S-o gătat Superliga, și-n loc ca noi, utiștii, să ne bucurăm că echipa a egalat marea performanță a lui „Strâmbu”, ne-am pus pe întors orașul, să… să ce? Hai să stăm „strâmb” și să judecăm drept.
Și-ncep de la Slobozia. Luni seara, 22,30, cald. Și iese Mihalcea la vorbit și aruncă fraza „câteodată ofer după cât sunt plătit”. No aci mi s-o umflat vena și hai să-ți zic, bro! Am vorbit a doua zi și cu de-ai tăi, din breaslă. Se știe cât de prieten ești cu Claudiu Niculescu, e „fratele” tău, da? Ai tăi, că tu nu ai prestat, au jucat la tine acasă. Știai toate ițele de care mai era legată Unirea. Care era căzută, retrogradată, picată, out! Că dacă era bun dosaru’ cu licența, sau era de așteptat că vine decizia bună de pe la foru’ cu judecata supremă în sport, nu stăteai în magazie. Erai în teren, tati, cu Codru, Sandu, Mugurel, Flore, Mihai și ceilalți underi 50-60. Și era meci cu titlu în ziar „gazdele și-au dorit mai mult victoria”. Și nimeni nu zicea nimic, cum n-o zis nici de oițe că au înfrânt la Sibiu.
Da altceva vreau să întreb. Asta e fraza ce era de aruncat la final de campionat? Că prestezi după cât ești plătit? Păi în locul lui boss, sunam și spuneam „Țărane, rămâi acolo în magazie!”. Ai dat-o mereu la conferințe, martor Călin, că UTA e ok cu salariile, nu-i stres, nu-s întârzieri mari. Și acum, la final, torni urină peste tort? Ai stat în magazie la Slobozia că n-ai vrut să te afișezi în fața vecinilor din tribună, ai făcut tu una ca-n Bărăgan, c-așa ți-o judecat neuronu’?. Boceala ta o prins la ăia cu microfonu’ și la postacii saiturilor de mitici, care te-or dat plecat la Faru’ cu Gorcea și Odada, ca să-și scoată și ei șaorma cu care sunt plătiți, deși toți pleacă ca retarzii pe fentă, unul după altul! La noi la Arad, nu ține. Dar utiștii te-or lăsat în pace, că baiul lor – pe bună dreptate – e cu ăi din birouri, nu cu vestiaru’.
Dau din casă și spun că mulți colegi de lucru ți-ar fi dat viteză chiar după meciul cu Csikszereda. Că te-au văzut nefericit, plângăcios, cu spirit de mironisiță. Și nu de asta e nevoie la Arad, nu ăsta e spiritul „Bătrânei Doamne!”. Și nu-i problemă, că am avut și am și eu faza lungă pe conducere. Da știu că nu le e ușor, deloc, da ăsta-i filmul pe care și l-au ales, să-și ducă crucea cu… cu ce pot, numa’ să n-ajungă cu ea la capăt, în cimitir. Că atunci e bai în Arad! Iese nasol! PS: așa simt ca utist, nu ameninț!
Trec și la „chapter three”, unde fac câteva precizări. Bro, am trăit și văzut multe în fotbal, da de când dă antrenoru’ targetul la echipă? De când antrenoru’ vine la conducere cu cererea neîndosariată, dar aruncată tot la spiciuri, că asta vreau, asta-i suma necesară, băgați mare, vă descurcați, treaba voastră. Și aici iar ai zgândărit acordul fin al suporterilor arădeni. Și nu numai. Fac o precizare, da, am fost din start de părere că UTA trebuia de atunci, să accepte colaborarea cu „nextgenu”! Da, Aradul visează mereu să fie în top, chiar dacă a fost acolo ultima dată amu vreo 53 de ani. Da nu știu dacă boss, sau cineva din birouri ți-o explicat, sau desenat pe tablă, cercul de lichidități al „Bătrânei Doamne”. Și îți explic și eu.
Cât timp ai rate la concordat, cât timp bugetul e închis în același cerc, din care rămâne mereu pe dinafară câte un milion minim, ca datorii, n-ai cum să visezi la mai sus. Cine nu vroia să fim în play-off? Da pentru a fi acolo, mai contează și altele. Trebuie iar cerere „mai sus”, la ăia cu joy-stick-ul, care dau liber, sau „nu-i loc!”. Că dacă intri cu forța, te rad anu’ următor. Și noi la Arad, respectăm cu sfințenie indicațiile prețioase, că-l avem pe Sany membru…membru în comitet băh, nu vă gândiți la prostii! Nu deranjăm nici foru’, nici liga, nici cca-ul lui grecu, ăia mah, infractorii cu varu’!
Vrei buget de șampion lig – trage tati mai întâi să depășeșești acest loc șepte, intră pe șase, pe cinci! Se putea și campionatul ăsta, da – ohoo! – am fost cam subțiri alea nouă etape până am bătut pe Metaloglobus. Și atunci ai derulat prima descătușare! Da nimeni nu-i perfect! Și e de înțeles și următorul lucru. Ești antrenor de valul doi, ok. Vrei să crești, că ai deja o vârstă, fă asta cu echipa, să fie bine, să nu fie rău, vorba „regelui”. Da nu uita un lucru, la Arad nu va fi poate niciodată un al baron, în sensul adevărat, care să bage bani în UTA. Orașul nu mai e unul industrial, doar manufacturier, și domeniul ăsta în derivă. Și atunci, notează și ține minte că direcția ți-o dă clubul, hățurile și targetul tot el. Du căruța cu caii pe care ți-ai permis să-i aduni în scuderia clubului, nu da pe oraș mesaju’ „săriți băh cu cheșu’, că io-s antrenor de top trei!” Doamne dă să fii, da „hold down”, că tu ai antrenat Călărași și Slobozia, până să vii la oraș, să lucreazi la un club cu ștaif în fotbalul românesc, dar și în sufletul arădenilor.
În concluzie,
lucrează tati după cât ești plătit, ok, da ține-o pentru tine, că noi vedem ce și cât poți. Dacă te crezi pilot de formula unu și vrei să ataci topul, te uiți și în mașina în care te-ai urcat. Te lupți să câștigi clasa ta, după centimetri cubi, după cai putere, după vistierie… Că dacă crezi că ești Lewis Hamilton, nu ai ce căuta în Dacia, hai, Audi în cazul UTA-ei și nu te poți lupta cu McLaren, Ferrari și Mercedes, second-hand și astea, la noi în Superligă. Și te caută cei ce au nevoie de un pilot încadrabil în cerințele la play-off. La noi, în rally-ul Superliga, mașinile de top sunt întreținute cu bani. De bogătani, pe persoană fizică, sau de municipalități care posedă și au ghișeu cu vizier mare pe unde ies bani.
Ceea ce nu-i cazul Aradului.













