Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Crimele Germaniei naziste (3)
Ordinul Comandoului: Cei care trag asupra trupelor germane vor fi anihilați
Serviciile Secrete brtanice au fostdintre cele mai eficiente organizații de acest fel din timpul războiului. Operațiunile desfășurate de ele în teritoriile ocupate din Europa au produs pegube consideabile germanilor dar au și cules informații esențiale pentru desfășurarea luptelor armatei regulate. Din acest motiv pentru a le contracara germanii au luat măsuri dure, fără milă și compromisuri. Pentru a combate activitățile comandaurilor debarcate sau parașutate pe continent a fost emis „Ordinul Comandoului”. Acesta își are are originea în acțiunile comandourilor engleze debarcate în Franța ocupată, care aveau sarcina de a efectua acțiuni de abotaj și strângere de informații.
Astfel, în septembrie 1942 a avut loc operațiunea „Aquatint”, pe coasta Normandiei, soldată cu rezultate dezastruoase, toți soldații care au aterizat fiind uciși ori capturați, cu excepția unui singur ofițer. Mormintele celor uciși, maior Gust March-Phillipps și ai altor doi uciși la o zi după, se află în curtea bisericii din satul St. Laurent. Este posibil ca ei să fi fost uciși la ordinul lui von Rundstedt. Un alt raid a urmat în 3/4 octombrie, în timpul căruia trupele de comando legaseră câțiva soldați germani pe care îi capturaseră pentru a le fi mai ușor să îi transporte pe vase în Anglia, numai că unii au fost abandonați iar nemții au aflat ce se întâmplase. Propaganda germană a prezentat toate acestea ca o dovadă a atrocităților engleze ordonând drept represalii punerea în lanțuri a aproape 1400 de prizonieri britanici de război. În urma acestor întâmplări Hitler a emis ordinul din 18 octombrie 1942:
„De acum înainte, toți cei care vor lupta împotriva trupelor germane în așa numitele raiduri de comando din Europa și Africa vor fi anihilați până la ultimul om. Acest lucru se va întămpla indiferent dacă este vorba de soldați în uniformă ori sabotori, cu sau fără arme, indiferent dacă aceștia luptă sau încearcă să fugă, indiferent dacă au fost lansați în luptă de pe vase sau avioane sau dacă s-au parașutat. Chiar dacă acești indivizi își vor face cunoscută intenția de a se preda și a deveni prizonieri, nici unul nu va fi iertat sub nici o formă” (Charles Messenger, Ultimul prusac, E. Mii de cărți, p vol II p. 9)
În paragraful III al Ordinului se ordonă ca „de acum toți dușmanii pe care îi întâlnesc trupele germane cu ocazia așa numitor operațiuni de comandă (… ) chiar și când este vorba de soldați în uniformă sau de echipe de distrugere, cu sau fără arme, ordon ca toți aceștia să fie exterminați până la ultimul om, fie în luptă la sol, fie în aer… ” (Lord Russell of Liverpool, „Blestemul zvasticii”, p. 31).
Primele victime
Primele victime ale acestui ordin au fost membrii capturați ai trupei de comando 2 care au participat la o acțiune nereușită împotriva centralei electrice de la Glomfjord, din nordul Norvegiei. Șase membrii ai trupei condusă de maiorul Hassler capturați în amonte de Gironde au fost împușcați.
Un alt comando a fost lansat în primăvara anului 1943 asupra vaselor din porturile norvegiene și din apele de coastă. Cunoscută sub numele de „Operațiunea „Șah Mat”, forța era alcătuită dintr-un ofițer și șase soldați, toți în uniforme. Întregul grup a fost capturat la trei sau patru săptămâni după ce a părăsit țărmul britanic și a fost dus la o închisoare din Grini. Nu se știe nici până azi unde au petrecut acești oameni următorii doi ani, dar în 1945, cinci dintre ei au fost împușcați în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen și un altul a fost ucis la Belse. Soarta celui de al 7-lea este necunoscută deoarece nu s-a mai auzit nimic de el. (Lord Rrussell of Liverpool, op. cit. p. 32)
Omorâți la ordinul lui Hitler
Un alt exemplu, din anul următor. Un grup de 32 de luptători, care aparțineau Regimenului 1 aviație servicii speciale britanic, SAS, cu toți componenții în uniforme, a fost capturat de elemente germane conduse de generalul Kurt Gallenkamp, în Departamentul Vienne-Franța, și a fost dus la închisoarea Poitiers. Acolo prizonierii au fost interogați de membri ai SIPO. Două zile mai târziu, pe când se crăpa de ziuă, au fost duși la Poitiers cu un camion în locul unde avea să aibă loc execuția. Ajunși acolo, comandantul detașamentului german, căpitanul Schonig, i-a spus ofițerului englez că el și toți oamenii lui aveau să fie împușcați la ordinul lui Hitler. Ceilalți trei au fost se pare injectați cu injecții letale. Schonig a mai spus în acel moment că îi este rușine că poartă uniforma de ofițer german. Totuși el a rămas la locul execuției și a adunat plăcuțele de identificare. (Charles Messenger, Ultimul prusac, E. Mii de cărți, p vol II p. 9)
După război generalul Gllenkamp a fost condamnat la moarte, un alt acuzat a fost condamnat la închisoare pe viață iar altul pe termen mai scurt.
Împușcați și aruncați în râu
Războiul se desfășura cu furie și în aer, orașele germane fiind supuse unor bombardamente cumplite, soldate cu mulți morți și importante distrugeri materiale. Pentru ca să descurajeze astfel de operațiuni, comandantul suprem al Luftwaffe a propus ca lagărele pentru prizonierii de război din rândul forțelor aeriene să fie înființate în zonele rezidențiale ale marilor orașe. (Lord Russell off Liverpoul op. cit. p.36)
Poporul german era, deasemenea, incitat să-i pedepsească pe piloții forțelor aliate. Un german pe nume Gruner descria într-o declarație dată unui anchetator că odată trecând prin Rheinweiller a observat patru piloți britanici care fuseseră salvați de pe Rin de niște soldați germani. Soldații au refuzat să îi omoare pe prizonieri și atunci Gruner s-a apucat el să-i execute pentru a respecta ordinul dat de Wagner. I-a împușcat pe toți patru cu o pușcă mitralieră și i-a aruncat în râu. (Lord Russel off Liverpool, p 39.)
Răzbunarea civililor
Un caz și mai relevant de implicare a civililor. În februarie 1945, orașul Pforzheim a fost puternic bombardat de avioanele aliate. Trei săptămâni mai târziu, un avion cu echipaj britanic se întorcea dintr-un raid deasupra orașului Leipzig când a fost lovit de focul artileriei antiaeriene lângă Baden-Baden. Echipajul era alcătuit din 10 ofițeri și subofițeri și a reușit să aterizeze în siguranță. Șapte oameni au fost luați prizonieri și duși la închisoarea civilă din Buhl, unde au fost închiși. În dimineața următoare, ei au fost purtați pe străzile din Pforzheim, unde au fost maltratați de către locuitori, fiind apoi duși la Huchenfeld. Acolo, ei au fost cazați într-o încăpere unde se aflau cazanele din subsolul noii școli din localitate și s-au făcut pregătiri să rămână acolo în timpul nopții. Dar, înainte de a apuca să se instaleze, o mulțime de germani a spart ușa și s-a înghesuit în subsolul clădirii. Împreună cu ei se afla și primarul care fusese întrerupt în timp ce oficia o căsătorie. Gărzile i-au lăsat pe prizonieri la mila mulțimii înfuriate, care, la început, i-a îmbrâncit, mai apoi i-a târât în stradă și de acolo la cimitir. În drum spre cimitir, trei dintre ofițeri au reușit să evadeze. Dar unul a fost recapturat. Cel recapturat a fost predat mulțimii care l-a bătut cu bestialitate și, încele din urmă, a fost împușcat de un tânăr de 16 ani, membru al Hitlerjugend. (Lord Russell,op. cit. p. 40 )
În urma bombardamentelor asupra orașelor și fabricilor din interiorul țării, germanii au masacrat și torturat 350 echipaje ale avioanelor doborâte pe teritoriul țării, în semn de răzbunare.
Se interzice salvarea marinarilor
Și pe mare au existat asemenea acte care contraveneau convențiilor internaționale privind salvarea și protejarea celor care, din diferite motive, ajungeau în mâinile inamicului. La 17 septembrie 1941, Cartierul General al amiralului Donitz difuzează telegrafic comandanților U-Boot-urilor (submarine) un ordin:
„Se interzice orice încercare de salvare a membrilor echipajelor unor nave scufundate, deci și pescuirea din valuri a înotătorilor și îmbarcarea lor în bărci de salvare, redresarea unor bărci răsturnate sau furnizarea de alimente ori apă naufragiaților”.
În jurnalul de bord al submarinului german U37 se consemnează:
„Pupa navei începe să se scufunde. Concomitent prora se înalță. Bărcile de salvare au fost lansate la apă. Se află la oarecare distanță de noi. Prora este acum aproape de verticală. De undeva de pe navă răsar doi oameni la pupa. Pupa dispare sub apă. O barcă de salvare se răstoarnă. Apoi o explozie puternică zguduie sala cazanelor. Două trupuri sunt aruncate în aer. Un vuiet puternic și nava se rupe în bucăți. Și totul s-a sfârșit. De jur împrejur numai epave. Membrii echipajului s-au agățat care mai de care de scânduri, de bărci răsturnate. Un tânăr marinar strigă din valuri: help, help please. Ceilalți sunt însă resemnați. Par doar deprimați și foarte obosiți, cu o expresie de ură întipărită pe chip. Vor muri înecați”.
Comandantul submarinului U 852, kapitanleutnantul Heinz Eck, îi măcelărește, la 13 martie 1944, cu focuri de armă pe toți supraviețuitorii navei Peleus, scufundată de el. (Joe J. Heydecker, Johannes Leb, Procesul de la Nurnberg, p 407)
Pierderi de vieți aveau să se înregistreze și în rândul prizonierilor italieni din cauza propriilor aliați germani. Astfel, printre vasele mari pierdute de englezi în Atlanticul de Sud s-a numărat și Laconia, de 20 mii tone, care a fost scufundat de un U Boot pierind astfel 2000 prizonieri italieni. (Winston Churchill, Al Doilea Război Mondial, vol II, p 78)
Debarcările anglo-americanilor în Italia, iulie 1943 și mai ales invazia declanșată asupra Franței, în 6 iunie 1944, pe plajele din Normandia vor crea noi fronturi de luptă și vor aduce contingente numeroase de prizonieri în mâinile germanilor. Despre tratamentul aplicat acestora în momentul capturării și mai apoi în lagărele de prizonieri de război, în reportajul următor.
FOTO: British Commandos marching past a collapsedGoatleyboat of the type used in Operation Aquatint / sursa Wikipedia
Citește și:
- Seria Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Crimele Germaniei naziste
- Seria Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Cruzimea japoneză
- Seria Al Doilea Război Mondial | Drama prizonierilor de război români | Prizonieri pe frontul de Vest
- Seria Al Doilea Război Mondial | Drama prizonierilor de război români | Suferința din lagărul de la Oranki
- Seria Al Doilea Război Mondial | Drama prizonierilor de război români | Viața și moartea în lagărele sovietice
- Seria Al Doilea Război Mondial | Drama prizonierilor de război români | Capturarea și drumul spre lagăr
- seria 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial
- seria Arădenii în Al Doilea Război Mondial







![Actualizare [18+] dilema dilemei: interlopul și-a făcut poze cu falcă sau falcă cu interlopul?! Galerie de înjurături și amenințări care vă pot afecta emoțional 9 falcă - naposim](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2016/05/falcaedy-300x225.webp)








