Un incident îngrijorător ca fenomen social a avut loc sâmbătă în parcul Europa. La acel moment am decis să nu promovam o știre însoțită de filmare din singurul motiv că agresivitatea, sub orice formă, nu trebuie promovată. Dacă este vorba de tineri agresivi, cu atât mai mult NU! Sincer, ca părinte, m-a tulburat profund scena respectivă și nu am putut s-o vizionez decât o singură dată. Dar m-a determinat să abordez o persoană avizată care să mă ajute la descifrarea fenomenului și acel ceva de dincolo de filmarea respectivă. Pentru că orice acțiune de comportament are o cauză, iar dacă este o acțiune negativă cu repercursiuni fizice și psihice asupra propriei persoane sau a celor din jur, trebuie să fie depistată, vindecată și transformată într-un ceva pozitiv. Fiind vorba de protagoniști extrem de tineri ( cel mai mare avea doar 14 ani… majoritatea erau până în 12 ani, în acest caz este vorba de fete!), toți avem obligația să intervenim, să-i ajutăm și să-i ghidăm fie că suntem părinți, colegi de-ai lor, psihologi. Acest material nu are drept scop de a-i arăta cu degetul pe protagoniști ci doar de a trage un semnal de alarmă la nivel social și de a ne motiva pe cât mai mulți să acționăm pentru a ține cât mai mult sub control fenomenul. Video-ul atașat articolului a fost realizat de un copil (!) participant la scenă.
Cristina Pop, consilier psihopedagog, profesor în centre și cabinete de asistență psihopedagogică la CJRAE, m-a ajutat în acest demers și a acceptat să analizeze din prisma acestei profesii filmul incidentului, explicându-ne atât cauza cât și, cel mai important, ce putem face și cum putem acționa toți în asemenea situații.
„ Agresiunea și violența, tot mai des întâlnite, reprezintă un motiv de îngrijorare pentru noi părinții?
Frecvența cu care întâlnim agresiunea unui adolescent îndreptată spre un alt adolescent ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorarea și un semnal de alarmă pe care ar trebui să-l simțim cu toții. Cu siguranță fiecare dintre noi ne vom pune în postura părinților victimei și, mai ales, vom încerca să empatizăm cu victima. În urma celor semnalate ne vom pune și întrebări legate de agresor: Oare ce l-a determinat să fie atât de lipsit de empatie? De ce a folosit puterea împotriva unui alt copil de aceeași vârstă? De ce vrea să-l domine pe cel care îl simte mai slab decât el? Și totuși ne gândim că este doar un copil care face rău, în mod intenționat, unui alt copil. Toate aceste întrebări enumerate ne pun în postura de a încerca să găsim nu numai răspunsuri ci și soluții prin care am putea să înțelegem atât victima cât și agresorul, să încercăm să prevenim, noi ca și părinți, aceste situații, în care ambele „tabere” sunt deopotrivă afectate.
Făcând o trecere sumară în revistă a teoriilor specifice atât a dezvoltării cât și a factorilor de influență asupra unui comportament care este influențat de diferite medii, putem reaminti de studiile de specialitate care evidențiază rolul esențial asupra impactului mediului familial asupra dezvoltării copiilor. Și pun în prim plan câteva surse majore de risc pentru dezvoltarea problemelor de conduită: strategii de disciplinare parentală și modelul de comportament parental.
Strategiile de disciplinare deficitare au un rol predominant în a fi un factor predispozant al agresivității.
Un stil de disciplinare care pare să fie asociat cu probleme de conduită ale copiilor este tendința părinților de a nu manifesta atitudini consecvente. Dacă același comportament al copiilor este uneori ignorat, alteori sancționat, creează confuzie, frustrare și exacerbează în general manifestarea furiei ducând la manifestări ale agresivității.
Supravegherea și monitorizarea comportamentelor copilului reprezintă una dintre modalitățile prin care părinții își manifestă preocuparea față de copii. Timpul petrecut împreună, dar mai ales calitatea interacțiunilor părinte – copil (disponibilitatea adultului de a se implica în activitățile preferate ale copilului sau discuțiile, oferirea suportului în dobândirea unor cunoștințe sau în dezvoltarea unor abilități), ajută la formarea și consolidarea unei relații bazate pe încredere. În cazul adolescenților oferă mai multă încredere și independență, tocmai pentru că distincția aceasta a fost conștientizată și înțeleasă. Indiferent de forma sa, monitorizarea parentală conferă copilului sentimentul de încredere, de stabilitate și generează respect în raport cu părerea adulților. În schimb, copiii care petrec mult timp singuri, fără a beneficia de supraveghere parentală, dobândesc adesea independență prematură pe care nu reușesc să o gestioneze pentru a face cele mai adecvate alegeri. Frecvent, agresivitatea și sfidarea regulilor sunt consecințele lipsei de încredere a copilului în adult și a pierderii autorității părinților în ochii copilului. Printre consecințele negative majore ale lipsei de monitorizare parentală se număra și riscul major ca, la vârsta adolescenței, problemele de conduită să se transforme în tulburări de conduită asociate cu delicvența juvenilă.
Adolescenții care sunt țintele agresiunii relaționale le pot experimenta ca fiind profund dureroase și pot continua să aibă probleme de ajustare, inclusiv depresia, stresul, dar și mai puține conexiuni sociale.
Dacă am face un efort de imaginație punându-ne în locul victimei, având ca și consecințe cele enumerate mai sus, oare am sta să privim indiferenți pentru că este un alt caz de agresiune, străin, și nouă nu ni s-ar putea întâmpla?
Un alt aspect important îl reprezintă ceea ce noi promovam, ce anume valorizăm în rândul copiilor. Încurajarea conectării dintre părinte și copil, diferența dintre un lider bun și unul care își folosește puterea în mod abuziv, dezvoltarea strategiilor cognitive, importanța empatizării, implicarea în acțiuni de caritate ( pentru a-l ajuta pe celălalt) și nu în ultimul rând modelul pe care îl dăm mai departe ca și părinți ai copilului și putem fi un model și o sursă de inspirație și pentru ceilalți tineri și copii.
Un tânăr responsabil va ajunge un adult responsabil.” – Cristina Pop.
***
[COMUNICATUL DE PRESĂ al POLIȚIEI LOCALE ARAD]
„Sâmbătă, 18.07.2020, prin dispeceratul poliției locale a fost solicitată prezența unui echipaj aflat în vecinătatea Parcului Europa, unde 5 fete cu vârste între 12 și 14 ani o agresau pe a șasea. La fața locului se aflau zeci de copii, dintre care unii au și înregistrat scena pe telefoanele mobile. Una dintre înregistrări a fost pusă la dispoziția polițiștilor locali cu atribuții de ordine publică, cei care au aplanat conflictul, spun reprezentanţii Poliţiei Locale Arad.
„Tinerele au fost identificate și conduse la părinții lor, cărora le-au fost aplicate trei amenzi contravenționale, conform Legii 61/1991 pentru sancționarea unor fapte privind încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Conform datelor deținute de DGPL, părinții fetei agresate vor depune plângere penală.”
***
Dincolo de orice emoție se impune o analiză detașată. Partea bună ( dacă poate fi vorba de o parte bună într-un asemenea context) este că tot un copil dintre cei prezenți a fost singurul care a acționat concret și a avut curajul să apeleze prin dispecerat poliția locală. Este de apreciat gestul lui, atitudinea dar și curajul de a reacționa și de a stopa un asemenea comportament manifestat de cei de vârsta lui.
Cât despre sancțiunile care legal pot fi aplicate, respectiv amenzile aplicate părinților, acestea sunt ineficiente și nu schimbă cu nimic comportamentul acelor tineri.
La fel de îngrijorătoare sunt și reacțiile celor care au citit știrea seacă din comunicatul poliției locale publicată de toată presa locală. Sutele de comentarii ale cititorilor lansate în mediul online fac radiografia la rigoare a unei societăți în ansamblul ei agresive, una care nu are nicio soluție dar care este extrem „de avizată” în a blama tot ce nu poate înțelege, controla sau schimba în bine.
