii pe drum, ci pur și simplu „problema birocratică” nu a fost rezolvată, operatorul nereușind să intre în legalitate cu documentele astfel încât să poată funcționa în siguranță.

În concluzie,

pentru unii, pot părea minciuni nevinovate sau gesturi neînsemnate. Pentru noi sunt dovada unui caracter slab, neasumat și putem doar să constatăm că (1) primarul a mințit spunând că totul este în regulă și că „problema e doar birocratică” ; (2) pe răspunderea sa a fost repornită roata la Crăciun, din dorința sa de a da bine în fața arădenilor (și din fericire nu s-a produs vreo tragedie); (3) dacă totul era în regulă, problema birocratică a avut suficient timp să fie rezolvată de la Crăciun până la Paști astfel încât roata să poată fi instalată în Piața Catedralei.