[CRITIC GUEST] Marius Pădurean: „TATĂ FIU”

marius padurean
Distribuie:

Marius Pădurean s-a născut în 1983, în Alba Iulia. Între 1998 și 2002 urmează Liceul de Arte Plastice din Alba Iulia. În 2002, este admis la Facultatea de Arte Plastice din Timișoara, dar după un an renunță, începând studiile la Facultatea de Filologie a Universității de Vest din Timișoara, secția Biblioteconomie-Engleză (2004-2008). În 2010, începe studiile masterale în Danemarca, unde trăiește și în prezent.

2023 – Finalist la Seán Ó Faoláin International Short Story Competition pentru nuvela scurtă PAPIO (varinta în engleză) și publicat în SOUTHWORD Journal, nr.46 (https://munsterlit.ie/bookshop/southword-46/)

2024 – Câștigător Premiul 1 la Concursul Internațional de Proză Scurtă Rețeaua Literară cu nuvela scurtă PAPIO (varianta în română) (https://cepec-romania.org/concursul-reteaua-literara/)

2024 – Publicarea romanului de debut – PAPIO – în noiembrie, la editura TracusArte, și lansat la Târgul de Carte Gaudeamus, în decembrie 2024.

2025 

  • Revista FAMILIA publică povestirea LACRIMA LU OVIDIU
  • Revista EPITHET publică eseul NORDU, care urmează să apară în volumul colectiv POVEȘTI CĂLĂTOARE, publicat de Editura Eikon, care va fi lansat la Gaudeamus, în Decembrie 2025. 
  • Revista CLIVAJ publică povestirea FUGA și un fragment din romanul în lucru (PE DRUMURI), sub titlul DIN LUMEA LU ADI CHIORU
  • PAPIO primește premiul ROMANUL DE DEBUT PE 2024, acordat de Filiala București-Proză a Uniunii Sciitorilor din România

VORBEȘTE TATA

Liniște, vă rog,

Vorbește tata.

Lăsați-l să-și găsească cuvintele.

Nu a mai vorbit de o vreme.

Cuvintele și le fabrică singur, ca un aluat,

Frământă,

Întinde,

Și le-nghite, să dospească la cald, în întuneric.

Când sunt gata, 

Le pronunță în ordine, 

Ca și cum ai rândui niște plăcinte cu varză

Pe o tavă, 

Înainte de a le pune în cuptor. 

 

Ultima oară când a vorbit

A fost în urmă cu zece ani. 

Vocabularul lui, atunci,

Era diferit de acum. 

Folosea o altă rețetă. 

Cuvintele aveau crustă,

Erau tari, 

Și prea sărate, de cele mai multe ori.

Acum,

A schimbat ceva, 

Nu știu dacă a adăugat sau eliminat

Vreun ingredient, 

dar

Cuvintele sunt moi,

Rotunde cumva,

Și s-a mai schimbat ceva, 

Sunt aproape mereu calde, 

Proaspete, iar

Gustul

E aproape dulce. 


ACTIVITATE ÎN FAMILIE

Duminică, 

după ploaie, 

am urcat toți patru în poligon,

să căutăm ciuperci.

Se trăgea. 

Ai zis că e în regulă, 

că aia trag cu gloanțe oarbe și că,

până la urmă,

asta e doar o încercare 

de activitate în familie. 


DE VÂRSTA MEA

Încerc să mi te imaginez

De vârsta mea,

Copil,

Cum vorbeai

Ce întrebări aveai

Ce sunet

Avea râsul tău

Cât de sărate erau lacrimile tale

Încerc să-mi imaginez

Ce fețe făceai când visai urât

Sau dacă salivai în somn, pe perină,

Lucrurile de care-ți era frică

Lumile ce le construiai 

Când te jucai,

Mă întreb dacă am fi fost prieteni,

Noi doi, 

la aceeași vârstă.

Încerc să-mi imaginez cu arătau prietenii tăi

Imaginari

Sau ce făceai

Când te copleșea rușinea.

Încerc să-mi imaginez

Ultimul tău gând

Înainte să-nchizi ochii,

Când viața, 

nu doar copilăria,

s-ancheiat. 

Încerc să-mi imaginez tot ce nu mi-ai spus despre tine. 


PASĂREA NEAGRĂ

În fiecare dimineață,

De o vreme,

Aceeași pasăre neagră

Se așează pe aceași creangă

Joasă,

Și privește-nspre casă, cu insistență.

Parcă știe ceva ce eu nu știu.

Parcă e cineva pe care-l știu.

Pentru ea, ferestrele-s negre pe dinafară, la ora aia a dimineții,

Ca ochii ei, 

Croite din aceeași sticlă,

Purtând aceeași lumină neagră.

 

E ca un cântec,

Sau îmi amintește de unul,

(Sau poate doar inventez)

Un cântec ce prevestește ceva,

Sau amintește de altceva.

Am încercat să ies la ea

Dar zboară negreșit, de fiecare dată. 

Pare să mă cunoască.

Poate suntem din aceeași poveste

Și știm ceva ce alții nu.


PREA TÂRZIU

Sufletul tău

e dintr-un film 

de Pintilie.

 

Nu știu care.

Alege tu.

Poate Prea Târziu?

 

Ăla cu Mitică 

prea e pe toate gardurile. 


N-AM VRUT

Există un număr de oameni

Ce se-nvârt prin lume

De ici colo

Nici măcar nu cred că se știu

Între ei

Care

Atunci când te omoară

Singura lor scuză e:

n-am vrut.


JUDECĂ TU!

Îmi plac oamenii

Care, din când în când,

Pun totul pe o masă,

În fața casei, 

Pe stradă,

Și scriu pe un A4:

JUDECĂ TU!





 

Categorie: Cultură, [CRITIC GUEST]
Etichete: CRITIC GUEST, Marius Pădurean, poezie
Distribuie:
Articolul anterior
Europarlamentarul Cristian Terheș, la Washington DC | Discuții cu oficialități din Departamentul de Stat al SUA despre rolul esențial al României și Georgiei în dezvoltarea și consolidarea „Middle Corridor”
Articolul următor
PODCAST CU SALA | MARIUS TĂTAR – boxer, campion mondial și campion european

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie