Eram conștientă, încă de la începutul primului meu mandat de rector, de importanța accesării fondurilor europene nerambursabile.
Am participat, în acest sens, la întâlniri și numeroase dezbateri cu experți români și străini, dar exemplificările erau strict teoretice. Mai mult chiar, era destul de vag comentat, și fără prea multe argumente, conceptul lansat la Lisabona (2009) privind „universitatea, ca motor de dezvoltare regională”.
Așa încât, în anul 2004, participarea mea la Gent (Belgia), cu prilejul sărbătoririi a 75 de ani de învățământ textil, alături de rectori ai unor importante universități europene, a coincis cu finalizarea primului proiect de cercetare bilaterală România-Belgia, în care UAV avea calitatea de partener și, mai ales, cu semnarea unui acord de colaborare instituțională pentru două noi proiecte bilaterale (2004-2006), în care UAV urma să fie coordonator național.
Am cunoscut-o, atunci, pe Cecilia Sîrghie, o tânără cercetătoare, originară din Vaslui,
absolventă și doctor în științe inginerești (textile) la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași, care cunoștea Aradul, doar prin gara sa, când trenul o ducea la Iași și am înțeles, rapid, importanța venirii acesteia la UAV.
Mi-a plăcut enorm visul său de a realiza un Institut de cercetare, dezvoltare, inovare, fără să solicite fonduri de la Universitate, de fapt, visul de a-și valorifica în România, expertiza dobândită în cadrul Departamentului de textile al Universității din Gent.
Mi-a subliniat, atunci, că în 10 ani, cu fonduri structurale nerambursabile, finanțate de UE, Universitatea „Aurel Vlaicu” va putea avea un Institut de cercetare, cu o infrastructură mai performantă decât cel belgian.
Mi-a plăcut mult, atunci și după, Cecilia Sîrghie.
Curajoasă și profund pregătită în domeniu, încăpățânată, dar generoasă, sinceră și devotată, un OM frumos pe dinăuntru, fără duplicități și ipocrizii, Cecilia Sîrghie mi-a vorbit, cu emoție, despre mama sa, care i-a spus, mereu, ce important este să nu-ți abandonezi „obiectivul” propus, în general, despre părinții săi, intelectuali ieșeni, față de care avea o imensă recunoștință și prețuire și care i-au „inoculat”, cu responsabilitate, cultul muncii și însemnătatea de a depune strădanii, fără rezerve, spre a nu trăi „în zadar”, ci a lăsa o „urmă” a strădaniilor și, chiar, a sacrificiilor asumate.
Cecilia Sîrghie a acceptat provocarea de a veni la Arad (2004), obținând primul Grant de reintegrare în România, finanțat de NATO.
Visul său admirabil era, nu numai înființarea unui Institut de cercetare, dezvoltare, inovare, prin fonduri nerambursabile ale UE, ci și organizarea în cadrul acestuia, a unui Centru de Transfer Tehnologic, prin care inovația academică să ajungă în spațiul economic, realizând, astfel, dezideratul UE, privind „universitatea, ca motor al dezvoltării regionale”.
Cecilia Sîrghie era în stare să sacrifice totul pentru realizarea acestor deziderate
fundamentale, inclusiv viața personală, spunându-mi, mereu, ceea ce s-a întâmplat și anume că Dumnezeu o va ajuta, ca întotdeauna și va avea o familie frumoasă și un copil mult dorit.
Prin eforturi excepționale și cu imense sacrificii, Cecilia Sîrghie a obținut pentru UAV 15 proiecte internaționale și naționale, în valoare de peste 10 milioane de euro, reușind să realizeze pentru Institutul de cercetare, dezvoltare, inovare, o infrastructură cu 14 laboratoare noi, dotate la standarde internaționale, cu card de acces și cu un sistem de calitate implementat pentru acreditare.
Membră a unor importante Asociații științifice internaționale, premiată la Saloane de Inventică, cu brevete înregistrate, organizatoare a Conferinței științifice și a Congresului FAOEscorena, în calitate de vicecoordonator al acestui prestigios organism de cercetare din cadrul FAO al ONU, recenzentă în publicații de impact, autoare a unor lucrări științifice aflate în „zona galbenă și roșie” și a unor cărți publicate la edituri naționale și internaționale, Cecilia Sîrghie a adus în UAV peste 200 de specialiști din marile universități tehnice din România și din străinătate, ea însăși fiind profesor invitat la Institute de cercetare de prestigiu din spațiul european.
Cecilia Sîrghie are și meritul de a fi dezvoltat parteneriate de lungă durată cu mediul economic de profil, implementând rezultatele cercetătorilor din UAV, precum și de a fi depus „cereri de brevete europene la EPO (European Patent Office).
Cecilia Sîrghie a propus, argumentând riguros, de aceea am și acceptat, venirea la UAV a tinerilor cercetători români din străinătate:
Florentina Munteanu, Lucian Copolovici, Dana Copolovici, iar, când i-am propus funcția de prorector cu cercetarea, a refuzat, subliniind că nu este interesată de funcții, ci de realizarea marelui său țel, înființarea în cadrul Institutului de cercetare, dezvoltare, inovare, pe care îl conducea din anul 2008, a unui Centru de Informare Tehnologică și de Transfer de Tehnologii.
Dar Cecilia Sîrghie a fost schimbată în anul 2017 din funcția de director al Institutului,
pentru care își sacrificase mai mult de un deceniu de istovitoare muncă și dăruire, iar Centrul de Transfer Tehnologic din cadrul Institutului de cercetare, dezvoltare, inovare constituie, probabil, un deziderat marginal, UAV, fiind preocupată de „bune practici” în Cuba, Mexic Venezuela, Columbia, Indonezia, eludând, în mod deliberat sau din suficiență, marile ambiții științifice promovate de universități, cu tradiție academică și cu performanță privind cercetarea științifică.
Cecilia Sîrghie este, însă, convinsă că Aradul a fost înscris de Dumnezeu în destinul său, iar arădenii NU TREBUIE SĂ O UITE NICICÂND.
