FOTBAL DINCOLO DE GÂRLĂ | 4 |Am apelat la lămâie din optimi!
Am stat în stand-by, să scriu, să nu scriu un nou episod din seria asta. O fac, da așa, ca o postare, mai lungă oțâră, pe care aș fi pus-o în „online”. Nu am entuziasmul necesar pentru altceva. Nu am stare să-mi deschid „lada cu caterincă” la care-mi place să apelez când fac comentarii, chiar cronici. Dar, culmea, n-am chef nici „să-mi bag”, să dau cu „hate”, sau să urlu. Nu! Așa că…hai, mă uit peste gârlă, da așa cu scârbă și-mi zic offurile cu mondialu’ ăsta, scanând meciurile din „optimi”.
Și-ncep cu sfârșitul. N-am prea văzut Argentina, c-a jucat numai un meci, cu Austria, la orele serii. Nici pe cel din „16-imi” cu Capul Verde nu l-am văzut. Și ăsta o fost la ora unu, puteam să fac un efort, pentru că trupa din țărișoara aia din centrul Oceanului Atlantic, chiar a fost de văzut în competiția asta. În fine, shame on me! M-am pus eu să văd ce pot deținătorii trofeului, așa, complet neutru. Băh, mi-am zis, dacă a lu’ Messi îs mai pe subiect, go on băieți, dar și dacă ai lu’ Salah sunt capabili să smotocească „Ar-hen-ti-na”, ar fi una din cireșele acestui mondial.
Da știți ceva? În episodul trecut – cel cu numărul 3 – am încheiat al doilea aliniat cu frazele următoare, referindu-mă la organizatorii cupei și la tot ce ghidonează ei: „O să fac eu un comentariu, la concluziile finale, după ce ia Argentina titlul. Ah, nu știu nimic, da am mai văzut filmul amu-s patru ani. Ok, îs bolnav și eu de scenarită! Da ghibițez și eu, chiar așa, din fața tastelor!”. Deci: „Am I right, or am I right?”
Pe vremuri, aveam ceva feeling pentru naționala asta sudamericană. Ficior fiind, îmi plăceau că argentinienii erau pletoși, Kempes, Luque, Tarantini, mai apoi Batistuta, da și fotbaliști, tată! Da, am fost fan Maradona, mi-au plăcut cei cu ghidonatul mingii, dar și cei fără splină, Ardiles, Ramon Diaz, Caniggia, Valdano, Burruchaga, Balbo, Redondo…oooh, ce meseriași!
Și acum, cei echipați în „blanco-celeste” (mai) au scule, da, cu Messi în frunte… Nu fac o analiză pe subiectul „cel mai…”, da nu-nțeleg un lucru. Aseară (luni), în studioul ălora ce transmit mondialu’ la noi, Lupescu și Tamaș au spus că nu-s cu Argentina. Imediat, moderatoarea le-a aruncat: „Sunteți fani Ronaldo?”. Băh, frast am atunci când se tot pune pe tapet disputa „Messi-Ronaldo”. Vax albina, e o comparație de novici, unu-i unu, ălalalat îi altceva, cine v-a băgat în cap concursu’ ăsta? De ce dacă nu ești cu Messi, trebuie să fii fan Ronaldo? L-a comparat cineva pe Hagi cu Stoichkov? Pe Pelle sau Cruyff cu …pe ei cu nimeni! Pe Antognoni cu Breitner, pe Santillana cu Krankl, pe Scifo cu Michel? Pot scrie până mâine pe cine cu cine…Da n-are rost, eu am vrut numa să prindeți ideea mea, care le aveți cu fotbalu’.
Revin la penultimul meci, din optimi. Normal că atunci când n-ai pumnii strânși pentru una din echipe, treptat, să începi să ții cu aia mai slabă, sau nu, considerată cu a doua șansă. Pățiți și voi, nu? Bro, și s-o apucat sângele meu să-mi fiarbă când or dat gol egiptenii. Hai că-ncepe show-ul, mi-am zis. Și-nceput. Da nu al jucătorilor, ci al arbitrilor. Mi-am dat seama că „francezu’ frezat” știe cât îi ceasu’ și pe faraoni nu-i protejează zece RA, când ăl de sus o hotărât cine merge mai departe. Letexier o dat un penalty „de Superliga”, pe care „ăla micu” l-o ratat, c-o tras ca unu luat din stradă în sandale. Dar de aici, am început să mă gândesc dacă am o lămâie în frigider. Și chiar trebuia, că egiptenilor le-o fost anulat golul de „2-0”, pentru o tragere reciprocă, petrecută cu șapte pase înainte de finalizarea lui Zaki. O hoție pe față, făcută fără scrupule, de un arbitru pe care eu nu-l credeam capabil să se-mproște cu material urât mirositor. Și așa îl voi percepe pe veci, cât timp va fi în fenomen.
Și – sincer – aici mondialu’ ăsta s-a încheiat pentru mine. Mi-am schimbat locul din „fotoliul de ghibiț”, lejer, pe colțar, am băut și eu apă în pauza commercială, așteptând execuția. Că francezu’ era vizibil hotărât să-l mulțumească pe „master”. N-am mai zis nimic, nici când Zaki a dat golul ăla de „2-0”, care n-a mai avut cum să fie anulat. Că Haisem Hassan s-o distrat cu apărarea argentiniană! În plus, știam că n-ai cum să nu iei și tu, când te aperi cu tot ce ai, chiar în careul mic. Și cu „doppingul” lui „l’arbitre”, fără „monsieur”, de fapt al celor trei, că n-au dat băieții un galben, băh, argentinienilor, deși or dat „ca Paraguay”, la operație! Că și astea „galbene” contează și echipa trebuie să fie toată în meciurile rămase!
Hai s-o zic amu pe aia bună… Înainte să se facă 2-1, mă gândeam că mai am o șampanie la rece, păstrată dacă-l schimbă pe Mucea. Da am uitat-o repede. Egiptenii au căzut după golul lui Romero și n-au mai judecat după cel a lui Messi. Vorbind de el, ce imperial să fii, că la jocul sudamericanilor, cu toți pe „16”, e cool să stai pe „semicerc”, să faci doi pași stânga-doi pași dreapta și să centrezi. Sau să dai și tu un vole, când „semicercul” s-o strâns în careul mic. Și la mondialu’ din Qatar o ieșit „cel mai…”, că el era produsul cel mai vandabil, el a fost alesul. Deși amu-s patru ani, Julian Alvarez, sau Enzo Fernandez au fost mult peste „piticul”, care-o marcat atunci mai bine de juma de goluri din penalty. Case close!
Ca să închei și pe plus, ok, mondialele astfel de meciuri așteaptă. Pentru astea sunt făcute, asta vor suporterii din stadioane, sau de la tv. Dar vedetele, cei care rămân în istoria unei Cupe mondiale, își scriu singure cartea. Nu trebuie inventați de cei ce sunt la butoanele fotbalului mondial, nu trebuie ca rezultatele să fie dirijate, că io v-am zis d-amu o săptămână cine e câștigătorul…dorit.
Și încă o dată, ediția asta a „World Cup”, s-a încheiat pentru mine în seara de marți 07 iulie, pe la ora șapte și douăzeci, la penalty-ul dat pentru – dar ratat – de Messi. Ceva mai zic eu, să treacă sferturile…
Mai am oare lămâia aia în frigider?
