[CRITIC GUEST] Ohara Donovetsky: „Cum mi-am eliminat adversarii”

ohara donovetsky
Distribuie:

Ohara Donovetsky (n. 1969), absolventă a Facultății de Litere a Universității București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995), este doctor în filologie și scriitoare. 

Semnează Gramatica limbii române ca o poveste (Corint, 2013, 2014), cartea de eseuri pe teme frazeologice Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor (Corint, 2021), volumele de versuri Meniu cu lupul în poală (CDPL, 2022) și Ce treabă are Gutenberg (CDPL, 2024), epistolarul Cozonac la patru mâini, în colaborare cu Doina Jela (2021) și volumul de proze Ceai de zahăr ars, în dialog cu picturile Iuliei Șchiopu (Editura pentru Artă și Literatură, 2024).

Este autoarea romanelor Casting pentru ursitoare (Polirom, 2018; nominalizat în 2018 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea Cartea de debut, și la Festival du Premier Roman de la Chambéry; tradus în limba bulgară de Vanina Bojikova și publicat de Editura Paradox, în 2025; în curs de apariție a ediției a doua, revizuite, la EPLA), Întâlnirile unei profesoare rătăcite (CDPL, 2019) și Puzzle cu pețitoare (Trei, 2020), Vedere cu solzi (EpAL, 2025).

Este prezentă în antologii, cu eseuri în Prof de română I, III, IV (CDPL, pentru vol. III, Spațiul dintre punct și virgulă) și cu texte literare în Nume de cod: Flash Fiction (Paralela 45, 2019), Literatura la feminin (Seneca, 2021).

Ține rubrica Cuvinte-vedetă și cuvinte-doamne cu voaletă din Observator cultural.


Poeme din Meniu cu lupul în poală, CDPL, 2022: 
repetenți 

probabil rămânem des repetenți 

de fapt

dar lasă

nu se vede

pe insta sau facebook

lasă, îți spun,

putem trece clasa urmărind canale de youtube sau gândindu-ne la altceva

la cai verzi pe pereți

la cât flatulează vacile planetei

la puricii din blana ursului din pădure

la pământul plat

și la alt rahat, 

 

ce mai tura-vura,

de rerum natura

nu-i greu de înțeles,

vrei însă să crezi baliverne,

nu știi sau te-ai plictisit de adevăruri eterne, 

rezultatul e-același, 

cădem toți în cap, o luăm la vale,

nu avem nici aripi din șindrile ușoare, 

carpe diem scriem, carpe diem citim, 

și nu isprăvim,

nicio mănăstire pentru pomenire, 

socrate e mort, trăiască socrate,

poți să deambulezi și fără filosofie

și fără adevăruri științifice,

fără maieutică și hermeneutică, 

poți să trăiești fericit până la adânci bătrâneți 

fără să treci clasa 

la urma-urmei 

oricine poate rămâne repetent o dată

în viață

la urma-urmei 

ce e rău să ajungi repetent o dată 

pe viață 


cum mi-am eliminat adversarii 

la micul dejun am înghițit-o pe cenușăreasa, 

avea gust de cenușă,

și oasele picioarelor mici.

te înghit, i-am zis, 

dar nu-mi placi, 

să știi,

aș vrea să te uit de îndată. 

nu mai bine cauți tualtă cale,măi fată?

că asta,

cu bal, caleașcă și prinț,

e răsuflată

și gogonată. 

 

la prânz am înghițit-o

pe frumoasa din pădurea adormită,

avea două capete,fusese altoită,

nu mai era una ca luna,

ci geamănă străină cu albă-ca-zăpada,

și nu țineam minte cine era cea cu obrazul dat cu pomadă. 

nu era deloc bine,

apăruseră confuzii,

nu mai știam

cine are contuzii,

cine măr, cine pitici sau urzici,

cine adoarme și cine ce face,

cui i-a rămas mărul în gât și de ce

oricine 

ai fi tu,

bicefalo,

mai bine te-nghit, am strigat, 

piticii își țineau cușmele-n sus

și târnăcoapele afară din teacă, 

perrault adormise, freud s-a crispat, 

jung a-ntins un cearșaf nou pe pat, 

am mâncat singură,

altceva era important

 

la cină am zis:

iubită scufiță,

ești o dezmățată

că ai acceptat să te lași mâncată,

sigur, nu știai, 

te-a ademenit,

s-a schimbat în oma și te-a amăgit,

știi ce? bullshit,

uite, într-o versiune veche-veche și-uitată 

te-ai prins mai devreme și l-ai păcălit,

ai fost curajoasă, ai avut free will,

când s-a dat la tine, ai plecat tiptil,

te-ai scuzat cuminte,

că faci pipi, sanchi, că te speli pe mâini,

ai scăpat prin chepeng.

o, rămâi, rămâi n-a funcționat,

ți-a venit și ciclul, nu te-ai dezbrăcat,

ai rămas virgină, ai ieșit din joc,

bravo, fată dragă, nu e rău deloc 

(deși nu e fabulă, avem o morală) 

așa era în arhipoveste,

nu știți, ziceți, zău,

păi, îmi pare rău, 

dragi fete-fetițe, sorry,

search google red hood ancient story

scufița nu trebuie să ajungă în lup, 

fata, femeia, nevasta, bunica

nu trebuie să ajungă în lup, 

nu trebuie să ajungă în lup 

nici iezii, nici mieii,

lăsați-i pe zmeii,

paraleii, de vor, 

curteni, părinți, farisei, dacă vor, 

ei s-ajungă în/la lup,

voi, don’t worry,

learn the new or 

the ancient story 


nu judec, nu, dar zic că 

lupul este prezent peste tot, 

uite și tu, cică,

dacă frica e mare,

lupul e și mai spăimos, 

eu nu mă lepăd de lup,

și nici lupul de mine,

năravul din fire n-are lecuire, 

lupu-i lup și-n sculare și-n culcare, 

 

nu judec, nu, dar zic

că lupul este peste tot, 

pentru mine e chiar un hobbyhorse,

uite și tu,

cică lupul e parte importantă din imaginarul colectiv,

are foame de lup omul-lup,

și-și schimbă părul, homo homini lupus face gură de lup 

când n-o face de șarpe,

suflă case de pe fața pământului și mănâncă iezi,

trei, șapte și alte numere prime, 

 

nu judec, doar zic și eu,

că uite, lupul poate iubește și el, nu credeți? 

aduce el noaptea, moartea, coșmarul, întunericul, hula, pericolul, 

el trece dintr-o parte-ntr-alta,

din afară înăuntru,

e, adică, maestrul de ceremonii, 

se ocupă cu rite du passage, 

nu știu nici eu,

dar nu e miraj, nu e fata morgana, nu e zburător, 

el e mâncător,

întâi mielul, 

apoi barza,

apoi oaia,

de blana ei are nevoie 

să se sinucidă cu stil. 


Poeme din volumul Ce treabă are Gutenberg, CDPL, 2024:
Podul din Esslingen

Pe pod

în sus, în jos, în cruciș și-n curmeziș 

trec oameni de sâmbătă, 

și fata în rochie roz de balerină, 

și amanta în pantofi cu toc cui, 

și doamna cu mers de regină, 

imigranți, 

apatrizi, 

integrați, 

tolerați, 

simpatizanți ai noii stângi, 

militanți fără culoare, 

ecologiști entuziaști, 

bărbați pe tocuri,

cai mascați și câini bălțați,

vina se-mparte egal pe pod, 

dar și misiunea în lume, 

dar și întâmplarea că trăim laolaltă,

lumea trece la promenadă,

Gutenberg n-are nicio treabă,

doi tineri cîntă jazz,

ea cu pantaloni de mim și cap de albină, 

el cu saxofon și pantaloni fistichii, 

banii cad în cutia saxofonului

în timp ce pe pod trece 

fata cu crinolină azurie 

nu te speria, nu e alt timp, 

e doar o ședință foto de rutină, 

fotografiile 

ne 

înghit 

flămânde,  

oamenii trec pe pod, 

zici că se duc la bal-mascat

și mie mi-e dor de acasă

ca de un țărm, 

ca de o sirenă, 

ca de un cititor 

care să mă ia de mână, să mă treacă o apă 

și să mă ducă la mal. 

în siguranță doar la liman, 

după vâltoare 

și în poveste

aș fi acasă. 

Trebuie doar să trec podul 

sau să dau pagina. 

Gutenberg doarme 

Pe celălalt mal.


Dear Margaret Mead,

Azi bogații lumii fac cure criogenetice,

se retrag în bungalouri selecte,

fac terapii de grup,

țin diete selecte

cu un cartof copt pe zi

vizitează Alaska și Cercul Polar,

fac sesiuni de meditație sub aurora boreală

și excursii în deșert unde înnoptează socialmente corect politic cu beduinii sub cerul liber 

beau apă filtrată, mănâncă alge 

și își cumpără o planetă sau o stea abia descoperită,

plănuiesc retrageri galactice 

pentru momentul când planeta va fi inhabitabilă 

deplâng pierderea resurselor planetei, 

e de bon ton

să îi preocupe istoria triburilor necunoscute, viitorul nesigur și aerul impur, 

ignoră televiziunile de știri, dezbaterile politice și trepidațiile lumii urbane, 

secretul e în pădure, în satul uitat, în plantele din medicina ayurvedică, în uleiuri esențiale,

în sanatorii regeneratoare, 

frigul le conservă tinerețea, 

chirurgia estetică fină îi face păpuși.  

Chiar tu mi-ai spus, dear Margaret, dear Margaret, 

Că primul semn de umanitate 

A fost un femur vindecat, 

dar al celuilalt, al celuilalt, al celuilalt.

But 

There’s a hole în their bucket, dear Margaret, dear Margaret, 

There’s a hole in their bucket, dear Margaret, a hole. 


Calfă nedemnă

Călătoria e ucenicie întârziată, 

anii de ucenicie, 

târzii și necanonici, 

se așază unul lângă altul, 

în sensuri 

și răspunsuri 

unele 

peste 

altele. 

O știu bine 

cu mintea din spatele minții 

(sau nu o să știu niciodată), 

drumurile mă poartă ele pe mine.

 Dar vă spun, ăsta e adevărul, 

încerc să învăț îngerii protectori după miros, 

să le aflu rostul. 

Dar vă spun, ăsta e adevărul, 

încerc să-mi găsesc după sete geamănul neștiut 

sau calfele-tovarăși de breaslă 

și sufletul zburătăcit printre clopotele de vecernie. 

Adevărul este că habar n-am. 

Sunt o calfă nedemnă.

Hălăduiesc cu păsări și duhuri de sfinți, pe rând sau deodată, 

trăind viețile celor al căror duh mă învață ce sunt. 

Am noroc. 

Găsesc ce nu caut. 




 

Categorie: Cultură, [CRITIC GUEST]
Etichete: CRITIC GUEST, Meniu cu lupul în poală, Ohara Donovetsky, poeme
Distribuie:
Articolul anterior
Jurnaliștii de la Edupedu.ro îl acuză pe ministrul Educației Mihai Dimian de presiuni repetate și tentative de influențare editorială
Articolul următor
Hramul Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime” din Arad | PROGRAMUL LITURGIC

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie