„Când scriu poezie, simt că-ntineresc”, glăsuia, în vers, Blaga…

• • • Text dedicat romancierului Gheorghe Schwartz, de ziua lui

Am încărunțit pentru că nu știu scrie poezie

Înțeleg de ce foarte mulți râvnesc să se joace frumos cu vorbele nemângâiate. Vor să rămână tineri, frumoși, cu sufletul liniștit și inima netulburată. Cuvintele dedate cu aromă de poezie sunt mai întâi scăldate în suflet, și ajung în mintea creatorului de vers curate, lămurite (adică poleite cu aur de suflet) și apoi împrăștiate ca bucătură pentru cei mulți cititori. Unii știu, alții nu știu să întinerească frumos.

Distopii lirice

Căutam niște versuri „naturale” și nu le-am găsit în „poezia (neo)(meta)modernistă” a actualei generații. Din contră, în șiragul nesfârșit de inși/e care se îndeletnicesc cu scrierea, zic ei, de poezii, regăsesc distopii (anomalii) ale limbajului încropite în formule, zise, poetice. Iar strădania mea de a le înțelege mesajul se izbește de incapacitatea de a pricepe logica, simbolistica ori gramatica ziselor versificări. 

Să invit la lectura împreună a ceva (ce vrea să fie poezie!) despre niște „proiecții holografice”: „Trăiești irezistibil/ absorbit în fluxul cuantic/ al găurilor de vierme -/ cordoane ombilicale/ ale lumilor paralele.”/ 

Eu nu am alternativa decât a scuzelor că nu înțeleg mintea sau sufletul care au scornit asemenea text. El este rânduit în conturul a ceea ce hiperpostmodernii numesc poezie. Se autonumește scriitor – poet. Continuăm ? „Nepriceperea universului/ naște vulcanul în noi/ și iluzia insignifiantului// Pieptănându-ne egoul/ ne punem de-a douălea cu noi/ și cosmo-divinitatea.” Stop! Stop, scârțâie! Același pseudopoet!

Țărăncuță țesătoare

De ce s-a fisurat atât de mai mult relația dintre „creatorii de poezie” și „cititorii de poezie”? Zic primii: „analfabeți funcționali”. Oare? Până și o creatoare populară, o țărăncuță țesătoare, „întinerește” vindecându-se de trecerea timpului, prin versuri care cutremură (sau tulbură frumos) și farmecă starea cititorului: 

„Cât de dragi îmi sunteți flori / Și voi plaiuri și coline/ Mi-ați schimbat de-atâtea ori/ Jalea mea-n zile senine.”//. Comparați cu textul de mai sus – ăla cu „pieptănarea egoului” – și judecați! Nici nu e nevoie de cultură poetică pentru o dreaptă evaluare. Cu cât poezia e mai complicată și mai neinteligibilă, cu atât unii acced pe scara literaturii subiective! Cântăreața populară, care rostește și creează în timp ce coase iia, poetizează: „Astăzi voi steluțe albe/ Presărate tot din ac/ Să-mi cântați florile dalbe/ Cu cămașa când mă-mbrac.”//

Frumuseți simple

Dacă Eminescu ne-a dat versul-poezie „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, dacă Lucian Blaga scrie „setos îți beau mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amândouă cum cuprinzi în suflet o minune”, dacă Nichita se mira de frumusețea ei „ce minune că ești ce-ntâmplare că sunt”, dacă Avramescu rostea atât de simplu „Bună seara, iubito!”, iar Carolina admonesta cu dragoste „Tată, nu mai bate caii…”, atunci, mă întreb, ce modele orgolioase bântuie printre oameni ca să dea limbii noastre poetice asemenea derapaje !!! 

Au înnebunit salcâmii…

Mai credeți, voi, cititorilor, vorbele lui Alecsandri, cum că „românul s-a născut poet”? Dacă DA, atunci să redefinim împreună noțiunea de „poezie” și vom orândui împreună, după evaluare, ierarhiile și diferențierile dintre poet și versificator, scriitor și scributor, literatură și pseudotexte etc. Autoevaluarea ar redefini orgoliile. Invazia de (pseudo)poeți și (inocenți) scriitori uzurpă ideile de literatură și estetică. Multe flori sunt, dar puține rod în lume au să poarte, eminescianiza Poetul nostru cel dintâi. Offf! Să încheiem lectura vesel și, evident, poetic, într-o zi de toamnă primăvăratică, prin strofa întâi din lirica Salcâmii de Archip CIBOTARIU: „Au înnebunit salcâmii/ De atâta primăvară/ Umblă despuiați prin ceruri/ Cu tot sufletu-n afară”.// 

Măcar frumusețea cuvintelor să umple gândurile lumii cu plăceri rare și gratuite. Când citesc poezie, simt că întineresc, ca și cum aș bea apă din izvorul fermecat al luminii ivită în zorii fiecărei dimineți „cu ferestre deschise. 

Citește și:

• mai multe articole ale autorului: AICI OPINII și AICI RECENZII