Prieten drag…
Te-ai stins de durere, chiar în locul în care îți plăcea cel mai mult să fii.
Horia, un tânăr entuziast al istoriei, care și-a găsit sfârșitul la baza arheologică din Orăștioara de Sus…. din durere te-ai dus dintre noi și n-o să știm niciodată de ce. Și nici nu contează.
Niciunul dintre noi nu s-a gândit că te vei duce printre îngeri, acolo sus la prietena pe care toți am pierdut-o acum cinci ani de zile, iar acum te-am pierdut pe tine. Dumnezeu să te odihnească!
Horia Cilan, s-a stins la aproape 24 de ani. Era un băiat sensibil, însă o fire jovială și binevoitoare. Avea un suflet cât casa și o empatie pe care puțini pot să o transmită altor oameni.
Iubea muzica metal, scrierile vechi și lumea de odinioară pe care o atingea cu vârful degetelor și o diseca, pe șantierul arheologic, uitându-se la ziduri carbonizate.
Horia, bocsigan la origini, era student masterand la Arheologie și Studii Clasice la UBB Cluj. A început să profeseze de un an sau doi, mergând adesea „pe șantier”, cum spunea el, la situri. Era pasionat de tot ce înseamnă antropologie, învățând prin prisma meseriei să cunoască stilul de viață, obiceiurile și credințele civilizațiilor de mult apuse.
Era stâlpul casei și avea grijă de cei iubiți. Atașat de părinți și de prieteni, în ciuda faptului că se simțea ușor vinovat că nu le-a mai scris. Dar nimeni nu s-a supărat pe el.
Auzind această veste, nu poate decât să ne cuprindă un aer de vinovăție. Ne irosim timpul umplându-ne capul cu întrebări: „Ce? De ce? Care este motivul?” Motivul, se va duce în mormânt odată Horia.
Și-l vom îngropa cântând… la fel cum ne-am îngropat prietena acum cinci ani. Dar el nu va mai fi printre noi și nici nu va mai plânge. De data asta, noi vom fi cei care îl vom jeli.
Cu lacrimi în ochi și părere de rău, transmitem condoleanțe familiei și regretăm că un băiat așa tânăr, bun la suflet și ambițios s-a dus printre îngeri!
5 comentarii. Leave new
Nu are nimeni ce sa mai facă. Este mult prea târziu. Ar fi trebuit sa vorbească cu noi. Păcat, era un băiat de milioane. Sper să își găsească liniștea și sufletul său sa nu hoinărească aiurea.
Horia, dragule, sper ca data viitoare când vei reveni pe pământ să fii bine.
Condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au iubit!
Rămas bun, prieten drag!
Cu tot respectul, dar acest text redactat pe genunchi ar trebui să fie un articol de presă?
„Arheolog…[…]”În primul rând, cred că este important să facem distincția între arheolog și student la arheologie. Horia nu și-a finalizat studiile de master, așa că este imposibil să îl numim arheolog.
În al doilea rând, nu și-a găsit sfârșitul la „situl arheologic din Orăștie”, și-a găsit sfârșitul la baza arheologică a UBB din Orăștioara de Sus.
Și, eventual, cred că era decent să se prezinte și maniera în care a survenit decesul, pentru a elimina posibilitatea ca (AUR)olacii să se folosească de această tragedie în scopul de a defeca toate aberațiile posibile, cum ar fi cei care pretind că a murit subit din cauza vaccinului.
Era arheolog daca asta studia si asta il pasiona, mai ales ca se deplasa pe teren. Orice profesor universitar ti-ar confirma asta. Este evident ca acest articol e compilat din informatii adunate de la cei apropiati lui, si nu are rolul de a expune robotic niste fapte. Nu toate articolele trebuie sa aiba oamenii needucati, nerespectuosi, si lipsiti de obraz in audienta, sunt deja destule publicatii care tintesc acolo, poftiti la ele daca aceasta va nemultumeste.
Am aprobat spurcăciunea aia de comentariu comunist-profesoral doar în speranța că va avea parte de o replică precum cea pe care i-ați dat-o.
Mulțumim pentru asta!
Este redactat pe genunchi și cu lacrimi în ochi, la jumătate de oră după ce am aflat că prietenul meu apropiat de mai bine de 6 ani și-a găsit sfârșitul. Aici nu se scriu știri de scandal, ca să menționăm contextul și detaliile exacte decesului, doar de dragul vizualizărilor, iar rolul nostru ca ziariști nu este să pătăm reputația celor morți. Cât despre arheologie, tânărul făcea practică plătită, pe contract. Informația legată de locul exact al sitului arheologic este folositoare, fiindcă pe moment nu am avut posibilitatea să aflu locația exactă de la cei apropiați lui. Oamenii devastați nu se deranjează pentru detalii. Nici facultățile sâmbăta. Poate dacă s-ar fi întâmplat joi seară aș fi reușit să menționez și atunci ați fi fost mai mulțumit. Comentariul în sine este halucinant, fiind vorba despre contextul morții unui om. Trebuie să menționez că articolul este un elogiu, un ultim omagiu adus lui, pentru că sunt sigura persoană din presă care îl cunoaște. Dacă vă doriți să purtăm în continuare această discuție, ar fi mai bine să aveți curajul să vorbiți cu nume și prenume. Uneori, tăcerea este o virtute pe care puțini o au.