Era zi de meci atunci, pe 6 octombrie 1968. UTA învingea acasă pe Politehnica Iași cu 2-0, dar a fost cea mai tristă victorie, pentru că vestea a venit în timp ce echipele erau în plină dispută…
La 50 de ani de când s-a stins, Iosif Petschovsky are aceeași amprentă puternică asupra Aradului fotbalistic. Ne-a lăsat cea mai frumoasă amintire, iar numele îi e cântat de fiecare dată atunci când UTA e pe teren, indiferent de vremuri.
Sâmbătă, 6 octombrie 2018, la ora 12:00, familia UTA s-a reunit la locul de veci al lui „Csala”, de la cimitirul „Eternitatea”, pentru o clipă de aducere aminte. „Iosif Petschovsky a fost, este și va fi o emblemă pentru noi. Prin tot ce a realizat, ține fotbalul arădean și spiritul UTA în viață. Vrem să le spunem celor tineri că aici a existat un mare campion. Cel mai mare. Nu ne uităm niciodată marii fotbaliști și mai ales pe Petschovsky. Să ne gândim cu drag la el!”, îndeamnă Gyuri Vaczi, președintele Old Boys UTA.
După întâlnirea de la cimitir, utiștii au fost așteptați la restaurantul Ratio Beach (Ștrandul Neptun), la un simpozion dedicat Legendei roș-albe. I-au evocat personalitatea fotbaliști din timpurile de aur, cu invitați speciali orecum Ioan Igna, Eugen Pozsonyi și Ladislau Petschovsky, fiul cel mic al lui ”Csala”.
Fotbalistul de nota 10
Prezent la avancronica evenimentului alături de Gyuri Vaczi și Codru Grădinariu, Ionuț Popa a venit cu o mărturisire de la alt nume enorm din istoria UTA-ei. „Când eram antrenor la UTA cu nea’ Coco Dumitrescu, Dumnezeu să-l ierte, într-una dintre deplasările noastre la București, mi-a spus: ‘Ionuț, pune pe o hârtie numele celui mai mare fotbalist român în viziunea ta și la fel o să fac și eu pe hârtia mea, apoi dăm note’. Eu am scris Hagi, nea’ Nicu a scris Petschovsky. Lovirea mingii cu capul, i-am dat lui Hagi 6/7, el lui Petschovsky 10. La lovirea mingii cu piciorul stâng, eu lui Hagi 10, el lui Petschovsky tot 10. La lovirea mingii cu piciorul drept, eu lui Hagi 7, el lui Petschovsky 10. La dribling, eu lui Hagi 10, el lui Petschovsky tot 10. M-am oprit și l-am întrebat: ‘Păi, nea’ Nicule, numai 10 îi dai?!’ Și-mi zice ‘Da, a fost un jucător numai de nota 10. El juca și ca stoper de nota 10 și mijlocaș de nota 10 și atacant de nota 10’ . M-a impresionat ce amintire îi păstrase”…
