Reabilitarea Colegiului Național „Elena Ghiba Birta” a fost, în ultimii patru ani, subiect de presă, prilej de poze pentru haite de politicieni dornici să atragă atenția, motiv de scandaluri cu constructorul care a câștigat licitatația pentru lucrări și, poate cel mai important, disconfort pentru elevii și colectivul profesoral care au fost nevoiți să se plimbe prin diverse locații pentru cursuri. Noi ne-am exprimat scepticismul încă de la momentul anunțului public pe marginea reabilitării, vezi articolul din 2019 Când niște FRATELLI DI NAPOLI și Călin Bibarț se ocupă de REABILITARE, se naște o asociere dintre două firme italiene – una „pe zero” și cealaltă „pe minus”– care câștigă o „licitație” de 2 milioane de euro pentru reabilitarea unui Colegiu Național, MONUMENT ISTORIC.
Promisiuni că măcar acest an școlar va fi unul în care lucrările se vor fi terminat, din bunsimț, înainte de prima zi de școală, au tot fost. „Mulțumiți” de calitatea lucrărilor s-au tot exprimat în spațiul public, lingăi de serviciu care vedeau lucrările impecabil finalizate, de asemenea.
Cu toate acestea, realitatea e departe de „realitatea și promisiunile lor”. Și asta pentru că lucrările nu sunt nici pe departe finalizate astfel încât să nu perturbe desfășurarea cursurilor. Fațadele exterioare trebuie din nou vopsite, culoarea aplicată inițial a fost aleasă greșit de către constructor. Pervazele exterioare de la geamuri sunt puse pe sistemul „unul da, unul nu”. În interior, așa-zisele lucrări finalizate necesită reparații, plăcile de gresie au început să se desprindă, pereții prezintă crăpături, ușile nu există. În curte s-au reluat săpăturile și se depozitează moloz. Despre zgomot nu are rost să mai amintim, fiecare își poate imagina care este atmosfera și de câtă liniște să se concentreze la ore beneficiază elevii și profesorii.
Cum nu părerea noastră contează în acest caz, ci a celor care merg la școală zilnic și sunt nevoiți să suporte și presiunea de a învăța în mijlocul unui șantier, unul dintre elevii colegiului și-a luat inima-n dinți și ne-a trimis o scrisoare în numele tuturor elevilor. A făcut asta în speranța că vor fi ascultați și tratați cu un minim respect. Scrisoarea sa nu mai are nevoie de niciun comentariu suplimentar, atmosfera și calitatea lucrărilor putând fi lejer descifrate din fotografiile pe care le-a atașat, fotografii din interiorul clădirii și din curtea interioară.
Sperăm și noi că, dacă au ajuns elevii să le arate realitatea și să le bată obrazul, îi va cuprinde rușinea pe toți cei responsabili de situația creată și nu-și vor „băga picioarele” și-n scrisorile lor.
„Stimată redacție,
Această scrisoare este poate ultima noastră șansă, a elevilor, de a fi ascultați și tratați cu un minim respect, nu cu ignoranță și dispreț, așa cum suntem obișnuiți. Sunt un elev al Colegiului Național „Elena Ghiba Birta” Arad, a cărui identitate aș dori să rămână anonimă, întrucât cele ce urmează a fi prezentate reprezintă imaginea obiectivă a lucrărilor de reabilitare, care s-au desfășurat pe perioada ultimilor 4 ani.
Pentru a oferi un mic context, colegiul nostru este în reabilitare din toamna anului 2019, iar lucrările s-au sistat pe perioada pandemiei din motive neclare pentru noi, termenul inițial al finalizării lucrării (24 luni) fiind depășit deja la sfârșitul pandemiei. De atunci, an de an ne-a fost promis că ne vom muta în clădirea nou reabilitată, iar acesta este anul în care în sfârșit vom învăța în noua școală.
Așa cum a fost prezentat și în presă, conducerea școlii nu a reușit să mute obiectele necesare procesului didactic din clădirile provizorii în care am studiat în anii precedenți (bănci, scaune ș.a.m.d.) până în data de 11 septembrie 2023, astfel că prima săptămână la Ghiba a fost „verde”, pe parcursul căreia s-a tras de timp pentru amenajarea școlii. Bineînțeles, activitățile din săptămâna respectivă au fost improvizate, de la plimbări în parc la decorat și utilat sălile de clasă a „casei noastre”.
Deși ne aflăm în cursul celei de-a doua săptămâni de studiu, problemele nu au dispărut, ba din contră, s-au amplificat, ca o urmare a manierei deplorabile în care au fost executate și gestionate lucrările. Pornind de la îndoielnica calitate a acestora, orice persoană care a petrecut măcar o zi în școală poate remarca o multitudine de imperfecțiuni. De la treptele principale, acoperite cu linoleum pe jumătate dezlipit, ce reprezintă un pericol pentru cei care le folosesc (implicit toată școala), la scările laterale, care, fără nicio exagerare, sunt într-un proces avansat de degradare, plăcile de gresie începând să dispară, deși au fost construite de la zero, până la faptul că nicio ușă recent montată nu se închide sau că niciun perete nu este tencuit drept, fără urme, pete sau alte imperfecțiuni estetice, ușor de observat, pe alocuri chiar deranjante. Nu mai vorbim că, după un proiect de o asemenea anvergură, mobilierul și dotările laboratoarelor au rămas neschimbate.
Altă problemă destul de mare este stadiul de șantier la început de drum în care se găsesc curtea (depozit de moloz și parcare pentru mașini), sălile de sport, vestiarele și câteva săli de clasă de la subsol, alături de cantină. Toate acestea sunt niște facilități nelipsite unui colegiu național.
Astfel, din cauza celor menționate anterior, avem o insuficiență a sălilor de clasă, motiv pentru care profesorii sunt constrânși să țină chiar și câte două ore de curs diferite în aceeași sală.
Dar totuși, probabil vă întrebați și dumneavoastră, cine este de vină? De exemplu, viceprimarul, prezent la festiviteatea de deschidere a noului an școlar, a răspuns că nu se aștepta să descopere că „meșterii sunt mai mincinoși decât politicienii”. Deși am putut observa ritmul extrem de lent în care au decurs și încă decurg lucrările, permiteți-mi să pun la îndoială calitatea de nevinovat a viceprimarului și a administrației publice locale, întrucât este cunoscut faptul că lucrările au întârziat cel puțin un an de zile din cauza nerespectării obligațiilor contractuale din partea primăriei în ceea ce privesc fondurile. Deși acestea sunt date vagi, consider că o investigație mai amplă va scoate la iveală multe alte nereguli care au contribuit la întârzierea șantierului de reabilitare.
Din păcate, școala a beneficiat de management defectuos din partea conducerii în ultimii ani, atât în perioada în care am fost relocați în alte clădiri, cât și după întoarcerea „acasă”. Consecințele se văd atât în numărul total de elevi ai colegiului, aflat într-o scădere continuă, cât și în scăderea calității procesului didactic.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, am așteptat cu nerăbdare, atât noi, cât și profesorii, întoarcerea „acasă”, dar aceste nereguli nu pot fi trecute cu vederea, așa cum observăm că se încearcă de către puținele persoane mulțumite de calitatea și desfășurarea lucrărilor, deoarece beneficiarii reali ai acestei „cârpeli” nu sunt, în niciun caz, elevii sau profesorii.
Într-un final, v-aș ruga să treceți pe la noi și să vedeți cu ochii dumneavoastră „cum stă treaba”.
Cu stimă,
Un elev ”
